Capitolul 9- Intre doua iubiri

Damian isi tinea capul sus si tacea. Ura linistea, dar nu avea curaj sa o spulbere, simtind ca doar asa, in surditate, isi poate stapanii tsunami-ul de emotii care stateau sa il spulbere in mii de particule. Singurul zgomot era clincanitul timid al medalionului care dansa de-alungul coamei de lup.
“Prietene, sunt aici pentru tine.” a auzit mental vocea ragusita a lui Satan.
“Ce se intampla cu mine?”
“Nu as stii sa iti explic. Lupii simt respect, afectiune, atasament, insa niciun animal nu cunoaste dragostea.”
“Este lucrul dracului!” a dezaprobat Damian din cap.
Defapt, povestea indrugata Melissei cum ca Satan il urmase fusese doar pe jumatate adevarata. Vrand sa isi cunoasca natura de varcolac, Damian ii daduse frau liber in salbaticia muntilor, intalnind haita lui Satan si alaturandu-se ei ca fiind unul de al lor. Traise printre ei si vanase ca un pradator in frigul acela cateva luni bune, revelandu-i capeteniei adevarata sa natura abea cand sa isi ia ramas bun. In haita lor, insa, legenda spunea ca seful lupilor trebuia sa urmeze licantropul care ii cere gazduire si sa ii fie tovaras pana la moarte. Damian nu acceptase sa il indeparteze de ai lui, insa Satan era unul care respecta legile haitei si l-a urmat fara regrete. Timpul lui trecuse si stafeta i-a fost predata unui lup mai tanar pentru a deveni sef peste haita lupilor albi.
Satan se asezase acum in stanga lui, in garda, in timp ce lupul cel mare si negru se asezase pe labele din spate, cu botul in adierea umeda a noptii, adulmecand si clipind greoi cu ochii de smoala. Intrebarile ii atarnau de colturile lor, tragandu-i in jos intr-o forma de picatura, de parca erau gata sa cada si sa sparga solul. Luna ii mangaia blana in nuante de albastru si parul sarmos ii stralucea ca raspuns astrului noptii. Damian privea Des Gristiny-ul si incerca sa localizeze balconul fetei cu parul in flacari. Nu isi putea scoate din minte mimica ei imprastiata pe figura indurerata. Buzele pline incercau cu mandrie sa isi astampere tremuratul, dar ochii grei si plini de sarea tuturor oceanelor lumii stateau sa se sparga peste obrajii rosii de pasiune. Sangele pulsa nerusinat din pometii, gatul, pavilioanele si incheieturile ei, ademenindu-l pe Damian mai mult decat trebuia. Focul simtit la pulsul ei accelerat de dorinta nu se comparase cu focul simtit acum, la revelarea sentimentelor. Era oare posibil ca el sa fie indragostit?
O ura! Doamne, cat isi ura natura, rautatea si dualitatea firilor, atat o ura pe ea, pentru ca trebuise sa strice un echilibru cu greu mentinut. Ii ura veselia, ura cat era de apreciata printre prieteni, ura cat de buna era, ura frumusetea ei, ura faptul ca iubea un altul, ura, ura, ura si iarasi ura….

In stadiul prezent, vampirul era dominat de latura licantropa, care era de necontrolat si toate gandurile lui puteau avea finalitate daca Satan nu ar fi fost acolo sa ii insufle calm.

Damian era varcolac. Damian era manat acum doar de instincte animalice si sete. Damian era hotarat.
Melissa Clarckson traise mai mult decat trebuia, mult prea mult.

