Capitolul 20- Pana cand…

Filmul fusese minunat! Melissei ii vibra rasul in piept ca o trompeta atunci cand a iesit din sala de cinema. De mult nu isi mai leganase mana cu a lui si nu isi mai lasase capul pe spate ca sa isi recupereze aerul dat pe hohote.
– Si cand tipul a intrat gol in camera aia plina de gay! a bufnit Julian si ceilalti il urmasera.
– Nu te mai preface amuzat. Asta e si fantezia ta! l-a batut Rick batjocoritor pe umar.
Rasetele fetelor rasunau din nou.
– Sau cand proful acela isi lua creionul cazut pe jos si a vazut parul de pe picioare al elevei din prima banca! a continuat Katy.
– Aham, deci de aceea se stramba des proful de literatura, i-a dat Sam un cot Melissei facand referire la faptul ca prietena lor statea in prima banca.
– Eiii! a impins-o ea prefacandu-se suparata.
– Ok, ok, prea mult ras nu-i a buna, a intervenit Moriss. Maine avem tes la algerbra!
O serie de huiduieli l-au surzit timp de un minut.
– Doamne, parca sunteti o haita de lupi, incetati! si-a acoperit el urechile.
Dar incetasera. In afara de Rick, care nu pricepea intelesul dublu al vorbelor lui aruncate, fetele si Julian nu au mai scos niciun sunet.
Melissa si-a amintit ultima discutie pe tema asta. Fusese aproape acum o luna.
– Samanta, te consideram prietena mea cea mai buna! a scrasnit Mel printre dinti.
– Si asta demonstreaza ca sunt! Nu incerc decat sa te protejez!
– Facandu-i rau celui pe care il iubesc?
Cuvintele ei l-au facut pe Julian sa tresara de la celalalt capat al mesei. Se adunasera toti trei in singurul loc unde puteai discuta linistit, fara sa fii intrerupt: la sala de lectura a bibliotecii.
– Uite, ce ar fi sa ma lasi sa iti explic…de la inceput? a adaugat ea cu ton grav, de parca povestea ei incepea odata cu facerea lumii.
– Nu sunt sigura ca mai vreau legende! a oftat Melissa greu.
– Dar iti mai vrei prietena, nu-i asa? a mangaiat-o Juls relaxant pe umar.
– Spune, Sam, te ascult, si-a aruncat ea capul in palme. Ce putea fi mai rau decat ceea ce traise deja?
– Familia mea, adica, pe linie materna, suntem telepate. Asta inseamna ca simtim persoanele de langa noi: esenta gandurilor lor, care le sunt temerile si bineinteles, natura. Nu-mi poti lua creditul ca de fiecare data ti-am strigat ca nu imi placea de va…de Damian! In repetate randuri te-am rugat sa stai departe de el, desi nu stiam sigur ce se intampla cu mine de sunt atat de panicata. Continuam sa am cosmaruri cu el, sa il vad noaptea de parca ii premeditam pasii, ori ii citeam portiuni din viata. Acestea au devenit mai frecvente dupa faza cu Katy. M-am speriat de moarte si cum tu nu pareai ca mi-ai da importanta, am discutat cu mama. Pe masura ce ma descarcam la ea i-am vazut fata colorandu-se de la alb de soc, la verde de greata, pana cand, rosie ca racul, l-a sunat pe tata sa vina de la servici mai devreme. In noaptea aceea mi-au povestit despre ce a fost Des Gristiny in trecut.
– Stiu asta.
– Bun. Familia mea era mana dreapta a Cautatorilor- cei din familia Clarckson. Ele, telepatele, ii ajutau pe stramosii tai sa localizeze sau sa recunoasca vampirii si varcolacii.
– Ce se intampla cu ei odata gasiti?
– Li se faceau teste. La vremea aceea domina magia peste stiinta, dar erau oameni care credeau ca totul are un raspuns logic. Asa ca John Clarkson, a inceput aceasta nebunie cu studiul creaturilor mitice. Nu a reusit sa descopere ce cauzeaza anomalia care ii transforma in monstrii, asa ca, subjugat de faptul ca Vaticanul a preluat puterea, a renuntat.
– Cum a aflat familia mea de Damian?
– De la preotul Gherard. Cand fiica lui a plecat cu Julian, i-a contactat pe ai tai si le-a spus totul, considerantd prea periculoasa tacerea din moment ce putea sa se bazeze pe sprijinul lor. Doar Cautatorii pot chema Eroii. Acesta a fost ordinul Vaticanului daca tot nu a anihilat martorii pentru ca asta insemna trei sferturi din oras la vremea aceea. Sa pastreze secretul, dar numai familiile de Cautatori. Ceilalti aveau sa distruga orice dovada si sa isi tina gura daca vroiau ca neamul lor sa prospere.

