Capitolul 5- Plan malefic

Cand Annie a trezit-o, Melissa era imbibata in transpiratie si cu gatul sec. Nu reusea sa isi aduca aminte ce visase, insa capul ii era greu si avea stari de voma. Dupa ce s-a linistit, sora ei s-a pus in pat langa ea si i-a luat palma intr-a ei.
– Hey, cum a fost la auditie?
Mel a zambit.
– Ce? Crezi ca daca mama si tata nu sunt de acord cu toata treaba asta de a fi actrita eu nu vad lumina aprinsa in toiul noptii? Suntem la inceputul semenstrului, ce ai avea de studiat?
– Unui spiridus ca tine nici nu aveam de gand sa ii ascund asta! si-a trecut aratatorul pe nasucul ei carn si ea s-a prefacut sa vrea sa-l muste.
– Sper ca ai luat rolul! Macar atat ai putea face ca sa te ridici la inaltimea de savant a surorii tale!
– Nu as avea curajul sa va dezamagesc, doamna doctor!
– Biolog!
– Scuzati, doamna biolog. Sunt sigura ca daca mai este ceva de inventat pe pamantul acesta, tu il vei inventa!
– Glumesti? Inca se moare! Normal ca mai sunt multe de inventat!
– Inca esti obsedata de basmul “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”?
– Sa zicem ca el mi-a dat doar ideea.
– Si cum stai pana acum cu cercetarile?
– Progresez.
Melissa i-a dat un bobarnac in cozorocul sepcii si a pupat-o apasat pe obraz.
– Ei! s-a sters Annie ca de fiecare data. Fara contacte directe cu doctorul, este lipsa de etica, a mustacit si s-a pus sa o gadile.
Dupa cateva minute, cele doua sateau epuizate pe spate si cu respiratia neregulata. Annie a inceput sa caste si i-a urat noapte buna. Usa nici nu s-a inchis bine ca mobilul Melissei a vibrat pe noptiera.
– Alo?
– Dormeai? s-a auzit vocea vinovata de pe alt continent.
– Acum ma pregateam sa o fac.
– Imi pare rau ca nu am sunat mai devreme.
– Incepem discutia cu “imi pare rau”. Original…
– Iubito, am avut ceva treaba, nu fi suparata.
– Stiu, Juls, tocmai asta este problema! Stiu ca ai treaba, stiu ca esti acolo ca sa faci ceva in viata si stiu ca nu ar trebui sa fiu suparata. Dar sunt!
– Te-am neglijat in ultima vreme…
– Poate pentru ca esti ocupat acolo, nu iti dai seama, insa eu stau singura aici si am destul timp sa ma gandesc…la noi.
– De ce nu imi place tonul cu care ai spus “noi”?
– Pentru ca incep sa nu mai cred in cuvantul acela.
– Melissa?! Ce tot spui?
– Nu ne-am vazut de mai bine de trei luni! Spui ca ma suni si nu o faci, pentru ca trebuie sa te dedici suta la suta facultatii si nu vreau sa ma ai ca grija pe cap!
– Grija? Tu te auzi ce spui?
– Vreau sa fie ca inainte! Sa sar geamul si sa ma astepti in gradina! Sa fug pana la magazin dupa ora doisprezece zicand ca imi trebuie neaparat ceva ca sa te intalnesc la colt! Vreau sa mint ca dorm la Sam pentru teme si sa fug cu tine intr-un loc pustiu, vreau…vreau…deja suspina si a tacut…
– Ma vrei acolo…a continuat el cu acelasi suspin. Si o sa fiu acolo!
– Stiu ca o sa fii…dar…
– Week-endul acesta o sa ma tii iar in brate, iubito!
– Ce…?
– Vad cum fac, nu conteaza nimic pe lumea pentru mine cat contezi tu!
– Nu, Juls, nu intelegi? Nu vreau sacrificii! Lasa-ma doar sa imi spun oful si apoi o sa ma linistesc!
– Stiu ca ai dreptate, asa ca o sa vin sa te vad cu prima ocazie cand am putin de timp!
– Numai zborul dus-intors este o zi intreaga. Nu se merita, termina si asculta-ma bine! Te iubesc si te vreau aici, dar te iubesc mai mult ca sa iti vreau binele si binele tau este acolo…
Din partea lui doar un oftat.
– Iarta-ma! a continuat ea. In plus, pana la vacanta de iarna nu mai este chiar atat de mult si daca te tii de cuvant sa ma suni in fiecare seara o sa pot suporta.
– Deci, inseamna ca mai suporti trei ani?
– Sigur! Apoi o sa primesc bursa la o facultate de actorie in America si ne vom casatori cum am vorbit!
– Apropo, viitoare doamna Gray, cum a fost la auditie?
Lacrimile au disparut din vocile lor de parca nu ar fi fost niciodata acolo si dialogul a decurs ca pe vremuri. Ea radea la fiecare vorba a lui si el ii spunea cat de des putea cat o iubeste. Convorbirea s-a terminat cand Mel, rapusa de somn, a adormit ascultandu-i glasul.