Marea…
Melissa si-ar fi dorit sa priveasca marea. Nu o vazuse niciodata. Mereu vedea ploaia si raceala vecinatatii Londrei cu care se obisnuise ca fiind normalul. Insa odata cu Damian, ii venise dor de marea inca neintalnita. Fierbinteala lui o ducea cu gandul la un apus scaldat in nuante de turcoaz, vant si spuma. Asa era Damian: fierbinte ca o zi torida in care te racoreste doar suflarea rece a marii. Numai ca in cazul lui, el era cel care sufoca si el era cel care ii era apoi antidot. O dependenta stranie nastea in Melissa cu fiecare ora petrecuta departe de el. Ce face el acum? Se gandeste la ea? Ii duce dorul? Melissa era o fata desteapta si simtea ca nu este bine sa se lase in valul acestor emotii pentru ca in neatentie ar fi zdgobit-o de stanci. Mai simtea si ca Damian nu era ceea ce aparenta si ca ea era ca o piesa pe tabla pentru el. O durea si o intriga in egala masura aceasta certitudine, dar nu putea pune stop. Trebuia neaparat sa ajunga in miezul problemei, sa-l demaste,sa-l cunoasca intr-atat, incat atunci cand va fi inlaturat misterul din jurul lui si el ar fi pierdut orice interes in ochii ei, Melissa sa se departeze de un baiat, si nu de imaginea misterului. Altfel toata viata de aici inainte ar obseda-o gandul ca nu stie cine a fost acel Damian Salazar? Acesta era unicul ei tel: sa stie ce ascunde, ce cauta , ce vrea si la ce ii foloseste acest aer senzual care ii iesea atat de bine? Apoi, va reveni la viata ei cotidiana care spera sa nu ii para plictisitoare dupa sfarsitul acestei vanatori tacite.
Mobilul a sunat si Melissa a raspuns imediat de la sperietura.
– Mama a facut budinca!
– Sam, nu cred ca stomacul meu ar suporta un dulce in momentul acesta, dar…de o prietena as avea nevoie.
Auzindu-i vocea slabita de parca ar fi avut febra trei saptamani, Samanta a aruncat in chiuveta castronul pe jumatate plin si a urcat scarile rapid pentru a ajunge in intimitatea camerei ei.
– Spune-mi ce te framanta in halul acesta?
– Ai avut dreptate, Sam, baiatul acela care seamana cu Julian ma…tulbura foarte tare.
– Ajung in cinci minute!
– Nu, cred ca mi-ar face bine o plimbare pana la tine.
– Dar tu nu ai masina si numai ce s-a oprit ploaia. Daca te prinde o alta furtuna?
Ceva imperceptibil, un fel de intuitie feminina, ii spunea lui Mel ca ploaia avusese legatura cu Damian si ca acum ca el era departe, cerul redevenise neutru si asa avea sa ramana.
– Am disperata nevoie de o gura de aer curat ca sa imi racoresc mintea. O sa ma descurc.
– Te astept.
Melissa si-a luat paltonul si a fugit de intunericul camerei sale, coborand la fix pentru a o intampina pe doamna Clarckson care venea cu Annie de la mall.
– Tatal vostru ajunge in doua ore si vreau sa luam cina in familie, Mel, a avertizat-o mama ei inainte sa ii vina vre-o ideea si sa sune de la Sam cerand voie sa ramana la ea peste noapte, asa cum obisnuia.
Strazile erau spalate si plescaitul cizmelor ei o faceau sa se simta Eva, fiind prima persoana care se incumeta sa le strabata dupa potopul scurt de mai devreme. Asfaltul parea curatat de orice gand, de orice pas, de orice miros, pur si simplu, reinnoit. Dar Melissa nu se simtea la fel. Racoarea ii inundase degeaba sinusurile, caci mintea ei continua sa fie infundata cu imaginea lui Damian. Inafara de ochii lui scanteietori care pareau sa aiba viata proprie si capaciteatea de a rosti cuvinte, Mel vedea totul in cenusiu. Soarele se ivise, insa, inainte de a apune, pentru un ultim salut, dar ea nu ii percepea raza timida. Isi aducea acum aminte ca Ann ii spusese odata ca, in urma unor studii, se descoperise ca perosanele depresive chiar vad culorile mai sterse si percep mai slab contrasturile dintre ele. Noroc ca Sam statea la urmatorul colt, astfel s-ar fi pierdut in ganduri cenusii si ar fi uitat unde plecase.
Dupa prima bataie usa s-a deschis si Sam i-a deschis bratele. Melissa nu a ezitat sa o stranga cu putere, desii parintii ei s-ar fi putut intreba ce tragedie suferise? Si-a aruncat paltonul pe cuier si in urmatoarele zece secunde era pe patul prietenei ei, cu puiul de perna in brate si suspinand.
– Ti-a facut ceva rau?
– Teoretic, nu.
– A incercat sa intreaca masura? soptea Sam deoarece fratiorul ei era varianta feminina a lui Mata Hari.
– Nici asta.
– Mel, pari iesita de la dezalcolizare! si-a presat Sam buzele cu palma pentru a-si acoperi un oftat si s-a tras spre ea pe pat pentru a o imbratisa din nou.
– Sam, iarta-ma, nu cred ca pot vorbi despre asta…
– Linisteste-te, o mangaia fata usor pe spate.
– Este atat de complicat ca nu as sti cum sa iti explic.
– Nu este nevoie sa imi explici nimic. In seara asta ramai aici.
– Mama m-a anuntat deja ca trebuie sa mancam impreuna.
– La naiba, o sa te descurci?
– O sa mananc si apoi o sa dorm pana luni, a incercat un zambet, insa a esuat din prima.
Dupa o ora de palavrageli si povestioare de ale Samantei care au mai relaxat-o pe Melissa, cele doua si-au luat ramas bun la usa casei si Mel a pornit mai calma inapoi spre casa, chiar cu chef de ocolit.

