Capitolul 2- Doi magneti

Cand lumina a palit, volanele ei s-au oprit din fasaitul enervant si a ramas nemiscata in fata baiatului. Ochii lui se ingustasera pofticiosi si buzele se deschisesera senzual. Parul intrecea putin baza gatului in lungime si mana alba l-a aranjat facandu-l sa cada tot la locul lui, in valuri de intuneric. Gestul lui dornic ii era necunoscut. Il privea fara cuvinte. Julian nu isi exersa niciodata trucuri pe cucerire cu ea. El era mereu natural, simplu, un copil care o iubea din totdeauna. Inima ei realiza ce mintii ii era greu sa conceapa. Se simtea de parca statea in fata unei imagini distorsionate in oglinda. Era ca si cum in spatele ei era Julian, iar in fata ei acest baiat pe care il vedea pentru prima data si care o tulbura intr-un mod inexplicabil. Dintr-o data, s-a simtit la mijloc, prinsa intr-o capcana mortala. Pentru numele lui Dumnezeu, era doar ea si acest strain…cu masca!
– Tu? a reusit doar sa murmure.
– Domnisoara, a facut acesta o plecaciune adanca pasind putin inainte.
Si-a aruncat masca cu o atingere fina a fetei, de parca ar fi fost pictata si a sters-o cu podul palmei. Desii nu parea mai in varsta de douazeci de ani, nu il mai vazuse in liceu si…si… era stupefiata!
Pe masura ce realiza ca nu era Julian, se mira cat de tare putea sa ii semene.
– Dansezi? a intins mana cu o eleganta aparte, deloc disimulata ca cea a lui Shan de acum cateva minute.
Melissa a intins mana ca teleghidata si a raspuns invitatiei, tinandu-se dupa el in timp ce se indrepta spre mijlocul ringului. Dansatorii se dadeau din calea lor atat de natural, incat parea ca nici nu observa ca trec, dar totusi, le faceau loc. Senzatia ca se afla intr-un circ ce adunase toate ciudateniile lumii ii era fetei mai vie ca niciodata. Mana lui nu o lasase pe a ei nici o clipa, dar in momentul in care a gasit locul potrivit si s-a intors inapoi sa o priveasca, ea a realizat caldura neobisnuita a pielii lui. I-a tras talia cu grija spre el, lipindu-i pieptul de al lui intr-un mod putin delicat, insa deloc brutal. Costumul lui era din aceasi epoca cu rochia ei, asa ca pareau rupti dintr-o carte de istorie. Cand si-a asezat mana pe umarul sau, materialul moale s-a cufundat prinzandu-i degetele ca intr-o mlastina. Inafara de acea masca pe care nu o vazuse cazand, ci doar evaporandu-se, nu parea ca interpreteaza nici el vre-un perosnaj.
Sa fie el, Julian, pana la urma? Ce necunoscut ar lua la dans o fata care vine spre el ca o nebuna, intreband doar “tu?” ca la sfarsitul unui episod de televovela, in care te lasa cu suspansul ca habar nu ai cine este acea persoana pe care nu cade cadrul. Dar daca era Julian, de ce o intampinase asa? Fusese distant… Intrebarile ii imbuibau capul, insa absenta raspunsurilor i-l goleau de tot. Era complet muta de uimire si tot ce facea era sa ii urmeze pasii valsului privindu-l in ochi. Erau atat de negrii, incat daca se lasa sa cada in ei, nu avea idee unde ar putea ajunge.
– Cum te numesti? a intrebat-o cu vocea cea mai senzuala din cate auzise vreo data. Timbrul lui aducea cu cel al iubitului ei, insa era incarcat cu vibratii de o rezonanta care ii facea pielea sa tremure independent de muschi. Nu era Julian! Acest baiat nici macar nu avea acel accent britanic ca ceilalti…
– Melissa, a rostit dupa cateva secunde in care a inghitit pentru a-si drege glasul.
– Esti in regula, Melissa? si-a unit sprancenele incercand sa para preocupat, dar ea vedea ca nu este decat o masca. Putin ii pasa de ea.
– Da…am crezut, ca esti altcineva.
– Si de ce pare ca vei lesina in curand? si-a strans bratul mai ferm pe mijlocul ei.
– A… cred ca ti se pare din cauza luminii palide. Sunt bine, a dat sa se desprinda de el, pentru ca prezenta lui ii facea rau, insa palma care o tinea pe a ei in aer a prins-o imediat ca un fier incins.
