Capitolul 11- Teroare

Melissa aprinsese TV-ul si manca absenta din floricele. Katy spusese ca vine la ea pentru un film de groaza din moment ce ramansese singura pe noapte. I se zbarlise parul cand Damian disparuse ca o fantoma. Asa ceva era imposibil! Niciun zgomot, nicio usa deschisa, niciun pas, doar…Hocus Pocus. Se intamplase pana acum sa o lase singura din senin, insa pana acum, nu ii daduse o importanta asa mare ca in seara asta.
El era mereu solitar, avea un lup ca animal de companie, acolo unde aparea schimba atmosfera facand persoanele sa depinda de el si mai mult decat atat, acei ochi negrii parca ii atingeau inima cu genele.
Parca scopul lui in viata ei era sa stea mereu in umbra, dand nuante intunericului.
A fugit spre telefon si a sunat-o pe prietena ei cu care nu vorbise de la incidentul cu sala de sport si a invitat-o sa doarma la ea. Stia ca parintii lui Katy sunt mai intelegatori decat ai lui Sam si in plus, avea nevoie de o persoana care sa o distreze la ora asta si nu sa ii alimenteze instinctul ei pentru paranormal asa cum facea Samy. Bataia exagerata in usa a facut-o sa scape bolul cu popcorn si s-a ridicat sa deschida.
– Neata! a intrat tornada de Katy aruncandu-si paltonul pe cuier.
Ceasul intr-adevar, era trecut de doua dimineata, insa soarele rasarea abea la cinci. Kat s-a aruncat pe canapea si a inceput sa caute prin DvD-uri.
– Ce vedem?
– Alege tu!
Dupa o privire tacuta, Katy a intrebat-o daca a patit ceva de pare atat de deprimata.
– De ce nu m-ai sunat zielele acestea?
– Am stat numai in casa, s-a oprit Katy din mestecat evitandu-i privirea.
– Esti in regula?
Acum ca deschisese subiectul, Mel isi amintea ca prietena ei fusese destul de distrasa in ultima vreme si nu legase cu ea nicio discutie de niciun fel, ba dimpotriva, chiar ii paruse ca o evita atunci cand Mel o prinde cu privirea fixata pe ea.
– Am avut niste probleme de sanatate, vorbea in timp ce studia atenta titlurile de pe carcase.
– Ce fel de probleme?
– Nimic important, dar am preferat sa stau singura o vreme.
– Te-ai certat cu Rick?
– In perioada aceea, da.
– Ai avut o depresie, sa inteleg?
– M-am certat cu Rick din cauza starii mele. Este ciudat de explicat, Mel si nu vreau sa ma crezi o nebuna.
– Crede-ma tu, deja ciudatul face parte din activitatea mea zilnica.
– L-ai mai vazut pe baiatul acela care seamana cu Julian? expresia lui Katy s-a transmutat din indiferenta prefacuta in frica.
– Da…se poate spune si asa. Doar ca mai mult dispare decat sa apara.
– Ai vorbit cu el? i-a prins Katy mainile intr-ale ei strangand-o exagerat de tare.
– Calmeaza-te, da, suntem mai mult decat cunostiinte.
– Mel! s-a ridicat intr-un tipat. Stai departe de el! Este…nu iti pot spune, dar…Stai departe de el!
– Ce ti-a venit? Pana acum tu mi-ai spus ca nu ar strica sa ma apropii de el, sa…
– Am fost o proasta! Stii ca mereu vorbesc fara sa gandesc! De ce mi-ai dat atentie?
– Aseaza-te si spune-mi ce te-a apucat!
– Aculta-ma cu atentie: Baiatul acela nu este ceea ce pare, habar nu am…nu ma intreba mai mult…este greu de acceptat…of…la dracu’, Melissa, intelege si uita-l!
– Pe ce te bazezi sa ai aceasta parere despre el?
– Mi-a fost suficient sa ii vorbesc o data ca sa stiu.
– Sa ii vorbesti? Credeam ca l-ai vazut de doua ori, doar de la distanta?
– A fost o data, cand veneam de la sala de sport.
– Cand trebuia sa ma astepti.
– Stiam ca trebuie sa stau pe banca pana vii tu, dar, m-am ridicat si am plecat. Nu imi aduc aminte bine decat ca am vazut doi ochi negrii care ma priveau intens, apoi l-am recunoscut. Mi-a vorbit, dupa care m-am pomenit in masina, de parca picioarele ma dusesera singure. Mi-am amintit toate astea atunci cand tu mi-ai reprosat ca nu am ramas. A fost groaznic, am crezut sa inebunesc, insa dupa mai multe nopti albe, creierul parca mi-a facut loc sa vad acea parte stearsa.
– Ce ti-a spus?
– Asta nu am reusit sa imi amintesc, dar cert este ca el a fost acolo, el m-a facut sa plec si tot el m-a facut sa…uit.
Starea pasiva de odinioara o parasise complet pe Katy, care tremura si transpira frecandu-si agitata palmele. Ingana prostii de genul “nu ai intelege”…”este mai bine sa nu incep…”….”nu stiu cum sa iti explic”…”nu mai tin minte”… si se balbaia.
– Gata, iti fac un ceai, doar relaxeaza-te, ma sperii! o mangaia Melissa pana a reusit sa o mai linisteasca, dupa care a mers la bucatarie. Cand a venit cu ceasca, Katy plecase, insa pe telefonul ei ramansese un mesaj in ciorne: “Iarta-ma pentru mai devreme, sunt doar putin stresata. Te rog nu ma suna acum, sunt bine, am plecat la Rick. Cand ne intalnim nu mai deschide niciodata subiectul despre seara aceasta sau despre El.”
Melissa a inmarmurit cu telefonul in mana, citind de o suta de ori pana vedea scrisul de pe ecranul mic si cu ochii inchisi. A inchis toate geamurile si toate usile, dupa care a urcat in camera ei si a inchis fereastra, proptind un scaun in dreptul usitei ca sa fie sigura ca nu va intra nimeni. S-a schimbat in pijamale si a imbratisat poza neinramata a lui Julian, gandindu-se daca sa il sune. Nu. Ceva ii spunea ca nu era decat la inceputul povestii si ca mai era mult mana avea sa ajunga la miezul adevarului. Ii datora doar adevar acelui baiat care o iubea si pe care si ea la randul ei il iubea nespus, asa ca nu putea sa il minta. Avea sa foloseasca acest timp pentru a reflecta asupra misterului care ii invaluise viata. A strans in pumn medalionul de la gat si a lasat lampa aprinsa.