Astfel, a mers in parcul din spatele strazii ei, unde stabilise ca maine il va revedea pe Damian, insa, acel loc ii era mai mult decat cunoscut. Dupa ce s-a asezat pe banca “lor” a inchis ochii pentru ca imaginea sa para mai vie.
“Ti-am spus ca nu stii sa-ti folosesti mainile.” radea Julian cu acel sunet nazal divin.
“Ha ha, nu imi place voley-ul, atata tot.”
“Pentru ca inca nu ai inteles: mingea se loveste, nu se mangaie si nici nu se ocoleste!”
“Vino aici, “a bufnit ea in ras si a fugit dupa el, prin iarba moale si umeda.
De dimineata profitasera de soare ca sa se joace putin in parc. Julian nu avea mai mult de saisprezece ani , iar ea numai ce implinise doisprezece, dar iubirea incepuse sa creasca intre ei, chiar daca cei doi erau prea mici ca sa o recunoasca.
Julian se prefacuse ca se impiedica si Mel il prinsese de mijloc, amandoi cazand pe spate, gura in gura. Nu fusese tocmai un sarut romantic, deoarece dintii unuia ii sparsese buza celuilalt. Sangele le patase trocourile si amandoi se abtinusera din rasputeri sa nu planga de usturime si durere. Toti prietenii facusera baza de ei, insa lor nu le pasa, pentru ca umflatura urata si vanata era usor de suportat atata timp cat o aveau amandoi si era facuta impreuna.
Melissa nu s-a putut abtine sa nu chicoteasca singura amintindu-si fata lui surprinsa si indurerata in acelasi timp. Ar fi vrut sa o impace pe ea, dar siroaiele de sange ii umpluse gura si ii venea sa vomite. Aveau cateva poze de atunci, facute cu tatuajul acela natural.
Poze! Rama sparta! Cum putuse sa uite sa o inlocuiasca? Daca nu i-ar fi ramas atat de putin timp la dispozitie ar fi fugit si acum sa ia alta. Julian, o Julian cat dor ii era de el. Totul era mult mai simplu cu el!
Julian, Julian Gray…
A inchis iarasi ochii amintindu-si primul lor sarut. Intarziasera cu schimbatul dupa ora de sport comuna deoarece se asteptasera unul pe altul din moment ce Julian avea deja carnet de sofer. Pentru ca nimeni nu realizase ca mai erau doua persoane inauntru, sala de sport fusese inchisa si cei doi isi petrecusera jumatate din noapte acolo, inghesuiti si imbratisati ca sa isi tina de cald. Tunetele o speriasera groaznic de tare pe Mel in seara aceea, desii pana atunci le considera obisnuite, dar bratele lui Julian crescusera parca dintr-o data si ea se simtea minunat cand o cuprindeau sa o apere de tremurat. In intunericul intim, capul lui se aplecase in acelasi timp in care al ei se ridicase si buzele lor se prinsesera incet, dar sigur, ca doua petale ale unor flori diferite, care se intalnesc in vaza si parfumeaza impreuna camera. Nevrand sa se mai dezlipeasca, cei doi continuau sa se mangaie dulce si lent, pana cand, intr-un taziu, parintii lor au venit cu mecanicul si i-au eliberat. Curios fusese faptul ca amandoi avusesera telefoanele inchise din cauze lipsei de baterie.
Damian Salazar….
Melissa si-a reamintit scena de pe pat, care o metamorfozase intr-o creatura dornica de completare sexuala, de pasiune si de amor pur, golind-o de ratiune si principii. De la fata inocenta care isi astepta iubitul ca o printesa care spera ca soldatul se va intoarce de la razboi, devenise o femeie care aflata in prezenta lui Damian, imprastia estrogen in rafale interminabile.