De dimineata, Sam claxona disperata in fata casei pentru ca intarziasera la scoala. Melissa s-a aruncat in masina decapotabila si au pornit cu melodia “Womanizer” la maxim. Odata ajunse in parcare, Katy a coborat din masina lui Rick si a venit la ele.
– Multumesc pentru timpul acordat ieri, Kat, a salutat-o Melissa ironica.
– Ce vrei sa spui?
– Parca trebuia sa ma astepti!
– Eu? Dar ai spus ca vine mama ta dupa tine! a raspuns Katy socata.
– Nu este adevarat! Te-am intrebat daca esti cu masina si te-am rugat sa ma atepti la banca!
– Si eu de ce nu imi aduc aminte? ochii lui Katy erau cu adevarat pierduti si mai lipsea sa se scarpine in cap pentru a infatisa complet o persoana pierduta in spatiu.
– Oricum nu mai conteaza, sa mergem la bio!
Orele au trecut repede si gasca Melissei a iesit intr-un local pentru putina muzica, o bautura dulce si o tigara. Ea flirtra foarte rar cu tutunul, insa ziua incepuse ciudat si nu mai deschisese discutia cu Katy pentru ca o tulbura foarte tare lacuna din mintea ei, apoi continuase plicticoasa si fara nicio veste de la doamna La Coupe, iar acum toata energia negativa din lume parca statea in jurul ei. Pe langa astea, mai are asteptarea lui Damian. Parfumul lui ii ramansese impregnat pe maneca hainei atunci cand ii prinsese incheietura. Spusese ca astazi avea sa o vada, insa nu aparuse la scoala si cu atat mai putin nu se astepta sa vina acasa. Era mai mult decat clar ca nu se va tine de cuvant. Avea, deci, nevoie de nicotina!
Rick o tinea pe Katy pe genunchi si se juca cu parul ei in timp ce ea privea cand in gol, cand la Melissa. Samanta si Morriss deveneau pe zi ce trece amici din cauza placerii lor comune de a-si bate capul cu formulele chimice, asa ca acum isi povesteau ceva in soapta, iar Shan se vedea intrand pe usa localului. Melissa a zambit involuntar la vederea lui, chiar daca gestul ei nu putea fi remarcat din cauza distantei.
– Buna, Mel, i-a auzit vocea si buzele pline s-au lipit de obrazul ei prin surprindere.
– Hey, Shan, parca nu te-am mai vazut de secole.
– Iti era dor?
– Hm…nop, au inceput sa rada.

