Capitolul 16- Clipire

Melissa aproape ca uitase de serile in care priveau luna din carlinga camionetei ruginite. Juls nu o schimbase deoarece avea prea multe amintiri cu ea si desi plecase, rugase pe Rick sa o tine in garajul sau pentru cand se va intoarce si va avea nevoie de o masina. Marca o uitase pana si el, iar din culoarea albastra ramansese doar un bleu spalacit.
Tot ce avea Julian in Des Gristiny se constituia dintr-o pereche de ochi albastrii si un suras de zana – Melissa. Mama lui plecase la scurt timp dupa moartea tatalui in America si il intretinea de la distanta. In acest orasel magic el isi avea doar iubita si prietenii. Nu avea familie, nu avea radacini, nu se simtea legat de nimic.
In unele nopti cand insomnia ii punea scobitori intre pleoape, se gandea mult pe tema sentimentul sau de singuratate. De copil, chiar si in momentele in care avusese o famile unita, simtea ca ceva ii lipseste. Dupa ce aceasta se destramase, justificase acel lips ca fiind dorul de tata, insa era o minciuna. Parca o bucata din el era aruncata in vant si doar Melissa ii amortea aceste ganduri urate. Parca ii apartinea ei din totdeauna si nu ar stii cine este fara ea alaturi.
Acum, stateau intinsi pe o patura groasa in carlinga, cap langa cap, umar langa umar, dar fara sa se atinga, doar oftand cateodata.
– In America luna nu are farmecul de aici, a rostit Julian pierdut.
– Poate pentru ca toate povestile ei sunt de aici.
– Spune-mi te rog, povestea Lunii! a rugat-o el.
– Candva, pe vremea cand pamantul era locuit de vrajitori, printese, cavaleri, zmei si alte creaturi, doi tineri se iubeau la nebunie. Erau din taramuri diferite si familiile lor se opuneau infaptuirii unei casatorii, asa ca cei doi au hotarat sa fuga impreuna pentru ca ambii erau promisi de mici. Tanarul Crai trebuia sa se insoare cu o vrajitoare, pe cand Printesa urma sa se marite cu zmeul cel mai de temut din tinut. Cand acestia au aflat ca partenerii lor au hotarat sa-si lege viata in ciuda promisiunilor de logodna cu ei, s-au intalnit si din ura si invidia nemasurata a celor doi, a iesit cel mai groaznic blestem. Cei doi indragostiti au fost despartiti si sortiti sa nu se intalneasca niciodata. Astfel, Soarele a urcat intr-o perpetua flacara de durere pe cerul zilei, iar Luna a palit atat de tare de la tristete, incat a fost trimisa si ea pe cerul noptii. Amandoi privesc aceeasi lume, dar in timpuri diferite si sunt meniti sa isi duca dorul pentru totdeauna, deoarece nu se pot intalni niciodata.
– Si nu s-au mai vazut de atunci?
Melissa a zambit pentru ca de fiecare data cand spunea aceasta poveste, Julian ii punea aceeasi intrebare, iar ea, ascultand tonul trist din vocea lui, inventase o continuare pentru a-l inveseli.
– Dragostea lor este atat de mare, incat sfideaza bariera blestemului si atunci cand are loc cate o eclipsa, cei doi astrii se saruta lung, cat sa isi astampere dorul pentru data viitoare.
– Imi place povestea asta. Este adevarata?
– Este, daca crezi in ea.
– Cred, s-a intors el sa-i priveasca inocenta fetei. Melissa suferea odata cu el. Nu l-ar fi putut insela niciodata. Ea era el si el era ea. Ca doua picaturi care curg din acelasi ochi plans. Ca doua buze lipite in acelasi zambet. Imparteau si sarea dintre gene, dar si dulceata din coltul gurii.
– Sa nu incetezi niciodata sa ma iubesti!
– Ar insemna sa imi smulg inima din piept!
– Atunci, las-o acolo! i-a prins el barbia si a sarutat-o lung, simtind eclipsa din poveste.
– Te iubesc, Juls!