De dimineata a vorbit cu mama ei la telefon, a facut cumparaturile, s-a plimbat putin prin parc pentru a se aerisi si a trecut pe la Sam. Si aceasta observase un comportament ciudat la Katy, dar pentru a nu inrautati situatia nu a comentat nimic in fata celeilalte fete. A avut insa grija ca seara sa organizeze o iesire in grup, simtind disperata nevoie sa se destreseze intr-o ambianta familiala.

“- Sigur nu ai gresit numarul?
– Caraghiosule, a zambit Melissa la auzul vocii serioase a lui Shan.
– Intrebam doar.
– Imi pare rau daca nu am vorbit, dar am fost cam ocupata cu piesa.
– Sigur. Pariez ca recitai in gand atunci cand te-am salutat pe coridor ieri.
– Ieri, eram…pe alta lume. Scuza-ma!
– Si miercuri, cand am fost colegi la chimie si am stat chiar langa tine.
– Miercuri, am avut o zi proasta.
– Si…
– Oke, iarta-ma! Sunt dispusa sa fac orice imi ceri ca sa ma bucur de indurarea ta! a suplicat putin teatral Mel, dar a reusit ce isi propusese. Tonul lui Shan s-a inmuiat si candoarea lui protectiva s-a revarsat pe persoana ei.
– As fi vrut sa imi ceri ajutorul cand esti in probleme.
– As fi vrut si eu sa ma poti ajuta, Shan. Dar acum am trecut peste, sau cel putin incerc sa o fac. Am nevoie de tine si stii asta.
– Stiu, a aprobat oftand. Ai spus orice iti cer?
– Asa cred, si-a muscat buza regretand.
– La opt fix in fata la “Voices of the soul”.
– Am spus orice inafara de karaoke! a incercat Mel sa se scoata, insa nu avea sanse.”