Un grup. Frunzele copacului de peste strada, acoperindu-i fata in timp ce Damian studia. Vocea ei rasuna ca susurul unui izvor de munte: rapid, sonor, vesel, unic. Era fericita! Melissa Clarckson era una din acele persoane enervante, care prin simpla prezenta emana frumusete si buna dispozitie, dar mai mult, se bucura de compania acelui baiat nou venit.
Poate ochii lui inadaptati nu puteau vedea zambetul cu care ea il intampinase, dar Damian il remarcase. Si nici el nu ii raspunsese in alt fel. Pareau ca se simt bine unul in compania altuia, ca se completeaza. Si mai era si prietena ei pe care o hipnotizase ca sa o lase singura in sala de sport ca el sa o poata aduce acasa. Cam usuratica, dar destul de frumusica…
Ceva la Melissa il cucerise. Nu in puterea cuvantului, ci in aplanarea termenului razbunarii. Damian era acum dispus sa joace jocul vietii lui. Isi schimbase parerea si acum avea de gand sa o ademeneasca, sa o tulbure, sa o faca sa il vrea, sa o faca sa il ceara milogind, sa o faca sa vina singura “in gura lupului”. Acela fusese singurul motiv pentru care ii returnase medalionul cu piatra de Quartz, pentru ca ea acceptase sa il insoteasca fara hipnoza, ceea ce arata ca desii rezistase tentatiei lui in seara balului, cat de curand avea sa ii cada in plasa. Spre deosebire de restul fetelor, doar usuraticele si Melissa il acceptasera fara frica, iar ea era clar o fata decenta, buna, cu aspiratii- o adevarata opera de arta buna de distrus.
Spre exemplu, ieri ii daduse de inteles ca astazi avea sa o caute. El stia ca ea stie ca va fi ceva neasteptat, asa ca avea sa fie nelinistita. Nu are siguranta venirii lui, deci va sta ca pe ace, ceea ce o sa va scoate din minti. Damian nu intentiona, deci sa se faca vazut nici astazi, nici in ziua urmatoare. Va sta in umbra pana cand ea se va simti oarecum pacalita sau uitata si cand se va astepta mai putin, ii va aparea sa o tulbure din nou. Era totul planuit din punct de vedere psihologic si aceasta idee ii dadea un entuziasm ciudat, ca o adrenalina rar simtita. Lui Damian ii placea sa se joace cu pericolul, sa provoace, sa atace, sa omoare, insa pana acum aplicase astfel de tactici cu animale salbatice sau cu alte fiinte mitice de talia lui. Niciodata un om si mai ales, o femeie nu ii inspirase pana cum o placere asa de mare de a sta la panda, de a trisa, de a face sa-si piarda capul si apoi, cand este cea mai vulnerabila, sa isi imagineze o placere asa mare de a-i atinge punctul slab si de a o face sa…
Latratul lui Satan l-a scos din reverie.
– Sa iti reamintesc ca nu trebuie sa fim vazuti, deci nici auziti?!
Lupul insa nu era atent la obiectul fanteziilor sale, ci privea tinta in spate. Cand s-a intors, Damian a vazut un grup de copii si femei in varsta, care stateau in jurul preotului Gherard. Pe semne era o strangere de fonduri pentru biserica, de parca Dumnezeu ar plati taxe la stat. Satan il privea ca pe un dusman, fiind obisnuit ca el si stapanul sau sa fie persecutati de barbati in sutane, cu semnul crucii la gat.
– Bun baiat, multumesc pentru grija, dar el este o exceptei! l-a mangaiat pe cap si a pornit spre multime cu el in urma.
La vederea lui, preotul s-a departat de restul oamenilor si a venit spre el, iar Damian i-a vorbit cu cel mai natural zambet pe fata.
– La ora unsprezece te astept in cabina spovedaniei.
– Cred ca ti-am spus tot ce stiu.
– Tu crezi, dar eu sunt sigur ca iti pot improspata memoria.
– Imposibil!
– Auch, acesta este un cuvant al carui sens eu chiar nu il cunosc, parinte. Ai face bine sa lasi biserica deschisa, daca nu vrei ca jumatate din fondurile stranse aici sa le investesti in repararea lacasului sfant!
– Degeaba ma ameninti, domnule Salazar, stii in adancul sufletului ca nu mai poti afla nimic de la mine si tocmai asta iti provoaca disperarea.
– Eu nu pot stii nimic in adancul sufletului pe care nu il am si nu te mai afisa ferm pe pozitie pentru ca iti pot smulge Quartzul de la gat cu tot cu cap!
– Cum altfel ai mai afla ce vrei sa stii?
– Cum se face ca sub presiune admiti ca ai ceva sa imi spui?
– Eu nu…
– Ma plictiseste palavrageala, parinte! Pentru binele enoriasilor tai ai face bine sa imi arati acel manuscris al lui Van Helsing la noapte, sau voi ucide locuitorii Des Gristiny-ului unul cate unul.