– Mai ai ceva sa imi povestesti, s-a retras el cand si-a amintit ca un altul inaintea lui sarutase acele buze moi.
– Despre Damian.
– El stie de mine?
– Da, i-am spus ca te iubesc.
– Si mie mi-ai spus ca il iubesti. Ce ai de gand sa faci de acum?
– Sa iti spun adevarul, dar te rog, Juls, oricat de fantastic ar suna, crede-ma!
– O sa incerc.
– Ei bine, poveste aceasta incepe pe vremea cand…, a inceput Melissa cu ton de povestitor, pe vremea noastra, in timp ce noi vedeam filme horror cu vampiri, ori ascultam in jurul focului de tabara povesti cu varcolaci, cand ne era frica de intuneric si ne faceam rugaciunea ca sa putem adormi, cand incercam sa gasim o logica miturilor din batrani…Pe vremea aceea, miturile se concretizau in viata reala. Acei “monstrii” erau ascunsi cu grija de organizatii secrete de preoti si vanati pentru a fi exterminati. Unul dintre ei, s-a nascut din doua rase dusmane si este si un sugator de sange si un om lup. Urmand drumuri incalcite, a ajuns in final intr-un orasel mic, unde totul este linistit si pasnic si unde si-a incrucisat pasii cu o fata naiva si prea curioasa. Aceasta, l-a confundat la inceput cu iubitul ei plecat, insa apoi, nevoia de a fi langa el a crescut tot mai puternica, ajungand sa se transforme in iubire…
– Nu! s-a ridicat Julian ca trasnit de fulger.
– …cand fata a aflat despre adevarata lui natura, a crezut ca este nebuna, insa pericolul si faptele concrete au convins-o de adevar, incerca in zadar Mel sa continuie cu rasuflarea intretaiata.
– Melissa, iti bati joc de mine?
– Julian, ai promis ca ma vei crede!
– Imi spui ca acel Damian este o legenda rupta din carti?
– Daca nu crezi, atunci, citeste asta! a marait Damian aparand dintre arbori cu Satan in spatele sau. Pasii celor doi erau sincronizati in incetineala si fermitate si odata ce au taiat umbrele arborilor si li s-a putut vedea fata, Julian a strans palmele in pumni si ochii i-au scanteiat intr-ai dusmanului.
– Tu?
– Eu sunt Damian Salazar.
– Eu sunt Julian Gray, a sarit baiatul din carlinga in intampinarea pasilor vampirului. Mel a coborat dupa el, avand intentia sa se puna intre ei pentru a evita orice conflict.
Cei doi se priveau atent, incercand sa ignore intunericul in incercarea de a-si gasi asemanarea cu dusmanul.
– Dumnezeule, a soptit ea si inainte sa cada doua brate au cuprins-o de talie. Unul fierbinte si tare, altul caldut si moale. Cele doua jumatati ale spatelui ei au suferit fiori diferiti pentru fiecare atingere.
– Sunt bine! s-a indepartat ea stresata de fragilitatea excesiva si de dorinta de a ii imbratisa pe amandoi pentru a se linisti. “Strange din dinti si accepta ca esti o imorala, Melissa!” isi spunea singura facand doi pasi in spate.
– Voi doi nu trebuia sa va intalniti niciodata!
– Acelasi lucru pot spune despre voi, a adaugat Julian.
– Sunt multe lucruri pe care tu nu le sti, a accentuat Damian astamparandu-si cheful de a-i rupe gatul.
– Alte legende? a bufnit baiatul.
– Una care ti-ar da raspuns la acea senzatie ca ceva iti lipseste pe care o ai de mic.
– De unde…?
– Pentru ca mi se intampla si mie.
– Vrei sa spui ca noi doi…?
– Suntem acelasi suflet. La inceputul timpului am fost despartiti de Bine si Rau, iar in viata asta ne este menit sa ne reunim.
– Esti dus cu capul!
– Taci odata si aculta-ma!
– Nu imi spui tu ce sa fac!
Nasurile celor doi se atingeau din cauza apropierii bruste si isi simteau unul altuia respiratia pe fata.
– Terminati! Discutia asta nu o sa aiba loc cu mine de fata! Melissa l-a tras pe Julian inapoi de umar si Damian si-a atins la randul sau umarul gol incruntat.