***

A doua zi…Melissa gandea pentru prima data in viitor cu privire la Damian. Era pentru prima data cand stia sigur ca il va vedea, era pentru prima data cand se ducea in intampinarea pasilor lui si era prima data cand ar fi murit daca el nu s-ar fi tinut de promisiunea de a fi in parc. De-alungul noptii, Mel rasucise pe toate partile aceasta noua senzatie pe care prezenta lui i-o impunea, insa dupa schimbul de priviri din camera ei, avea acum o speranta ca nici el nu este indiferent in ceea ce o priveste.
In clipa in care s-a asezat pe banca, era pregatita sa astepte. Sa priveasca strazile, sa numere frunzele cazute, sa studieze trecatorii intarziati, sa isi recite replicile Anemonei, orice numai sa nu se nelinisteasca prea tare pana avea el sa apara. Nimic din toate astea nu au fost necesare.
Damian a cuprins scoarta copacului intre degete jupuind-o ca pe o coaja de banana si azvarlind-o in spatele lui in timp ce o privea din departare.

Ea stia oare ce efect au firele ei rebele in mangaierea vantului de toamna? Era constienta de felul in care se miscau coapsele ei sub paltonul stramt? Isi privise vre-odata ochii cu atentie ca sa isi dea seama ca ar fi fost capabila sa hipnotizeze chiar mai bine decat el? Era de o frumusete izbitoare si il izbea mai tare acum, ca realizase cat insemna ea pentru el. S-a apropiat cu pasi fermi si in loc sa o salute sau sa ii apara in aria vizuala, el i-a cuprins circumferinta gatului subtire, dezgolit de guler. In loc sa tresara, ea si-a lasat capul pe spate ca sa se alinte mai bine sub atingerea lui. Parul ii gadila pielea mainii si i-a surprins un zambet.
Mel a simtit o palma fierbinte incercuindu-i gatul si a stiut ca este Damian. Ii fusese atat de frica de faptul ca el ar putea sa nu apara, incat in loc sa il intampine cordial, distant, ea isi lasase frau liber placerii pe care o experimenta la stimulii lui fizici.
– Buna, a murmurat asezandu-se langa ea si fata s-a simtit ca rupta dintr-o vraja.
– Ma bucur ca ai venit.
– Nu te bucura! s-a incruntat.
– Daca nu iti face placere sa fii aici de ce ai batut drumul?
– Ca sa fac ceea ce trebuie, a adaugat cu glas rece.
– Ce ascunzi, Damian? a intrebat Melissa clar.
– Daca ti-as spune, ar trebui sa te omor apoi…, buzele i s-au strans intr-un gest de pofta gurmanda si ochii grei s-au pierdut peste buzele ei intredeschise.
Intr-un alt gest de aparare, ea si-a incordat buzele tinandu-le strans una de alta, dar nu i-a evitat privirea. Vroia sa vorbeasca, nu sa o faca iarasi sa-si piarda sirul gandurlor, asa ca incerca sa se tina tare.
Acum isi dadea seama ca era ceva acolo, care o facea sa nu mai poata pleca. Ceva impalpabil o incatusa de acele perle negre, a caror stralucire o fulgera in piept. Cu cat le privea mai mult, cu atat, in loc sa se simta pierduta, parca se regasea. Si-a scuturat capul si si-a curatat mintea printr-o rasuflare adanca.
– Orice ai spune tu, Damian, eu stiu ca sub acel sarm de care vorbeste lumea, tii adormit…ceva.
Remarca ei aproape l-a facut sa isi scape masca si a ramas mut pentru cateva clipe. Pe fata ei zambitoare se citea victoria. “Punct ochit, punct lovit.” Nici nu stia cata dreptate avea si daca ar fi stiut, nu si-ar fi crezut propriile afirmatii, pretinzand ca inebuneste.
– Deci, si-a mangaiat el barbia deranjand intamplator buza inferioara cu degetul mare, spune lumea ca sunt sarmant?
Dintii albi au salutat-o dintre buzele intinse peste oasele care ii compuneau un craniu perfect, lasandu-i fetei mintea in ceata.
– Chiar nu iti dai seama ca stiu? a ridicat Melissa tonul revoltata.
– Shhh! I-a acoperit el gura cu degetul, riscand o apropiere periculoasa de pulsul gatului. Chiar nu iti dai seama ca nu vreau sa te omor? a soptit moale peste pielea ei, incruntat. Cum de se putuse minti chiar si pentru o secunda ca i-ar putea face vreun rau voluntar acestei fete?
– Daca ti-as afla secretul, ai face-o? a incercat ea sa sune naturala, desii simtea lipsa hazului din vorbele lui.
– Nu as avea de ales.
Aproape ca i-a simtit parerea de rau in glas.
– Ai mei pleaca vineri, a inceput ea dupa ce si-a curatat glasul, ce ai zice daca am lua cina la mine, iar apoi am vedea un film…?
Damian a ramas perplex. Ea chiar nu isi dadea seama ca il invita la o masa unde ea ar fi desertul? Nu stia pentru prima data in intreaga sa existenta cum sa reactioneze. Fata asta parca ii spala cele mai mizerabile parti ale sale, lasandu-l moale, curat, prea nou ca sa se recunoasca, ca sa stie la ce sa se astepte de la el insusi.
– Nu! a spus scurt si s-a intors sa plece.
– Stai! Atat? Nici macar nu te obosesti sa inventezi o minciuna?
– Atat de greu iei refuzurile incat ai nevoie de minciuni?
– Deci, nu ma placi…deloc?
– Te plac, si inca cum…
– Atunci? a intrebat repede ca sa-si ignore roseata care ii ardea in obraji.
– Melissa…a inceput cu ton transant, insa realizand durerea din ochii ei la anticiparea spuselor lui, a muiat glasul, continuand, nu sunt un cinefil.
– Putem face altceva, a zis nonsalant, dar implorarea se simtea clar.
Traisera numai el si el pana acum, insa ea vroia cu tot dinadinsul sa intre in lumea lui. Greu era de acceptat ca nu doar intra in lumea lui, insa punea si stapanire pe ea. Avea el sa stie unde sa se opreasca?
– Vineri noaptea, tine geamul camerei tale deschis!
Soapta i-a electrocutat trupul cu miliarde de fiori care coborau de la pavilionul urechii, pe maduva spinarii, pana in calcaie. Melissa a privit in stanga si in dreapta ca sa-l intrebe ora pana nu pleaca, insa era prea tarziu. Ca de obicei, nici urma de Damian.