***

Preotul astepta pe una din bancutele bisericii si Damian nu s-a aratat pana cand ceasul cel mare de pe cladirea primariei nu a batut a doisprezecea oara.
– Bau! i-a zambit malefic din umbra.
– Faptul ca esti vampir nu iti da dreptul sa fii impuctual.
– Stiu, dar m-am gandit ca intrarea mea ar avea efect mai mare daca s-ar intampla la miezul noptii. As fi mai…mitic!
– Sa lasam umorul, vino cu mine!
Preotul si-a unit mainile sub sutana si a pasit inaintea lui cu pasi marunti, dar repezi. Damian s-a tinut dupa el pe un coridor lung, dupa care au intrat intr-o incapere mare cu un perete dedicat unei biblioteci imense.
– Nu-mi spune ca vei ridica o carte si se va deschide o usa secreta, a ras Damian privind titlurile de pe rafturi.
– Daca imi permiti, stai pe usa secreta, a fluturat preotul mana ca sa-l indeparteze.
A rulat covorul persan si a lasat parchetul gol, ale carei delimitari putin vizibile aratau o usa.
– Ingenios, a aprobat Damian si s-a aplecat sa o deschida. Dupa ce praful s-a asezat, el a observat niste trepte de lemn pe care a coborat, bineinteles, in urma preotului.
– Sper ca nu esti atat de naiv incat sa imi intinzi o cursa?
– Singura cursa la care vreau sa dau start este aceea care te va face sa fugi cat mai departe de aici, Damian. Stai fara grija, tin la viata mea!
– Esti un om destept, Gherard, imi plac oamenii care stiu ce vor, l-a batut pe umar satiric si au continuat drumul pe ingustul tunel luminat slab de lampi antice.
La finalul coridorului era o poarta de lemn care a scartait la deschidere si preotul a intins mana in fata peretelui fals pe care il aratase. A impins ceva cu degetele pana a auzit un tacanit de deblocare si zidul s-a dat la o parte, eliberand o lumina puternica.
Cand Damian a pasit inauntru, a realizat zambind ca poate mai erau lucruri pe lume care il puteau surprinde.
Micul laborator de cercetare al preotului era dotat cu ultima tehnologie a secolului XXI. Neoane de toate marimile si fromele, dulapuri blindate, instrumente si elemente chimice pentru practica, duzine de carti,  Gps, harti virtuale, ecrane cu plasma, televizor, sistem audio si undeva ascunsa, pe un raft mic, o frumusica colectie de filme.
– Ce este? Doar nu te asteptai la potiuni magice si temnite pline cu sobolani?! a izbugnit preotul in ras si s-a asezat pe scaunul confortabil al biroului masiv din stejar privindu-l distrat pe Damian. Acesta isi plimba ochii peste tot, realizand ca era minimul de comoditate al unui ex om la Vaticanului.
– Ma surprinzi intr-un mod pozititv, Gherard, felicitari! Pentru asta, ai siguranta ca nu te voi omori in urmatoarele trei zile!
– O…multumesc…a raspuns preotul strambandu-se.
– De ce mi-ai aratat acest loc?
– Fi serios, Damian, l-ai fi gasit si singur, eu doar ti-am stricat aventura de a ma urmari. Intre noi nu exista secrete, Damian si chiar daca ti se pare greu de crezut, eu nu sunt dusmanul tau!
– Uimeste-ma! Esti prietenul meu?!
– Sa nu mergem prea departe! Sunt doar dispus sa te ajut cu orice te-ar face sa pleci de aici. Acest oras este in protectia mea si nu imi plac articolele de la sectia crime de cateva zile.
– Atunci, citeste doar matrimonialele!
Preotul si-a muscat buzele de nervi si s-a stapanit sa nu arunce cu pumnul in masa. Damian il privea senin, ca un copil la prima impartasire.
– Arata-mi pergamentul!
Parintele a deschis sertarul din dreapta fara sa priveasca si a scos o bucata de hartie infasurata intr-o punga.
– Xerox? a intrebat Damian cercetand-o.
– Imprimanta. Originalul ramane in posesia bisericii.
Damian l-a privit amuzat pe acel omulet care parea un om de neanderthal printre rachete spatiale.
– Nu se presupune ca oamenii Domnului  sunt impotriva stiintei?
– Nu sumtem impotriva stiintei, ci impotriva cercetatorilor care incearca sa faca pe Dumnezeu!
– Mereu am fost curios de un lucru. Ia spune-mi, daca tot stii majoritatea secretelor lumii, exista extraterestrii?
– Daca existi tu, Damian…a zambit preotul sugestiv.
Damian a ridicat copia pergamentului si a citi cu atentie fragmentul salvat din manuscris in urma unui incendiu. Tipic! Parca insusi Dumnezeu vrea sa ascunde secretele propriei lumi!
“…dar licantropul sugator de sange, nu se va simti pe deplin el insusi, pana cand nu se va regasi. Candva pierdut, separat in bine si rau, dualul va fi gasit de jumatate si se va intregi cu aceasta doar cu acordul ei. Din clipa in care o va zari, dualul va fi legat de ea fizic si psihic, depinzand de ea si ea de el….(iarasi pagina era deteriorata si mai mult de doua randuri erau ininteligibile)… caci Luna ii va spune “Tu ai nevoie de tine”…
– Atat?
– Ti-am spus, este tot ceea ce se cunoaste despre tine.
– Ce inseamna “jumatatea”? O…femeie?
– Nici nu stim sigur ca este o fiinta. Poate fi orice, cu care sa fii conectat la un nivel superior si care sa fi apartinut tie candva. Nu este ceva pe care tu sa il cauti, pentru ca va ajunge singur la tine.
– Prostii, bla bla bla, nimic concrert! si-a iesit Damian din minti si a sarit peste birou cu mana in gatul preotului. Maxilarul sau a pocnit si pleoapele s-au inegrit de furie, crapandu-se sub puterea setei.
– As putea sa te omor chiar acum si sa te inchid aici. Nu te-ar gasi nimeni niciodata!
– Vezi tu, Damian, nici eu nu sunt atat de prost pe cat par! Aceasta camera se inchide in urma mea doar cu o parola secreta si daca ar fi sa o lasi deschisa, nu ai apuca sa pasesti pragul ca s-ar declansa alarma si nu ai mai putea ajunge pana sus la trepte. Stiai ca Vaticanul a studiat tehnicile de capcane ale egiptenilor din piramide?
– Am doar un cuvant sa-ti zic: Barbara! a scuipat Damian numele vampei careia ii datora viata tatalui sau si a plecat cu bucata de manuscris.