Se intamplase!
– Du-ma acasa!
– Asculta bine, vampirule, nu ma intereseaza ca impartim aceeasi infatisare sau acelasi…suflet, dar Melissa este doar a mea!
– Tu existi inca pentru ca asa vreau eu, a marait Damian in tremur necontrolat si si-a infipt mana in gatul lui Damian. Inainte ca acesta sa apuce sa riposteze, a si fost eliberat pentru ca atacatorul a inceput sa tuseasca.
– Ce dracu’…? a mormait Damian, insa Satan l-a agatat de maneca si l-a tras in spate schieunand agitat.

Damian si-a tras maneca dintre dintii lupului la timp, deoarece muschii au inceput sa i se alungeasca intr-o durere infernata, oasele i-au crapat si pielea a inceput sa se intinda si sa se umple cu par. Devenise un lup care continua sa tremure in bataia biciuitoare a vantului de iarna.
– Satan?
– Damian, s-a intamplat!
– Ce?
– Unirea partiala.
– De ce am simtit eu atingerea Melissei cand mana ei nu a fost pe umarul meu, ci pe al lui? De ce dracu’ ma ranesc pe mine ranindu-l pe el?

– Pentru ca nu trebuia sa il atingi inainte ca el sa accepte sa iti completeze Jumatatea. Acum esti legat de el trupeste si ca vampir ii vei simti fiecare atingere.
– Daca sunt varcolac, asa ca acum, nu voi simti?
– Nu, pentru ca ai luat contact cu el sub forma vampiriceasca, deci aceea este cea care te uneste de el.
– Vrei sa spui ca de acum inainte voi simti fiecare lucru pe care il va simti si netotul acela?
– Absolut.
– Este prima data cand prefer aceasta stare animalica…
a lasat capul sa atarne sub greutatea coamei dese si fulgi finuti i s-au prins de firele aspre.
Damian-Lupul-Cel-Negru era inundat de o mare inghetata, unde inima lui rece incepea sa bata tot mai incet. Incepea numaratoarea inversa. Julian trebuia sa i se uneasca inainte ca pieptul sau sa rasune cu ultima bataie, daca nu, cei doi aveau sa fie umbre bantuitoare ale aceleasi lumi pana la sfarsitul timpului…
Satan ii povestise ceea ce stia el din legendele lupilor despre aceasta uniune si anume ca dupa ce buzele lui Julian aveau sa raspice “da”, inima lui Damian se va opri si sufletele injumatatite vor alege un singur trup pentru a se intregi.
– Melissa… se tanguia Damian mental.
– Te iubeste.
– Cat de mult?
– La fel de mult ca pe el. In toate vietile anterioare ati fost meniti sa fiti impreuna, insa acum, fiind separati, sufletul ei nu stie pe cine sa aleaga.

– Am mai iubit-o candva?
– Cu siguranta.
– Macar…

Urletul a rasunat cu ecou intre neaua alba si cerul opac, lasandu-i trupul animal fara aer la final.

***

Julian Gray, decembrie
“Poate parea ciudat sau nebunesc pentru cei normali, insa odata ce acel nenorocit de vampir mi-a spus ca fac parte din el, cu toate ca fiecare celula din trupul meu a ripostat, am stiut ca spune adevarul. Din moment ce am clipit in clipirea lui, am aflat ca suntem tot atat de legati, pe cat suntem de despartiti. Ne leaga un suflet, dar ne desparte ura. Desii pare ireal, simt ca l-as uri din totdeauna si simt ca pe Melissa am iubit-o din totdeauna. Sa fie adevarate toate acele teorii ale tranzitarii sufletului prin spatiu si timp in diferire forme?
Dar parca suntem unul si acelasi! Identici, ca doua picaturi de apa! Doua jumatati ale aceluiasi intreg! Ceea ce ma sperie cel mai tare, este chiar faptul ca acest adevar nu ma terorizeaza, nu ma ingrozeste, nu ma face sa cred ca sunt nebun. O cred pe Mel, il cred pe vampir, imi cred si intuitia…
Pana ieri stiam cate ceva despre mine:
Eu sunt Julian Gray!
Eu sunt un baiat normal cu o cariera promitatoare.
Eu iubesc o fata minunata.
Acum, viziunea mea despre viata s-a schimbat radical.
Eu sunt doar o parte din adevaratul “eu”.
Eu sunt normal asa cum Frankeistein era un catelus cu parul cret.
Eu iubesc o fata care nu ma iubeste doar pe mine, ci “si pe mine”.
Complicatii, cuvinte intortochiate, nonsensuri, dar in final, concluzia este aceeasi: Nu am de gand sa renunt la Melissa niciodata! Si acum, stiu ca “niciodata” inseamna mult timp…
Am nevoie de ajutor…”