– Vroia ca ai mei sa il ajute sa il distruga…dar de ce a tacut pana atunci?
– Fusese amenintat de vampir! Nu putea risca viata intregului oras.
Melissa a bufnit la gandul ca Damian ar fi in stare de asa ceva, dar s-a abtinut repede sa faca vre-o afirmatie. Era in stare. Oricat l-ar iubi nu ii putea nega acest defect: era un asasin de oameni. Cu toate ca incercase de dragul ei sa urmeze alt fel de dieta, in final ramanea un monstru in ochii lumii. Ea nu era inconstienta si isi dadea seama ca era un monstru si in ochii ei. Cunostea diferenta intre firescul iubirii pentru Julian si misterul pasional pe care il emana Damian. Dar chiar daca incerca, frica nu ii putea razbate iubirea pentru el, sau dorul…
– Parintii tai stiau de puterea mea si m-au rugat sa ii ajut sa il gasesc pentru a-i informa pe Eroi. Asa am ajuns implicata in toata povestea. La inceput mi s-a parut lipsit de etica, insa punand in balanta moralul cu siguranta ta, am decis ca era mai bine sa nu il mai ai prin preajma.
– Ai decis tu, pentru mine. Te-ai gandit macar sa ma anunti de nebunia din jurul meu? Sau, nu, tie ti-a fost mai simplu sa le spui parintilor mei sa ma trimita la Paris?!
– Eu nu am fost de acord cu asta! Te-as fi preferat langa mine pentru ca oricum calatoria aia nu te-a ajutat cu nimic. La intoarcere, tot dupa el tanjai. Ma bucur ca a venit Julian sa te scoata din depresie, i-a zambit ea de parca i-ar fi multumit.
– Deci, tu stii unde a fost Julian?
– Sigur, Barbara s-a oferit sa il protejeze de furia vampirului in caz ca ar fi ajuns la el. Adica, stiu ca sunt rivali si ca pe de-asupra mai si seamana! Asta da ironie a sortii! Daca nu l-as stii pe Juls dintotdeauna as jura ca este ruda cu vampirul-varcolac!
Sam nu stia nimic despre Jumatate! Ce usurare! Melissa a schimbat un set de priviri precaute cu Julian, dupa care s-a intins dupa mana prietenei sale.
– Sam, vreau sa imi promiti un lucuru!
– Orice!
– Ca daca Damian se va intoarce la mine nu vei mai face parte din clanul care vrea sa il extermine! a tresarit. Eu il iubesc!
– Melissa! a ridicat ea tonul uitandu-se la Julian.
– El stie asta, asa cum stie si Damian. Este ciudat, dar ii iubesc pe amandoi. Si imi vreau sansa la alegere! a infruntat-o pe Sam.
Cuvintele ei pareau trufase si pline de egoism, insa Melissa le-a rostit intocmai pentru a fi sigura ca il va revedea pe vampirul-varcolac. A privit cu coada ochiului spre Julian. Fata lui trada o durere fara margini.
Dupa ce fetele s-au imbratisat, cei doi au ramas singuri.
– Juls, iarta-ma, nu stiu cum sa o mai spun ca sa ma crezi.
– Ca sa te cred, sau ca sa ma faci sa ma simt mai bine? a ridicat ochii grei, in colturile carora erau lacrimi. Mels, ma iubesti pe mine chiar daca il iubesti si pe el si invers. Din moment ce suntem acelasi suflet, nu ar trebui sa te simti atat de prost in privinta asta. Incep sa te inteleg.
– Dar nu sunteti acelasi suflet, prin urmare trebuie sa aleg o jumatate.
– Nu ma alege, daca iti este greu sa renunti la el inainte de a-l revedea. Daca inca speri ca el va veni la tine, atunci eu ma daruiesc tie atat cat ma vei vrea.
– Esti atat de bun, esti cel de care am avut nevoie din totdeauna si cel fara care nu as putea trai!
Nu spunea palavre. Ca dovada, acum traia si fara misterul care ii tulburase viata, dar pentru cat timp?
– Julian, inca ceva, si-a agatat ea bratele de gatul sau si el a aruncat masca de suferinta preschimbandu-se in multumire. Si-a presat buzele de cateva ori pe pielea lui calda si apoi a grait raspicat:
– Si eu ma voi darui tie, atat cat va dura. Vom fi cei dinainte. Mels si Juls, iubindu-se ca doi copii…
Dar cuvintele i-au fost orpite de valul de fericire care il cuprinsese pe baiat. Buzele lui groase s-au lipit infocate de ale ei, alintandu-le cu o senzualitate si salbaticie concomitente, de care numai el era capabil.
– Te iubesc, a rostit ea ca un legamant pe care l-a crezut fiecare nerv din trupul ei. Acum, povesteste-mi ce ai aflat in Transilvania!