A doua zi, Damian a inceput ceea ce urma sa fie un “plan malefic”. La iesirea de la ore, a parcat la vedere si atunci cand Melissa a iesit din liceu, a vazut o silueta 90-60-90 urcand in masina lui. O fractiune de secunda, privirea lui s-a intalnit cu a ei si ego-ul sau nu se simtise niciodata mai bine. I-a parut rau doar ca acea fata a trebuit sa se intoarca acasa, deoarece nu putea risca sa o ucida dupa ce fusese vazut in compania ei.
Apoi au trecut cateva saptamani, asa ca toamna era cam pe la jumatate. Damian stia ca ea avea sa astepte aparitia lui, insa nu avea de gand sa i-o dea pe tava.
Melissa nu il mai vazuse pe Damian si ajunsese chiar sa creada ca fusese o plasmuire de-a ei totul. El insa, o urmarea pe ea in fiecare zi. Devenise ca o slujba intreaga sa ii cerceteze fiecare miscare. Observase acest tic al ei cu spranceana, ca ii plac toate genurile de muzica, ca inainte sa adoarma citeste ceva lejer, ca urmareste “Ghost Wisperer”, ca il place pe Orlando Bloom si ca pe cat este de buna in teatru, pe atat este de groaznica la fizica! Era acum mai mult decat pregatit sa isi inceapa oficial misiunea.