– Tata, iarta-ma!
– Cum ai putut sa ajungi in halul acesta? isi tinea parintele Gherard fata in palme.
– Crede-ma, setea este greu de stapanit, nu pot rezista tentatiei de a ucide, este in natura mea!
– Taci, nu vreau sa te mai aud!
Barbara cazuse in genunchi in fata altarului si daca ar fi fost posibil, ar fi izbucnit in plans. Pana la urma, exista umanitate in ea. Masca de pradator insetat era doar una din trasaturile ei. In fond, exista femeia slabita de puteri de odata, care inca nu isi pierduse sensibilitatea si fragilitatea. Un zgomot i-a atras atentia in a intors capul la fix pentru a vedea o umbra departandu-se.
In cateva fractiuni de secunda, vampa a lipit de perete o silueta musculoasa. La inceput a crezut ca este Damian, insa mirosea a om si nu putea fi el. Bulversarea a inmuiat-o suficient incat Julian sa o inlature de pe el si sa-i prinda gatul in palma.
– Buna! si-a lins ea buza superioara lasandu-se dominata de el.
– Ce mai esti si tu?
– Pot fi orice vrei.
– Esti tot o sugatoare de sange? s-a sprijinit el de perete oarecum rapus de atatea adevaruri intr-o singura noapte.
– Cum te numesti tu?
– Julian.
– Semeni…
– Cu Damian Salazar.
– Il cunosti?
– Azi l-am intalnit.
– V-ati intalnit? a aparut parintele Gherard din spate.
– Parinte! a rasuflat baiatul usurat si l-a strans in brate.
De cand parintele venise in Des Gristiny, el si Julian fusesera apropiati, insa niciodata nu stiuse ca el era jumatatea lui Damian, decat atunci cand il cunoscuse pe acesta si realizase asemanarea izbitoare dintre cei doi.
Parintele isi marturisise aportul in aceasta poveste si ii daduse tanarului toate raspunsurile de care avea nevoie ca sa stie in ce se bagase fara voia lui. Toata noaptea, cei doi comentasera legende despre vampiri si varcolaci si Julian aflase tot ce avea nevoie sa stie cu privire la Jumatatea lui.
– Daca as vrea sa ma unesc cu el, de ce Biserica nu este de acord cu asta?
– Pentru ca nimeni nu cunoaste repercursiunile! Cine garanteaza ca veti fi ca un om normal care imbatraneste si moare? Cine spune ca sufletul vostru nu se mai poate intregi dupa atata timp si ca va veti deveni un demon? Tu ce simti?
– Ca nu as putea fi una si aceeasi persoana cu el! a strans Julian pumnul lovind banca pe care statea.
– Atunci?
– Dar…in cel mai bun caz…ce s-ar intampla?
– Nu stiu! Cel mai bine este sa fugi din acest oras si sa-l lasi in urma. El nu te poate obliga sa accepti uniunea, dar nici nu te poate omori pentru ca asa pierde totul. Asa ca esti liber sa iti continui viata departe de aici.
– Nu pot. Eu vreau sa raman cu Melissa.
– Damian nu va renunta niciodata la ea. Va veti confrunta la nesfasrit, iar ea niciodata nu va fi in stare sa aleaga intre jumatatile aceluiasi suflet pe care il iubeste cu disperare!
– Merita sa incerc. Am nevoie de certitudini. Trebuie sa stiu ce ma asteapta daca spun “da”!
– Imi pare rau, dar cu asta nu te pot ajuta.
Preotul practic l-a dat afara din biserica si a inchis cu zavorul in urma lui. Ceasul din turn arata doisprezece.

Chiar nu il intelegea nimeni? Chiar nu incerca nimeni sa lase religia si sa se puna in loc sau pentru a realiza brusc ca toata viata lui fusese pana acum incompleta?
– Haide! l-a tras o umbra de mana bagandu-l in masina si a pornit cu viteza. Tine! i-a aruncat vampa de la volan o mana de hartii in brate. Este tot ce am putut lua din seif. Si apropo, ma numesc Barbara.
– Ce sunt astea?
– Insemnari ale vanatorului de vampiri, inainte de a pleca in ultima expeditie, din care nu s-a mai intors.
– De ce mi le dai?
– Pentru ca eu il iubesc pe Damian. Te vei intreba ce are a face, dar…il vad pe el in tine, deci, poate ca voi ajnge sa te iubesc si pe tine.
In glasul stins, Barbara deborda sinceritate si durere. Il iubise pe Damian din prima clipa. Era capabila de iubire, dar era impotriva naturii ei sa o simta si si-o nega, ori si-o camufla in pasiune si erotism. Dar vazandu-l pe Julian, avusese aceeasi senzatie de fulgerare pe care o simtise si atunci cand il vazuse pe vampirul-varcolac pentru prima data.
– De asta ma ajuti?
– Tata are nevoie de un timp sa ma accepte.
Julian s-a strambat la argumentul nefondat.
– Din cate am putut vedea acele scrieri te pot duce exact acolo unde vrei sa ajungi, doar ca drumul este batut de fiinte ca mine care te pot omori inainte de a ajunge la destinatie si daca ma lasi, eu te pot insoti.
– Dar Damian ar ramane aici cu Melissa si nu pot permite asta!
– Damian va fi nevoit sa fuga pentru ca Eroii sunt in drum spre el.
– L-ai dat in gat fara sa iti pese ca iti poate omori tatal drept razbunare?
– Nu o sa aiba timp de asta si tata stie cum sa se apere de el.
– Barbara, am mare nevoie sa stiu ce se mi intampla ca sa iau o decizie. Cum stiu ca pot avea incredere in tine?
– Ei bine, nu te-am ucis pana acum…i-a zambit deosebit de dulce pentru fraza abea rostita.
– Inainte de a pleca, trebuie sa o vad…
– Sigur, au scartait rotile masinii in curba brusca.