Dupa ce a facut curat in toata casa, bineinteles baricadata la usi si ferestre, nu neaparat de frica, cat ca nu se simtea in stare sa il vada in momentul acela, s-a spalat, s-a schimbat in haine cat mai comode si colorate ca sa ii ridice moralul, si-a prins parul intr-o coada ridicata si a iesit pe usa cand soarele era pe cale sa apuna. Au luat-o fetele cu Rick din fata casei, urmand sa se intalneasca cu Morris si Shan in fata clubului.
Picaturile de ploaie stropeau timid geamul masinii, dar si asa, Mel a coborat geamul din dreapta ca sa miroase asfaltul ud si vantul cu aroma coapta de frunze uscate. Copacii aproape se golisera de coroana bogata si vantul se intetea cu fiecare zi mai tare, prevestind ninsoarea. In ultimii ani, Londra este vizitata de o ninsoare marunta si persistenta, ceea ce nu era tocmai comun in deceniile trecute in Anglia, insa desii clima sufera schimbari climatice care ar trebui sa ingrijoreze, copii sunt fericiti de aceast cadou al iernii. Mel era printre acei copii. Abea astepta sa ii scartaie in palme un bulgare alb!
“- Melissa, nu mai puna zapada acolo, ai sa-l strici!
– Are burta prea mica!
– Are patratele!
– Tata nu are patratele!
– Dar acela este un om de zapada, nu domnul Clarckson!
– Eu cred ca ar arata mai caraghios cu burtica, asa ca Mosul.
– Mosul nici macar nu…”

Ochii Melissei se ingustasera curiosi de intreruperea lui Juls. Avea in jur de zece ani si se aflau in excursie cu scoala la Red Pike, timp in care cei doi se bucurau la maxim de cele trei zile de zapada abundenta. Erau aproape de cabana unde fusesera cazati si faceau un om de zapada doar ei doi. Julian isi abandonase complet clasa ca sa fie non stop cu Melissa. Insotitoare chiar avusese probleme din cauza aceasta. Mel si Juls dormeau in acelasi pat, chiar daca incaparea era doar de fete si locul lui era in alta camera, mancau la ore diferite tot impreuna si se desparteau de grup fara sa anunte ca sa se plimbe pe unde vroiau ei. Defapt, Julian venise cu parintii lui in acea statiune cu doi ani in urma, inainte ca tatal lui sa sufere acel teribil accident la locul de munca si vroia sa ii arate prietenei lui de suflet locurile in care mersese cu el. Nu avea de gand sa spuna tuturor ca pe acele alei calcase marele domn Gray, pentru ca nu suporta sa starneasca mila, insa de cand acesta murise, Juls il ridicase la rangul de erou. Doar Melissa era demna de acest privilegiu.
Spera sa vina de Sarbatori acasa si sa fie totul ca inainte.

