Capitolul 8- Dual

Melissa a pus de dimineata portretul lui Julian in sertar, sperand ca dupa scoala va avea timp sa mearga in oras pentru a-i cumpara alta rama si s-a grabit sa iese din casa. Sam o astepta cu masina in fata casei si cand au ajuns la scoala, trupa s-a intregit.
– Buna, Mels! s-a apropiat Shan luand-o de dupa umar.
Ce bine se simtea in compania lui! Era aproape ca Julian: acelasi umor infantil, un caracter corect, sensibil si se vedea ca si el realizeaza legatura deosebita dintre ei. Cat de diferiti de Damian! Damian…acum, cand si-l amintea, desii doar facand comparatii, ii era o specie de dor de el, insa nu chiar dor, cat nevoie…Din nou promisese ca o va lasa sa il cunoasca si ieri nu isi facuse deloc aparitia.
– Shan, ce ai zice daca dupa ore mergem sa mancam o inghetata?
– As zice…ciocolata sau vanilie?
S-au indreptat legati de brate pana in incinta liceului si au stabilit sa se intalneasca la ora doua pe terenul de footbal. Acea dupa-masa i-a reamintit Melissei de Julian mai tare ca niciodata. Desii Damian ii semana la perfectie, cand ii era in preajma nu se gandea decat la prezent, studiind fiecare gest si mimica, incercand sa il descifreze, insa cu Shan ii era usor sa il compare cu Julian chiar daca erau diferiti la aspectul fizic.
Uitase sa cumpere rama si si-a amintit abea cand a ajuns acasa si a vazut noptiera goala.
– Cauti ceva? vocea lui a inmarmurit-o.
– Damian? Cum ai intrat aici?
Vampirul venea spre ea cu pasi inceti, privindu-si picioarele, de parca era gata sa o loveasca. Pieptul i se misca violent si tremura. In spatele lui, usile balconului se loveau cu putere una de alta din cauza vantului, facand un zgomot enervant, incat fata nu i-a putut auzi raspunsul. Cand Melissa coborase din masina lui Shan, cerul nu dadea semne de o furtuna, dar acum, putea auzi tunetele si ropotul de ploaie care lovea asfaltul.
– Esti bine? s-a apropiat de el chiar daca toti nervii ii spuneau sa fuga.
Era magnetul.
– Cum ti-ai petrecut ziua? a intrebat ridicand capul si fata a inghetat de privirea lui…scarbita?
– De ce…adica…ce este cu tonul asta si…de ce ochii tai parca m-ar ucide?
– Asa ai impresia?
Ajungand la nici un mm de fata ei, si-a aruncat paltonul si i-a scos si ei haina. Din cauza umiditatii din aer, mirosul lui de mosc amestecat cu flori exotice i-a atrofiat simtul realitatii. Era concentrata sa ii auda inima batand lent, sa se delecteze cu aroma respiratiei lui reci, sa ii savureze magaierea de pe gat si sa inchida ochii…
– Spuneai ca vrei sa ma cunosti, ii soptea pe pavilion dandu-i jos si vesta de blugi.
– Da, vreau.
– De ce?
– Ma intrigi, Damian.
– Doar de asta?
I-a ridicat bluza pana la nivelul coastelor si se plimba cu palmele deschise peste pielea ei calduta, infierbantand-o. Melissa simtea cum fiecare por al ei de deschide pentru a-l primi pe el. Era nici adormita, nici treaza, nici doritoare nici cerebrala, pur si simplu, spera ca el sa stie cand sa se opreasca, pentru ca ea nu avea puterea sa il respinga. Apropierea lui o completa prea bine ca sa ii ceara sa se dea la o parte, parea ceva nebunesc, o fantezie, insa experienta unei simple starniri hormonale o implinea mai bine decat contopirea insasi. Asta o facea sa se intrebe: cum ar fi daca…?
Damian a tras-o spre el si interiorul coapselor ei i-au simtit incordarea. Se freca de ea incet, circular, dezlipind-o si izbind-o din nou de trupul lui fierbinte. Era satisfacut de faptul ca ea aproape i se inchina fara sa fie nevoie de hipnoza, insa in acelasi timp se simtea mai murdar ca niciodata pentru ca avea sa o omoare aici, in propria camera. Dar trebuia! Ea il insela! Il folosea ca sa si-l aminteasca pe el! Ea iesea cu un alt baiat! Se gandea la cel plecat, il folosea pe Damian si incerca si cu acel Shan!
Melissa transpirase, dar picaturile sarate de pe tampla ei s-au sters cand el i-a ridicat bluza pe cap, azvarlind-o in camera. Si-a trecut degetele peste dantela sutientui negru si i-a sarutat umarul in locul eliberat de breteaua subtire. Mainile ei statusera pana acum blege pe langa corp, dar la atingerea buzelor lui i s-au incalcit in parul moale si lung, tragandu-i fata si mai aproape de ea!
Ii raspundea cu pasiune. Era o tarfa? Ii placea senzatia, sau simtea ceva mai mult pentru el? Damian vroia sa astepte, sa astepte pana cand, in extazul suprem, ea avea din nou sa rosteasca numele acela blestemat…”Julian”… Atunci, cu motiv, avea sa-i sfartece gatul!
A lasat-o pe pat, practicand pe ea aceleasi miscari efectuate cand amandoi ar fi dezbracati, asa ca dansul lui doar o inebunea, fara sa-i dea finalitate. Damian se lupta cu setea care ii ordona sa isi ude gatlejul care mocnea! Cand a fost sigur ca mangaierile, muscatul fin, saruturile cu limba pe clavicula si gat si gemetele vibrasera destul peste trupul ei, s-a indepartat putin, asteptand. Degetele Melissei ii cautau fata cu ochii inca inchisi si ii trasau conturul fruntii, nasului, buzelor, barbiei, pana cand s-a intins sa il sarute. Din nou Damian s-a retras si atunci, buzele Melissei s-au crapat, rosii de dorinta si sange, pulsand ca o rana din cauza necesitatii… Se pregatea sa il cheme pe el, sa il invoce din nou ca pe un zeu si sa-l respinga pe Damian, asa ca acesta s-a pregatit sa-si astampere foamea: maxilarul a pocnit usor si limba i-a atins fetei gatul.
– Um…Damian….!
Ce facea? Era nebuna? Il striga pe el? Il…vroia pe el?