_______

Hello, ma bucura faptul ca il iubiti pe Damian cu toate defectele sale. Aaaa si as vrea sa stiu ce perere aveti despre cum vor evolua lucrurile…va rog tare sa o scrietizi.Nu de alta da vreau sa stiu daca sunt previzibila in ceea ce priveste ideile pe care le am deja :D…Stiu ca este ink vakantza asa ca nu va stresez cu multe randuri.Muah!:*…P.S si nu uitatzi de Epilogul Reverse, cine nu l-a citit ink.

7 Responses to Capitolul 9- Intre doua iubiri

  1. korinuta says:

    Atat de magnific, idei geniale, absolut fscinant si atat de diferit. Putini artisti reusesc sa exprime asa frumos sentimente, trairi…ce mai… un fic extraordinar.
    Next…multa inspiratie :*:*:*:**:*

  2. dido says:

    briliant…extranemaisuperfain:D…cat dsp continuare…probabil k nici la urmatoare lor intalnire el nu’i va face rau,insa ceva sigur se va intampla,ori el isi dezvaluie o parte din secret si ea ramane perplexa,ori draga ei surioara da peste ei intr’un mom nepotrivit;)) dar totul ramane la latitudinea ta:Dspor la scris si grj de u! >:D:D<

  3. deyna says:

    imi place cum decurg lucrurile…eu cred ca v-a pleca si surioara cu parintii nu?o sa fie singuri si shtrumf ne va spune,cum numai ea stie,ce se va intampla!!!

  4. alexa says:

    Satan este minunat, oh doamne, vorbeste cu Damian! :O:O Interesant modul in care ai aratat ce simte pentru amandoi. Primul sarut dintre ea si Julian in sala de sport este absolut genial. “Curios fusese faptul ca amandoi avusesera telefoanele inchise din cauze lipsei de baterie.” Cu Julian este un copil, dar cu Damian se simte femeie.
    Melissa se apropie incet-incet de secretul lui Damian, si nu stiu daca asta o sa fie bine sau nu. O sa astept si o sa vad!
    Te-am pupat
    Alexa

  5. ~ Fefe ~ says:

    Uf!Melissa nu mai are mult si o sa afle adevarul despre Damian.
    Acele amintiri cu Julian sunt asa frumoase si emotionante.El e prima ei iubire,insa cu Damian e ceva mai profund,care duce la un nivel mai matur.

  6. Floarea_salbatica says:

    Acest Damian este foarte interesant!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s