Cand au ajuns in cele din urma in fata clubului, ochii lui Shan s-au albastrit mai tare la vederea Melissei si cei doi s-au imbratisat ca dupa un naufragiu din care ei fusesera singurii supravietuitori. Il cunostea de aproape trei luni, insa convietuind in timpul scolii, se apropiasera destul de mult. Shan era prietenul cel mai bun, dar intre cei doi existau cuvinte nespuse care in loc sa apese greu, ii apropiau mai tare.
Grupul lor s-a asezat la o masa indepartata de restul si a dat tonul distractiei, fara sa mai astepte dupa Morriss care intarziase mai bine de o ora.
– Melissa va interpreta “Girls just wanna have fun”, a aclamat Shan in microfon si fata ei s-a rosit treptat pana cand la limita, au inceput sa-i ia urechile foc. Dupa o tequila seaca, insa, Melissa nu ar mai fi lasat pe nimeni sa-i ia locul pe scena.
Rasetele inundau sala, bancurile si ciocnitul paharelor rasunau cu ecou si tot tabloul infatisa ceea ce Melissei ii lipsea ca sa isi revina din pelicula horror in care crezuse ca intrase. Asta pana cand…
– Pleaca! Lasa-ma in pace odata! Pleaca! Pleaca! urla Kat cu pumnii stransi in par.
Se facuse liniste deplina si toti ii urmasera privirea panicata care ducea la intrarea in local. Geamul era cat jumatatea usii, insa nu era nimeni acolo. Rick a luat-o in brate, insa aceasta a inceput sa-i dea pumni si sa tipe inabusit in pieptul lui, pana a lesinat. Fetele au ramas socate, nestiind ce se intamplase si cum sa reactioneze, insa Shan i-a dat doua palme pentru a o face sa-si revina si i-a pus la nas alcool de pe masa. Cand a redeschis ochii, Melissa si Samy au luat-o la baie si i-au dat cu apa pe fata. Katy se privea in oglinda cu scarba, ferindu-si privirea de proprii ochi. Soptea negari ciudate si incerca sa isi acopera fata cu parul.
– De ce ai reactionat asa mai devreme, Kat? a intrebat-o Sam magaindu-i umerii.
– Pentru ca nu mai suport sa ma simt urmarita, mereu, este acolo, in intuneric, ma priveste, ma asteapta…
– Cine?
– Nu conteaza! a ridicat tonul si a bagat mainile amandoua in poseta. Dupa cautari disperate, a gasit un flacon de calmante pe care era gata sa il dea pe gat daca nu ii dadea Mel peste mana.
– Ce te-a apucat?
– Mi-e frica, nu stiu ce sa mai fac… s-a lasat in jos pe genunchi in hohote de plans.
– Merg sa ii anunt sa plateasca nota, pentru ca mergem cu ea acasa, a spus Sam si a trantit usa baii in urma ei.
Mel o mangaia pe spate si o strangea in brate cat de tare putea pentru a o calma.
– Au, a gemut scurt Kat atunci cand Mel a trecut cu palma peste umarul ei.
– Ce ai acolo?
– Nimic, o vanataie, doar, s-a retras Katy transanta.
– Lasa-ma sa vad!
– Nu!
Dar Melissa a tras-o de mana si aproape i-a smuls gulerul bluzei cand a incercat sa ii descopere partea din spate a gatului. Cand a vazut rana recenta care ii se intindea pana aproape de umar, si-a inabusit un tipat. Sangele incerca sa se cuaguleze in forma de cerc intrerupt, care parea o muscatura. Dar asta ar fi fost imposibil! Cine ar fi facut o asemenea fapta canibala? Pielea din jurul deschizaturii era zgariata si putin vanata, ca urmare a unei molestari.
– Cine ti-a facut asta?
– Nu stiu, nu tin minte…
– Dar pe cine ai vazut adineaori?
– Imediat dupa ce il vad ma face sa uit, nu reusesc sa imi aduc aminte chipul lui, doar ochii…cei mai negrii ochi pe care i-am vazut vre-odata! scutura fata din cap dorindu-si sa le stearga imaginea.
– Damian? a indraznit Melissa sa intrebe dupa ce a realizat ca toate lucrurile ciudate aveau legatura cu el.
Katy nu raspundea, ramanand blocata cu privirea intr-un punct absent si uitand sa mai clipeasca. Inainte ca Mel sa o zguduie pentru a o face sa isi vina in fire, aceasta a crapat buzele rostind pe un ton exagerat de calm, de parca imita pe cineva:
-” Intre lumea pe care o cunoastem si lumea de care ne temem, este o lume a posibilitatilor. Usile pot ramane deschide intre aceste lumi si fiinte pe care tu le crezi rupte din povesti pot lua viata, pot chiar sa iti ia viata…”

Damian pasea incet, insa talpa pantofilor lasa picuri care se prelingeau in urma lui. Fiecare pas isi canta ecoul umed in biserica si parea ca fredoneaza impreuna cu ploaia de afara. Nu erau singurii, deoarece Damian insusi ingana o melodie in timp ce se apropia de preotul Gherard.
“-In sleep he sang to me, in dreams he came,
that voice which calls to me,
and speaks my name.
And do I dream again? For now I find
the phantom of the opera is there
inside my mind.Sing once again with me our strange duet;
my power over you grows stronger yet.
And though you turn from me to glance behind,
the phantom of the opera is there
inside your mind…” (Phantom of the Opera)