Melissa s-a ridicat de pe pat din cauza frigului. Capul i se invartea si isi simtea trupul greu si ochii arzand. Si-a tras bluza din nou pe ea si a privit in jur. Damian nu era acolo. Cum reusea sa ii faca asta? De ce? Ochii Melissei s-au scurs pe obraji, alaturandu-se ploii in caderea de stropi mari si durerosi. A stat asa cateva minute, sughitand si suspinand, simtindu-se jignita, respinsa, nebuna, nedorita, urata, folosita…
– Ce…faci? i-a auzit glasul si s-a intors in camera.
Paltonul lui inca era pe jos, deci Damian fusese in balcon privind ploaia in tot acest timp.
Cand ii auzise sunetele rapuse de tristete ceva in el pocnise, iremediabil! Nu era un lucru pe care Damian avea sa il uite vreodata, sau care se poate vindeca. Pocnise fortareata pe care el si-o construise in jurul inimii. Nu ca acum lumea i s-ar fi parut mai frumoasa sau ca brusc i-a venit chef sa faca o opera de caritate, nu… Inima lui a fost eliberata de Melissa ca doar ea sa patrunda acolo! Prin corpul sau curgea compasiunea, parerea de rau, vointa de a o ocroti. Toate lucrurile bune din Univers pareau sa se fi adapostit in el cand era vorba despre aceasta fata cu piele de sidef si par de zana, care varsa lacrimi din cauza lui. Damian nu se schimbase, asa ceva era imposibil, tot ce se schimbase la el erau sentimentele cu privire la Melissa. Mai bine spus, le acceptase. Satan simtise ceea ce el isi negase inca din prima clipa in care o vazuse. Era atragatoare si mai mult, il atragea pe el intr-un mod nemaintalnit.
Dar in seara balului fusese gata sa o omoare! Oare? Sau fugise cu coada intre picioare, ranit, la auzul unui alt nume venit dintre buzele ei? Fusese inca din prima clipa gelozie, ceea ce el luase drept capriciul de razbunare? De aceea nu o hipnotizase cand avusese medalionul in mana lui? De aceea se mintea mereu ca ii mai da o sansa doar pentru a face jocul mai interesant?
– Nu ai plecat? Am crezut ca ai facut ce sti tu mai bine: sa dispari. Ce este in neregula cu tine, Damian Salazar? Vrei sa ma duci la disperare? Hm? Iti plac si vrei sa ma ai, sau esti un maniac caruia ii plac jocurile neintelese? Spune ca sa stiu ce sa fac! Nu mai suport felul in care ma tratezi! Ma faci sa ma simt cea mai nemernica fiinta de pe pamant, ma umilesti, ma… a oftat slabita de tipete si si-a sprijintit capul in palmele reci ca sa se calmeze.
– Stiu… a rostit ramanand pe loc, fara sa stie cum sa o impace, cum sa ii spuna ce crezuse el initial, cum sa ii explice cat de tare il schimbase ea in aceasta unica secunda.
– Am dreptul la un raspuns, macar acum?
– Te-am vazut cu Shan.
– Ma urmaresti?
– Venisem la tine si am vazut cand ai coborat din masina lui.
Dupa tonul lui sigur si ochii fixi intr-ai ei Melissa nu s-a indoit de adevar, nici macar nu si-a dat seama ca ii spusese numele de parca ar fi facut candva cunostiinta cu Shan, ceea ce nu era asa. Normal, nu ar avea cum sa-l stie daca nu ar fi spionat-o in tot acest timp.