_____?_____

8 Responses to Capitolul 16- Clipire

  1. deyna says:

    uau,super tare cata actiune.ce rasturnari de situatie…imi place…act next

  2. shtrumphy2 says:

    Julian in carne si oase, nu doar o amintire.
    Damian mai viu ca niciodata.
    Melissa, la mijloc.
    CE PARERE AVETI?
    Muah!!!:*:*:* comm comm si iarasi comm!!!

  3. dido says:

    este fantatstiiiic:X:X:X:X Doamneee redai atat de bine toate sentimentele si momentele si…. si…sincer parca as fii si eu acolo,k o umbra….care priveste totul pe viu.abea ast cap urmator:D:Xsper sa fie totul bine pt aman3:D.spor la scris si esti formidabila!!!!:*

  4. Lori says:

    Superb! Nu mai imi place de parinte! E ingustat in vedere, nu poate accepta schimbari bruste, desi il inconjoara la tot pasul…Ar trebui sa-i lase sa se uneasca…Probabil ca partea cea mai puternica o va domina pe cealalta. Daca tot sunt unul si acelasi, atunci, imi plac amandoi🙂 Nu am nici o echipa preferata pe care s ao iubesc mai mult,a sa cum nici Melissa nu poate alege intre ei, ei fiind de fapt un intreg.
    Ai scris minunat! Si ca de obicei, surptiza a fost mare.
    Pupici!

  5. shtrumphy2 says:

    Poi, parintele vroia ce este mai bine pentru lume. O unire intre cei doi nu se mai infaptuise niciodata deci nimeni nu stia la ce sa se astepte: la o fiinta umana, ori la un demon…
    Oricum va atasez aici un promo din capitolul urmator pentru ca nu ma pot abtine:D

    “Fata avea un val gros constituit doar din simturi peste toata ratiunea, care o impiedica sa renunte la dansul mangaierilor si la cantecul gemetelor pasionale. Il dorea pe el si el o dorea pe ea. Tanja cu disperare dupa implinirea feminitatii cu el. Capul ei era plin de aroma lui, de temperatura lui, de vocea lui, de prezenta lui. El…
    – Melissa…
    – Um?
    – Vreau sa fac dragoste cu tine! a murmurat cu gura peste gatul ei arcuit ca de felina.”

    >:) atat pana la Capitolul 17:D:D:D!!!

  6. Anna says:

    Esti rea! Ne ti pe jar, nu ne spui mai mult decat ai facut-o. Abia astept sa postezi cap 17! :*

  7. ~ Fefe ~ says:

    Incredibil!Capitolul e atat de palpitant…intalnirea dintre cei doi m-a lasat fara cuvinte.
    Actiunea e asa bine stabilita,iar sentimentel sunt atat de bine descrise.Traiesc povestea alaturi de ei.
    Ah!Melissa e prinsa la mijloc…nu cred ca va putea sa decida pe care il vrea alaturi de ea.
    Pentru inceput ea are o istorie cu Julian,iubirea lor s-a nascut inca din copilarie.Cat despre Damian,a fost un necunoscut,care a intrat gratios in viata ei.Nu pot spune fortat,el nu a obligat-o sa-l iubeasca.Acel sentiment a nascut dintr-o asemenare cu cel iubit si a crescut datorita misterului,curiozitatii.Normal alegerea ar trebui sa fie directa-Julian,cunostinta de o viata si prima iubire.Totusi o iubire tarzie-Damian-poate fi mai puternica,mai vie.

  8. Floarea_salbatica says:

    Mda,eu sunt de parere ca Julian ar trebui sa spuna “Da”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s