– Pe cine ai mai bantuit astazi de esti asa bine dispus, Damian? s-a ridicat preotul inca cu spatele la el facandu-si cruce dupa terminarea rugaciunii.
– Bine te-am regasit, parinte. Cheama-l, te rog pe Sefu’ vreau sa-l salut!
– Nu mai blasfema!
– Doamne fereste! a raspicat cu jignire prefacuta Damian, ridicandu-si mainile de parca s-ar preda fiind nevinovat. Nu am venit sa va amenint, sa va musc, sau in cel mai rau caz sa va rup gatul, nu…gesticula din aratator asezandu-se pe una din bancute si cu picioarele intinse pe cea din fata, am venit sa imi predicati.
– Poftim? a bufnit parintele tinandu-se de burta in timp ce hohotele de ras puneau stapanire pe el. Damian il privea distrat pana cand acesta a ramas fara aer si s-a asezat langa el pe banca.
– Serios, de ce esti aici?
– Ma gandeam ca…mereu oamenii se balanseaza intre aceste notiuni duale, Satana si Divinitate. Eu nu am ales sa fiu de partea Raului, asa cum nu sunt nici de partea Celui de Sus. Eu sunt singur in lumea asta si ma ghidez dupa ce-mi spune clipa, dar ar fi interesant sa aflu parerea unui religios, din moment ce de parerile masonilor si fariseilor sunt satul. Pentru ca stii, parinte Gherard, eu am fost socotit o creatura a diavolului fara sa il vad vreodata, la fel cum si voi va ziceti oamenii lui Dumnezeu fara sa il fi vazut niciodata.
– De ce m-ai ales pe mine sa iti predic?
– Cred ca esti singurul barbat cu cruce la gat la care nu fac alergie, a mustacit Damian.
– Continua cu adevarul, Damian. Care este scopul tau?
– Vreau sa fiu un vampir sugator de sange uman mai bun, a marit el ochii incercand sa para convingator.
– Cu ce vrei sa incepem, deci? a deschis parintele Biblia din mana si si-a pus ochelarii pe nasul carn.
– Cu “Geneza”, cu inceputul.
Inainte ca preotul sa inceapa, picioarele i-au fost acoperite de ceva mare si cald.
– I-ar placea si lui Satan sa asculte, daca nu te superi, a zambit Damian ca un copil multumit peste masura de boacana sa.
– Daca nu ii mai pronunti numele in biserica mea da, poate sa asculte, a mormait Gherard. Si stai cum se sta la o slujba!
– Credeam ca este o sedinta particulara, s-a strambat Damian lasand picioarele jos.
In timp ce preotul ii citea din Sfanta Scriptura, Damian asculta cu atentie, incercand sa simta esenta sincera.
– Te pricepi la asta, l-a intrerupt nepoliticos.
– O stiu din memorie.
– Pe bune?
– O citesc de treizeci de ani.
– In fiecare zi?
– Normal.
– De ce?
– Ma linisteste.
– Esti norocos.
Gherard inchisese cartea si se intorsese spre baiat cu ochii iscoditori.
– Ce pacat ai comis astazi?
– Mi-e frica de tine, parinte!
– Dupa atatia ani in slujba oamenilor cred ca am inceput sa ii cunosc.
– M-am indragostit de iubita baiatului aceluia care imi seamana atat de tare.
– De Melissa Clarckson? a inmarmurit.
– Wow, stii si ce mananca la micul dejun? s-a strambat Damian.
– Cunosc foarte bine familia Clarckson! Sa nu indraznesti sa ii faci vreun rau!
– Bla bla bla, uite, vezi? Asta e defectul tau. Ma enervezi si ne stricam cheful. De ce nu poti sa stai in…altarul tau? O iubesc… a inganat pierdut, realizand ce tocmai spusese. Ia-o ca si cum s-ar fi indragostit Casanova.
– Mai degraba Jack Spintecatorul, a bufnit preotul. Ce stii tu despre iubire?
– Nimic. Nu stiu nimic. Stiu doar ce simt pentru Melissa.
– Prostii! Ai sa te plictisesti ca de fiecare data si ai sa lasi sange in urma ta! a bolborosit preotul.