Asa ca, de data aceasta, Melissa a spart tacerea care congelase atmosfera vesela de adineauri.
– Lasa lupii sa urle la luna si noi hai sa mergem la o pizza!
Ochii iubitului au sclipit duios de recunostiinta in lumina palida a becului de pe marginea strazii si pret de o clipa, fata a jurat ca i-a auzit inima accelerandu-se. Poate fusesera doar tocurile ei pe asfalt.
– Fac eu cinste, a adaugat el cu vocea plina de dorinta, dupa care a ridicat-o in brate invartind-o prin aer.
Melissa s-a simtit eliberata, desi o parte din ea lipsea. S-a simtit fericita, desi o parte din ea tanja. Era complet sincera in intensitatea de emotii pe care Julian le starnea in ea, insa doar pe jumatate…

***

Lichidul curgea in valuri de cruditate peste trupul ei. Urletele i se opreau in gat din cauza beregatei retezate si nimeni nu ii putea macar ghici nenorocirea. Candva fusese o fata draguta. Candva, in dimineata acelei zile. Iar acum, el se apleca spre lesul ei inca agatat de viata, ca sa ii sece si ultima picatura de sange. Ingana vaiete frante si din ochii dusi in orbite il implora sa nu o ucida, dar asa perforata cum era de coltii lui, in agonia de mai tarziu si-ar fi dorit sa fi sfarsit ce incepuse. A prins carnea racita si a tras o fleasca cu parait meschin. Lupul cel alb venise langa el. Era un salbatic acum, fugarind prin lume alaturi de Satan. Era un animal, care isi intrase atat de bine in rol deoarece facea parte din natura lui.
– Stapane, incotro?
– I-am pierdut?
– Da, insa vor continua sa ne calce pe urma tot inainte. Ne vor prinde. Sunt prea multi si satenii ii ajuta.
Damian preschimbat in lupul feroce, a adulmecat profund aerul torid de la poalele masivului Kilimanjaro. Tribul din apropiere, maassaii, ii descoperisera din cauza crimelor numeroase savarsite pe teritoriile lor. Erau un popor destul de traditionalist, cu credinta in legende, asa ca imediat pornisera o vanatoare a vanatorilor, ajutati de Eroi. Damian chicotea mental, fiind mandru ca facuse garda Vaticanului sa recurga la ajutorul unor bastinasi, fiind incapabili sa ii prinda altceva decat mirosul in aceste luni.
– Asta daca facem ce ar fi logic si anume sa continuam sa fugim, dar nimeni nu ar banui de un barbat si un caine care…se intorc, a vorbit el pentru lupul alb.
Damian incerca sa calculeze de cand nu isi mai luase forma umana ca sa nu simta ce facea Julian Gray in aventurile lui alaturi de vampa tradatoare! Parul i s-a ridicat pe coama, deoarece incerca sa se gandeasca cat mai putin la el ca sa nu isi piarda concentrarea de pe fuga. O clipa sa isi fi pierdut capul gandindu-se la bratele acelea umane vascoase inconjurand trupul femeii lui, si si-ar fi pierdut cumpatul complet!
– Vreti sa mergem inapoi? a intrebat Satan uimit.
– Mi-e dor de Des Gristiny.
– Dar, stapane, acolo este moarte sigura!
– Stiu. De ce sa mai lungesc atat preludiul?