Melissa stia ca Damian exista si ca ii seamana lui Julian, stia ca o luase de la scoala si ca incercase sa o sarute la Bal, dar ceea ce isi nega era acel aer misterios in care plutea nu doar prezenta, ci si absenta lui. Viata ei era cat de obisnuita posibil. Luase rolul pentru Anemona si repeta de doua ori pe saptamana cu echipa de teatru a doamnei La Coupe. Cu ajutorul lui Annie care ii tinea partea spunea acasa ca are ore suplimentare la matematica si fizica, insa notele ei spuneau contrarul unei pregatiri intense. Julian se tinuse de promisiune si o suna in fiecare seara. Acum, Mel realiza ca intrase in panica doar din cauza ca il cunoscuse pe Damian, altfel nu i-ar fi facut niciodata lui Julian o asemenea scena. Faptul ca il cunoscuse o facuse sa se simta nesigura, vulnerabila, expusa pericolului si simtise nevoia de a fi protejata de iubitul ei. Sau poate simtise pentru el ceva atat de intens ca isi nega acel ceva refugiindu-se in iubirea pentru Julian. Inima unei fete este greu de descifrat chiar si pentru ea insasi…
Spre deosebire de obisnuitele zile, astazi era aproape cald. Melissa purta doar o helanca albastra subtire de aceeasi culoare cu blugii si isi lasase parul desfacut. Ii permisese lui Ann sa se joace putin cu creionul si mascara pe fata ei, asa ca oglinda ii daduse o incredere noua in ea. Era vineri si ea impreuna cu Katy, Sam, Morriss, Rick si Shan se gandeau cum ar putea sa-si petreaca timpul cat mai placut? Aveau chef de ceva actiune, asa ca ideea de a dansa toata noaptea intr-un club le-a suras tuturor.
Ramansese stabilita ora opt seara, asa ca Mel a mers cu mama ei la cumparaturi in dupa-masa aceea. Cand s-a intors, a vazut Audi-ul parcat chiar in fata casei ei. Un fior de entuziasm i-a strabatut maduva, insa si-a revenit repede.
– Mama, mergi inainte, vin si eu imediat! a iesit din masina si s-a indreptat spre automobilul negru care stralucea precum o pantera in razele soarelui. Damian a coborat de la volan in intampinarea ei. Avea un tricou alb si plovarul negru atarnat in jurul gatului intr-un fel teribil de masculin. Parul de un negru intens sfida soarele cu reflexe albastre si desi ea s-a chinuit sa-i distinga pupilele macar acum cand putea profita de lumina puternica, nu a reusit. Buzele de carne dulce s-au intins intr-un zambet dupa ce ea statea de cateva clipe in fata lui fara niciun cuvant, doar studiind-ul.
– Melissa.
– Buna, Damian.
Ochii ei de un albastru intens, erau mult mai luminosi in razele soarelui, ducandu-l pe vampir cu gandul la una din plajele exotice al carui cer este azuriu si neted ca o oglinda. Il privea cu bagare de seama, fara placerea de a-l revedea dupa atat timp, ceea ce il deconcentra putin.
– Ma gandeam ca o sa vrei sa ma insotesti la o plimbare?
– Ai intarziat putin.
Tonul ei dadea de gol ciuda ca o lasase sa astepte si asta era prima bila alba a jocului.
– Am crezut ca nici nu ai bagat de seama. Eu nu vroiam sa par insistent.
Sigur ca da! Pe fata aceea o putuse vedea in ziua rezervata ei. Sprancenele lui unite de confuzie se prefaceau atat de bine, ca Mel si-a dat seama ca nu trebuia sa afiseze asa clar cat de tare o deranjase ca nu venise.
– Pai, ai dreptate, am fost cam ocupata in perioada asta. Sti tu, acomodarea la liceu?
– Inteleg, deci nu esti suparata pe mine?
– A, nu, sigur ca nu.
Damian observa ca fata avea caracter. Sau poate era doar obisnuita sa fie regina balului si lua gestul lui ca pe o jignire? Foarte bine.
– In seara asta?
– In seara asta…ce? a intrebat Mel nedorind sa inteleaga iarasi gresit.
– Te invit in oras.
Observandu-l in plina strada, departe de intuneric, departe de noapte, scaldat in lumina dupa-amiezii, Damian nu ii mai parea de temut si chiar avea senzatia ca sta in fata unui baiat obisnuit, poate doar putin ciudat, asa ca Mel prinsese curaj.
– Imi pare rau, dar le-am promis prietenilor mei ca o sa mergem la club.
– Este o iesire in grup restrans?
– Nu neaparat…
– Atunci este un pretext ca sa nu te insotesc?
– Este un fapt.
– Ca sa fiu mai precis, este un pretext ca sa nu vii cu mine?
– Niciun pretext. Daca tii neaparat sa ne vedem iti poti face timp si maine. Cred ca ma vei intelege ca astazi nu se poate, avand in vedere ca si tu ai fost ocupat in aceste saptamani?
– Auch, razbunare, a zambit mijind ochii.
– Caracter.
– Orgoliu.
– Oftica.
– Adevar.
– Minciuna.
– Inceteaza sa ma mai fixezi asa, a rabuvnit Melissa respirand greu. Maine! O iei sau o lasi! tonul ei era destul de ridicat.
– Um…si-a mangaiat Damian barbia cu calm, cred ca am sa ma gandesc pana maine.
El nu cedase in final, continuand sa o conduca cu acel aer de senzualitate superioara.
– De unde stiu ca vei veni, atunci?
– Pentru ca voi fi punctual!
– Stai! Cand, unde…? l-a oprit ea atingandu-i umarul, dar s-a retras imediat.
– Te voi lua de acasa, poate la opt?
– Da…
– Pe mai tarziu, Mel, abea i-a atins barbia si buzele ei s-au crapat, insa el i-a zambit si a plecat.