– Nu este nimic intre mine si Shan.
– Dar despre Julian, ce imi spui?
– Julian este iubitul meu!
Damian a fost cufundat in oceanul nenorocirii de un val imens, care l-a lasat fara replica. Tonul Melissei fusese dur si categoric, insa el stiuse mereu ca ii semana, chiar daca nu crezuse ca sunt identici si stiuse mereu ca ea il iubea. De ce acum simtea asa? De ce fata asta atat de fragila si neinsemata avea forta de a-l…distruge?
– Tu nu esti interesata de mine, Melissa, ma folosesti pentru ca ai senzatia ca eu sunt el! Dar nu este asa! Julian al tau nu se va putea masura niciodata cu mine!
– Ce tot spui? Nu…
– O sa imi negi ca suntem identici?
– Semanati, da, insa…
– O sa imi negi ca m-ai cautat pentru ca iti amintesc de el?
– Da!
– Mincinoaso! ochii lui scanteiau furie si Melissa si-a adunat genunchii sub barbie cand Damian s-a apropiat de ea cu rapiditate, sprijinindu-si o mana de o parte si de alta a corpului ei, ca o cusca de otel.
– Spun adevarul, Damian. Desii sunteti identici fizic, tu esti foarte diferit de el si…
– Asta e clar! Nici nu stii cat de diferit!
– Si nici nu vreau sa stiu! a tipat. Cand sunt cu tine, nu ma gandesc la el nicio secunda si nu inteleg de ce. Se presupune ca ar trebui sa am impresia ca ies cu oglinda in care el si-a uitat imaginea, insa nu este asa, deloc! Eu te vad doar pe tine si totusi stiu ca nu vad pana in profunzime. Caut sa inteleg ce anume ascunzi in spatele acelei priviri negre…dar nu ma lasi sa vad dincolo de aparentele acestea misterioase, de ce?
– Ai o imaginatie foarte bogata, Melissa.
– Acesta a fost motivul pentru care m-ai…dezbracat? Vroiai sa te razbuni pentru ca m-ai vazut cu Shan?
Ea il invitase in oras, Damian auzise asta. Este drept ca nu facusera nimic ciudat in afara de rasete enervante si vorbit, insa amintirea ei fericita langa el, il facea din nou sa tremure. Si-a strans medalionul in pumn ca sa il calmeze, insa toropeala de instincte si senzatii se indreptau incontrolabil spre finalizarea transformarii.
– Esti bine?
Melissa i-a pus palma pe piept si a tresarit. Inima lui parca era de gheata si abea se simtea pulsand. Muschii lui Damian aveau vointa proprie si se miscau in spasme deasupra scheletului, la fel cum venele incepusera sa ii iese in evidenta si sa se invineteasca. Fata i-a prins capul in palme si i-a sarutat apasat fruntea, tragandu-l la pieptul ei.
– Trebuie sa plec! si-a luat paltonul si a fugit spre balcon!
– Te rog, nu face asta…din nou!
– Maine te astept in pacul din spatele strazii tale, la zece! si a sarit.
Melissa s-a ridicat repede ca sa vada daca reuseste sa coboare pomul insa Damian disparuse fara ca niciun motor de masina sa se auda. Ea a ramas acolo, sub sita cenusie care cernea stropi mici ce ii umezea pielea si parul, golind-o.