– De unde stii cum procedez de obicei si ce las in urma mea? Ai fost pe urmele mele? Mai esti inca? s-a ridicat Damian fulgerand cu ochii ce mai inainte parea aproape supusi.
– Nu imi rastalmaci vorbele… s-a departat preotul de el.
– Tu esti inca unul de-al lor! De cat timp ma studiezi trecand drept umilul parinte care incearca sa ma ajute? a rasunat biserica de glasul sau si i-a infipt mana in umar, ridicandu-l ca pe o pana.
– Da-mi drumul!
– Daca iti dau drumul, aterizezi direct in Rai, a spus vampirul indicand pictura Sfintei Treimi de pe tavanul bisericii.
– Deci, pana la urma, de ce esti aici, Damian? De ce teatrul cu Biblia? De ce…
– Sh, deja ai reusit sa ma enervezi! Taci! l-a pus pe pamant si a dat o tura rapida in jurul altarului, dupa care s-a prins de crucea imensa din spatele lui, privind ironic statuia Mantuitorului. De ce familia Melissei poarta Quartz?
– Nu stiu ce vrei sa spui.
– Medalionul Melissei este vechi, mostenit de la o bunica. Mama ei are Quartz la inel, sora mai mica la cercei, pana si tatal ei poarta piatra ca breloc la chei.
– Vad ca nu iti pierzi timpul.
– Numele ei mi s-a parut cunoscut de cum l-am auzit pentru prima data: “Clarckson”. Stiam ce a fost Des Gristiny inainte de a pasi in el. Acest oras a fost construit si locuit de francezi dupa ce Inchizitia Spaniola a fost abolita in anul 1834, din dorinta de a prelua ei puterea religioasa in defavoarea Romei. Cei mai mari vanatori de mituri au venit aici pentru a-si oferi serviciile regelui Ludovic Delfin, acestia nefiind decat contrabandisti sau ex puscariasi care doreau sa-si reabiliteze numele in societate. Astfel, acest mic oras din vecinatatea Londrei a devenit centrul secret de unde erau monitorizate si ucise toate fapturile ca mine. John Clarckson a fost unul dintre Cautatori in jurul anului 1900. El a fost cel care a studiat anatomic pentru prima data vampirul si varcolacul, efectuandu-si cercetarile pe viu, chinuind si torturand fara mila. L-au urmat fiul si fiica, apoi legenda s-a ingropat si a pierit cu timpul, dar succesorii lui au pastrat ascunsa traditia de a se feri de aceste fiinte razbunatoare.
– De ce ma intrebi ce stii deja?
– Ca sa iti arat ca sunt mult mai destept decat tine, i-a facut cu ochiul desenand cu aratatorul o aureola imaginara in jurul capului. Acum ca ne-am inteles, povesteste-mi despre acest Julian.
– Ce vrei sa stii?
– Ma obosesti cu intrebari stupide, a lasat vampirul umerii in jos plictisit. Stii bine ca te fac la jocurile de cuvinte, asa ca nu incerca sa te mai eschivezi. Arata-mi tot ce ai despre mine si eu ii crut viata acestei fete!
– Si ce legatura are familia Gray cu asta?
– Ma intreb ce ar spune vestitul Julian daca ar stii ca a fost adoptat si ca sora lui este o vampa ratacita care isi omoara semenii?
Preotul a ramas o masca fara chip.
– Sau…ce ar spune daca ar afla ca mama adevarata a fost ucisa de insusi preotul care ii asculta confesiunile pretinzand ca este un smerit? Si ca tot te-am lasat fara cuvinte si o sa dureze ceva timp pana iti dai seama cum de sunt atat de inteligent, o sa continui sa iti pun intrebari retorice care ma distreaza la culme. Ce ar spune vestitul tau fiu vitreg, daca ar stii ca femeia care i-a dat viata nu murise din cauza nasterii violente atunci cand un vampir nomad a dezgropat-o ca sa se hraneasca cu sangele ei cald inca, si ca veninul ramas in sistemul imunitar i-a cauzat transformarea? I-ai ucis mama din necunostiinta de cauza si ai apelat apoi la credinta ca sa incerci sa iti speli pacatele, dar in final, nu ti-ai ucis si propria fiica aratand lipsa de etica? Acum spune-mi tu parinte, ce stii tu despre dragoste?
– Damian, ai hipnotizat-o pe Barbara?
– Si sa nu crezi ca mi-am epuizat toti asii din maneca…
– Atunci…a soptit preotul rapus de amintiri si regrete, ce vrei de la mine?
– Raspunsul la o simpla intrebare: “Jumatatea” despre care vorbea manuscrisul lui Van Helsing poate sa fie Melissa?

10 Responses to Capitolul 11- Teroare

  1. deyna says:

    foarte inventiva este super capitolul.tine-o tot asa.

  2. Lori says:

    WOW! Foarte interesant. Povestea se adanceste, dezvaluind din secrete si in acelasi timp dand contur si actiune. Afland lucruri noi, nu facem altceva decat sa devenim si mai curioase. Chiar asa, este Melissa jumatatea lui? Eu asa cred si chiar sper sa fie. Bine, recunosc! Sunt sigura ca este🙂.
    Mai este nevoie sa-ti spun ce minunat scrii? Daca ai nevoie sa mai auzi inca o data asta, atunci sa stii ca scrii minunat, ca ne prinzi in poveste ca o mica vrajitoare a cuvintelor! Astept cu interes si urmatoarele capitole si promit ca atunci cand va fi gata intreaga poveste, sa o recitesc de la cap la coada, ca sa-mi satisfac pofta inca o data de ea!
    Multumesc si spor la scris!