Era clar ca Damian nu era baiatul care sa te pupe pe obraz. Poate ca sa iti evite buzele, ar fi ales gatul, umerii, sau pieptul, dar in niciun caz amicalul obraz, ca…Shan…

_______________

:*:*:*Sper sa va placa si va las cu suspansul viitoarei lor intalniri.A fost un capitol lung pentru ca nu stiu daca voi mai posta pana la mijlocul saptamanii viitoare!

Va rog cititi comentariul meu(ultimul) de la capitolul anterior si indepliniti-mi dorintza:P…

Muah!!!:*:*:*…

8 Responses to Capitolul 5- Plan malefic

  1. korinuta says:

    Superb, la fel de minunat ca intotdeauna. Raman la aceiasi parere unul dintre cele mai bune ficuri – cel putin in opinia mea. Ador acest Damian negru, razbunator…malefic. Absolut genial. de nota 10.
    ast next…
    muuuulti pupici

  2. Lori says:

    A fost minunat si acest capitol si, ca de obicei, ne faci sa asteptam cu nerabdare continuarea. Cei doi se potrivesc asa de bine! Se completeaza unul pe celalalt si tu reusesti sa le arati aceste laturi atat de reusit! O sa ne fie dor de tine si de ei pana cand vei posta urmatorul capitol. Te asteptam cu nerabdare sa te intorci si sa ne povestesti si cateva din aventurile tale din vacanta. Tu nu te-ai indragostit pe acolo, cumva?🙂 Pupici!

    • shtrumphy2 says:

      Hey Lori ms fr de cuvintele de suflet si nu…nu m-am indragostit aici, dar vara este abea la mijloc si timpul nu este pierdut.Oricum, la ideile perfectioniste pe care le am, ma tem ca nu va exista baiatul care ori sa imi indeplineasca conditiile exagerate, ori sa reuseasca sa ma inteleaga:D…Wish me look oricum si pupaceste-ti Shtrumphulina din partea mea!!!!:*:*:*:*:*:* Vara asta mi-am cunoscut si eu un verisor de un an si imi dau seama kum este sa indragesti o fiinta atat de pitica si delicioasa. Eu il pupaceam atat de des pt k nici nu ajungeam la pielea lui si deja mi se lasa apa in gura sa-l mursuc. Felicitari pt fetita, deci si sa-ti traiasca si sper ca dupa ce citeste Twilight sa ii arati si  Reverse cand o sa fie mare:P:))…See ya:*>:D<:X!

  3. dido says:

    fain:D si lung si cu de toate in el:D cum ne’ai obishnuit doar:) spor la scris si distractie placuta!>:D<:*

  4. alexa says:

    Si pe mine m-a uimit laboratorul preotului, nici eu nu ma asteptam la atata lux. Damien joaca dur si la fel si Melissa. Chair daca el are o bila alba in acest joc al lui, se pare ca nici Mel nu se lasa prea usor, fara sa-i cedeze chiar daca stiu ca ar fi fost in stare sa anuleze tot si sa iasa cu Damien. Cred, de fapt sunt sigura ca jumatatea lui Damien este Melissa, insa mai sunt cateva lucruri care ma intriga. Cum ar fi de ce seamana atat de bine Julien si Damien, apoi ce o sa se intample cu Julien daca Melissa o sa ramana cu Damien, dar oare o sa ramana? Atat de multe mistere. Abia astept urmatorul capitol pentru a mai adauga o piesa in puzzle. Spor la scris.
    Te-am pupat
    Alexa

  5. deyna says:

    ahahahaha amuzant ce ziceai tu de fetita ca dupa ce citeste twilight sa citeasca si revers-ul tau…..cat despre capitol imi place foarte mult

  6. T. says:

    imi place mult , ce rost are sa zic asta la fiecare sfarsit al capitolului care se prezinta excelent si plin de suspans? astept cu nerabdare si urmatoarele !!!!

  7. ~ Fefe ~ says:

    Wow!Damian joaca dur :))
    Melissa e mai mult decat bulversta pe persoana lui…actiunile lui au derutat-o.
    Fara sa vrea o sa ajunga sa simta ceva puternic pentru el.:X

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s