_____***_____

Stiu, fetele, a durat ceva, dar poftitzi un nou capitol! Sper sa va intrige si sa nu ma parasiti chiar daca mai nou postez mai rar din cauza scolii…:-S…Muah:*!!!

8 Responses to Capitolul 20- Pana cand…

  1. Anna says:

    Mister, o portie de romantism si Damian. Cocktailul perfect! Astept cu nerabdare capitolul urmator. :*

  2. deyna says:

    deci se intoarce damian,sper sa se intample curand…

  3. ~ Fefe ~ says:

    Ah!In sfarsit am primit “vesti” de la Damian!🙂
    Julian si Melissa sunt adorabil-iubirea lor e asa frumoasa.El e asa bun si face tot ce e necesar ca ea sa fie fericita,nu o preseaza in legatura cu alegerea.
    Acum sa vedem cum se complica iar lucrurile cand Damian se intoarce in Des Gristiny.
    De abia astept continuarea:X
    Spor la scris!Te-am pupat!:*:*:*

  4. shtrumphy2 says:

    Offf ma unge pe sufletzel ca esti de partea lui Julian:))
    Cred ca esti singura care imi da de inteles asta:D
    Restul fetelor prefera misterul lui Damian:X…
    Bine, eu sincer, nu stiu pe care sa il aleg, pentru ca atunci cand scriu sunt un fel de Melissa, care ii iubeste pe rand atunci cand trateaza despre fiecare in parte.
    Sper sa am inspiratie si sa va dau un capitol viitor bombastic!!!
    Apropo, ficul Nuantele Intunericului se apropie usor si cu pasi domoli de ultimele capitole…
    Pupiceiii:*!!!

  5. korinuta says:

    Astept, astept, astept…un nou capitol. Cred ca e 30-a oara cand recitesc ficul si raman tocmai in cel mai interesant punct. Am citit anuntul de la celalalt fic al tau si de ceva vreme incoace verific cat pot de des daca ai postat ceva. Sper sa ne delectezi cu ceva actiune cat mai curand, pana atunci multa inspiratie si continua sa faci o treaba la fel de buna ca intotdeauna.

  6. laurik says:

    Hei, s-a intamplat ceva? Am observat ca in ultimul timp nu m-ai dai niciun semn de viata. Ma – ne- intrebam daca totul este in regula, intrucat obisnuiai sa postezi foarte repid. Inteleg ca inspiratia de multe ori te lasa balta si ca scoala, poate fii o povara cumplita, dar nu am mai auzit nimic despre tine, nici aici, nici la celalalt fic.
    Foarte frumos capitolul, plin de suspans si muuuulta drama. Pur si simplu nu stiu pe cine sa aleg: pe Julian atat de uman, deschis, iubitor, cald sau misteriosul si intunecatul Damian? Cu toate ca Julian ma pasioneaza, Damian ma atrage intr-un mod fantasit. Ft frumos scris, clar, corect…minunat, mai pe scurt.
    Multa inspiratie si spor la tastat….>:d<

  7. Anna says:

    Si uite asa, stam noi, de cateva luni, in prag asteptandu-l pe Damian, Julian si cine o mai trebui sa vina…Shtrumphy, noi suntem inca pe baricade si ardem de nerabdare sa citim ce se mai petrece prin viata eroilor nostri de fic. :*

    • shtrumphy2 says:

      Hei, ma bucur pt k ink mai suntetzi pe aici:((
      Va cer scuze oficial si din tot sufletul pt absenta, dar am avut o lene cronica. Sincer, nici pt bac nu am invatat, nu am facut nik decat sa ma uit la seriale pe site ca o maniaca. Dar am o veste buna, care sper sa va faca sa treceti cu vederea:D Scriu la urmatorul cap din NI si maine-poimaine promit solemn ca o sa il aveti aici…!!!
      Ca un promo, pt ca v-am tinut prea mult timp pe jar, DA, SE INTOARCE DAMIAN si… am pregatita partea nepovestita din calatoria lui Julian, si anume aventura in Transilvania alaturi de Barbara:D “pregatita” adik planuiesc sa o introduc aici, dar nu “planuita” in sensul ca am habar de ce voi inventa:D ink…akum ma bagsa continui promit promit promit!!! Ink odata, scuzeee:-s!:*:*:*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s