  3. Anna says:

    Misterul din jurul lui Damian se adanceste si se risipeste in acelasi timp, lucrurile iau o turnura neasteptata si bineinteles ca astept capitolul urmator. :-*

  4. shtrumphy2 says:

    Speram sa imi spuneti ceva si de Julian. Cumva sa fie macar vreuna in team-ul lui, dar nu…Damian v-a captivat complet:D …Eee asta este, ma bucur enorm ca va place si nu o sa incetez sa postez pana cand nu este gata.
    Pupici:*!!!

  5. alexa says:

    Cred ca in curand o sa isi dea seama Melissa cine este Damian. Sper sa nu ii fie frica de el dupa aceea, ci din contra, el sa isi poata descarca sufletul fara sa mai existe secrete.
    Ador scenele in care apar Damian si preotul Gherard. Discutiile lor sunt pline de informatii, mister, ironie si mai ales frica. Sunt sigura ca desi Damian stie atatea lucruri despre parinte, ii este frica nu cumva sa rateze ultima lui sansa de a afla ceva. Intrebarea m-a lasat si pe mine in suspans. Abia astept capitolul urmator sa aflu raspunsul.
    Cum am mai spus si intr-un alt comentariu sunt Team Damian, dar nu vreau nici ca Julian sa sufere. Daca as putea as mai face o fata care sa semene cu Melissa, insa nu stiu cu care dintre cei doi as lasa-o pe originala Mel. Damian a aparut si mai mult in fic, poate daca aveam posibilitatea sa vedem mai mult din Julian in afara de telefoane si amintirile Melissei, ne-ar fi cucerit. Nici acum nu este tarziu sa ne captiveze Julian.
    Te-am pupat
    Alexa

  6. Lori says:

    Daca ar mai exista o Melissa si pentru Julian, atunci eu i-as da originalul lui Damian, pentru ca sufletele pereche se recunosc intotdeauna de la prima vedere. Ei s-au indragostit de cand s-au vazut, dar numai ca nu recunosc asta inca. In plus, Damian va fi mereu gata sa o apere si pe deasupra, chiar ar fi in stare sa o faca daca va fi cazul. Si, sa fim serioase, Damian are nevoie de cineva ca ea, care sa-l iubeasca si sa-i imblanzeasca sufletul pustiu. Deci, fetelor, eu sunt Team Damian. Daca cineva este Team Julian, sa ne anunte si pe noi. Julian este un baiat bun. Ganditi-va doar ca a fost gata sa vina in tara pentru ea, pentru ca avea o pasa proasta si ii era dor de el! Si totusi…parca Damian este mai sexy, mai increzator in el, mai puternic si mai …potrivit. Voi ce ziceti?

  7. Lori says:

    A, si referitor la intalnirile parinte-Damian, acestea mi se par amuzante, pe cat sunt de nepregatite pentru parinte. Parca parintele ar fi jucaria preferata a lui Damian, asa cum o mita zgandare un ciucure, il mai lasa, iar il invarte si-l prinde…cam asa ii vad si pe cei doi. Nu stiu de ce, dar parca vad ca parintele va fi foarte important pentru Damian, ca un fel de sfetnic…si cred ca-i va si cununa pe cei doi pana la urma…Ar fi amuzant, nu?🙂

  8. T. says:

    nu am mai intrat de mult dar am avut timp sa recuperez tot, nu mi-a scapat nimic.
    o poveste invaluita in mister si suspans. scrii foarte frumos si esti plina de idei surprinzatoare !

  9. tania says:

    var’mea,cum am mai zis,uh ..imi faci frik…in puii mei…ai o minte….bolnava….orikum povestea e o spece de heroina asha…k…no comm

  10. ~ Fefe ~ says:

    Wow!Vizitele astea la preot aduc multe dezlusiri din istorie.Damian il intimideaza mereu pe preot si se amuza pe seama acestui lucru.Povestea despre Julian e mai mult decat interesant,chiar geniala.
    Eu inca inca astept intoarcerea lui Julian,atunci va incepe lupta pentru iubirea Melissei-cred! De fapt asta sper😀
    >:D< :*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s