Damian fugise pentru ca transformarea era pe cale sa inceapa. Emotiile negative erau prea mari si prea multe ca sa fie stapanite de medalionul cu Piatra Lunii, asa ca nu putea risca sa devina varcolac in mijlocul camerei ei.
Undeva, pe o colina adapostita de ochii oamenilor, un lup isi urla nenorocirea la astrul noptii!

_________

Hello fetele mele:*…Am o surpriza pentru voi, cadou pentru vacanta si pentru ca mi-ati fost alaturi mereu…-> un Epilog la Reverse…:X:X:X…! Sper sa va placa…adik sper din tot sufletul sa va placa…dar sper si sa nu sariti rpd dl pagina Nuantele Intunericului fara sa lasatzi un comentariu. Poftiti!

http://shtrumphuletz.blogspot.com/2010/08/epilog.html

8 Responses to Capitolul 8- Dual

  1. Lori says:

    A fost…delicios! Un capitol superb. Tu stii mai bine ce cred eu si stii cat de mult imi place cum scrii. Astept cu nerabdare continuarea. As vrea sa le citesc pe toate o data. E ca atunci cand prinzi o carte buna si nu-i mai dai drumul din mana. Stai pana tarziu in noapte, nu o termini si a doua zi esti asa nerabdatoare sa o iei de la capat. Asa sunt eu cu ficul tau. Abia astept continuarea si mai ca imi vine sa te zoresc sa scrii mai repede, ca eu nu mai pot astepta! Dar stiu si ca daca vreau sa fie asa bun, trebuie sa am rabdare. Si banuiesc ca mai ai si tu o viata sociala si mai te vezi si cu prietenele si nu stai sa scrii tot timpul doar pentru a ne satisface pe noi, dar sa stii ca asa mi-as dori sa stai doar sa scrii pentru noi. Sunt egoista, stiu! Dar e vina ta ca ne faci sa ne placa acest fic si sa-i dorim multe capitole, la fel de minunat descrise ca si pana acum! Of! Mai sunt cateva zile pana la urmatorul!…O sa astept cuminte, aici! Pupici si multumesc ca mi-ai facut ziua mai frumoasa!

  2. deyna says:

    uau uau uau capitolul este super iar epilogul la reverse e senzational ms pt surpriza…a si mi-a`placut “un gand dintre nori” cred ca se numea aproape am plans e plin de emotii intense e foarte profund si m-a emotionat foarte tare……esti geniala

  3. Lori says:

    Si mie mi-a placut Epilogul la Reverse. L-as descrie interesant si neasteptat…Hei, chiar asa…unde sunteti, fetelor? Va rog sa intrati si sa o incurajati pe Shtrumphy, caci ea face un efort pentru noi si macar pentru asta sa-i multumim. Daca nu ar avea pentru cine sa scrie, atunci nu ar mai scrie. Dar pentru ca noi suntem alaturi de ea si o asteptam cu noutati de fiecare data, ar trebui sa-i aratam cat de mult inseamna pentru noi, atat ea, cat si ficul ei. Multumim ca ne impartasesti cu atentie si cu pasiune o farama din imaginatia ta, dandu-ne posibilitatea sa evadam intr-o lume a iubirii imposibile si a personajelor puternice si sensibile, in acelsi timp! Spor la scris in continuare!

  4. dido says:

    fain:X abea ast cap urmator:) :*

  5. Anna says:

    Sa-ti mai spun ca astept cu nerabdare urmatorul capitol?🙂 Lori a descris cel mai bine senzatia pe care o am atunci cand citesc ficul: “E ca atunci cand prinzi o carte buna si nu-i mai dai drumul din mana. Stai pana tarziu in noapte, nu o termini si a doua zi esti asa nerabdatoare sa o iei de la capat.” Nu ma mai satur! Intriga, suspans, iubire, gelozie…toate intr-o cantitate bine determinata. Niciun gram in plus sau in minus. Felicitari! Tine-o tot asa! :*

  6. Roxxy says:

    Iti spun direct, fara alte introduceri, ca trebuie sa publici o carte cu povestea asta. Ar fi pacat sa se iroseasca o poveste atat de captivanta. Citesc si nu-mi vine sa cred de cat talent dai dovada. M-ai uimit cu Reverse, Perpendiculari de paraleli, dar, sincer, Nuantele intunericului este minunat.
    Traiesc aceeasi senzatie pe care a descris-o Lori, si a facut-o perfect. Citesc si recitesc capitolele vechi in asteptarea unuia nou.
    Te pup si mult succes in continuare!

  7. alexa says:

    Imi place, Damian este gelos! Chiar nu pot sa cred ca a dezbracat-o si pe urma a fugit. Nu ma asteptam ca Mel sa ii strige numele lui Damien. Doamne cata intriga si cat mister. Imi este mila de Damian pentru ca sufera si este confuz simtind pentru prima data iubirea, dar totusi spiritul lui rebel inca il stapaneste, asa ca mai are de lucrat la personalitate. Totusi este fermecator prin felul lui de a fi. Sper ca va invata sa fie mai bland cu Melissa.
    Te-am pupat
    Alexa

  8. ~ Fefe ~ says:

    Ah!E atat de emotionat capitolul.
    Cu fiecare minut Damian devine bulverat,iar dorinta Melissei de al cunoaste in profunzime e mai mare.
    Gelozia mereu te face sa actionezi nebuneste si apoi apare regretul.Damian s-a lasat condus de ea si nu a facut decat sa o raneasca pe Melissa,cea care uitata de Julian.
    Iubesc povestea.Talentul tau e minunat.
    >:D<

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s