Cand a ridicat privirea incruntata spre fata lui,  a vazut ca figura nu ii era deloc deranjata. Zambea intr-un fel unic, ca si cum simplul gest de a-si intinde buzele era menit sa fie interpretabil. Putea sa para un zambet atragator cand il vedeai de la distanta, sau unul gentil atunci cand iti ridica de jos cartea cazuta, insa acum, cand ea dorea sa ii dea drumul, parea…fortat.
– Poate ai vrea sa ma lasi sa plec?
– Nu tu ai vrut sa dansezi? a intrebat incurcat.
– Eu?Tu m-ai intrebat!
– Pentru ca ai venit tinta spre mine. Era nepoliticos sa te ignor.
– Dar ti-am mai spus, te-am confundat, de aceea am venit la tine.
Ochii lui si-au pierdut indiferenta si nedumerirea a sclipit in pupilele care nu se deosebeau de irisi. Pleoapele i-au cazut si i-a privit fetei gatul. Genele lungi au coborat intr-atat incat desprinzandu-se de privirea lui care acum era acoperita, Melissa a simtit ca si cum ar lua o gura mare de aer dupa ce a stat minute in sir sub apa.
– Acum ca tot m-ai deranjat de la locul meu, va trebui sa termini acest dans cu mine, a continuat pe ton duios, de parca incerca sa adoarma un copil mic. Cel mai chinuitor era ca, din cauza volumului muzicii, el ii vorbea aproape de ureche si distanta dintre ei era atat de mica, incat o facea sa para o insecta in fata insistentei lui. Corpul sau parca fierbea, insa aburii aromati din jur, erau reci, ca un parfum emanat de o cascada in cadere. Era respiratia lui. In lumina palida, caldura trupului lipit de ea o molesa si de parca ar fi fost constient de efectul pe care il are asupra ei, din cand in cand isi despartea buzele lasand aerul incarcat cu esente florale sa ii racoreasca fata. Parca ar fi deschis un frigider care pastreaza toate plantele exotice ale lumii.
– Imi pare rau, dar imi este sete si nu mai am chef sa dansez! a raspicat tragandu-se in spate.
– Sete? a bufnit ca la o gluma pe care numai el o stia si a lipit-o din nou de el. Te invit eu la o bautura racoritoare apoi, si-a ingustat ochii din nou.
Damian privea curios pe fata din bratele lui, ca pe o ciudatenie a naturii. Fusese sigur ca isi folosise puterea de hipnoza asupra ei atunci cand o facuse sa isi lase partenerul si sa vina spre el. O observase din cauza culorii diferite a parului care era natural un amestec de blond cu reflexe roscate si ii placuse. Isi fixase privirea pe ea incepand sa o domine, cu speranta ca nu va pleca de la acest stupid bal al bobocilor cu burta goala. Fata venise aproape fugind spre el si il privise intr-un mod unic. De obicei, fetele de varsta ei raman placut impresionate atunci cand il vad, insa doar atat. Melissa isi marise acei ochi albastrii de uimire, apoi ii ingustase privind concentrata, dupa care pierduse orice urma de ratiune si privirea ei se golise de ganduri. Valuri de emotii trecusera prin ea stand in fata lui si bataile inimii ei devenisera complet neregulate. De la entuziasm, la dezamagire, la agitatie si acum nervi. Cand refuzase sa continuie dansul, realizase ca purta la gat un medalion cu piatra de Quartz, ceea ce facea imposibila dominarea mentala. Atunci isi pusese intrebarea: de ce fusese atat de afectata de prezenta lui si brusc, il vroia departe de ea?
– Insist sa imi faci onoarea acestul dans, a soptit pe pavilionul ei presand-o incet, dar categoric aproape de el. Trupul ei s-a incordat, insa a ramas acolo, dansand in acelasi ritm cu el.
– Cum te numesti tu? l-a intrebat simtindu-se in inferioritate de informatii, ceea ce o facea sa creada ca viseaza.
– Conteaza?
– Eu ti-am spus numele meu.
– Dupa seara aceasta oricum nu ne vom revedea, a adaugat gandindu-se cum i-ar putea indeparta medalionul acela enervant.
– De ce esti atat de sigur?
– Pentru ca stiu de ce sunt in stare! a raspuns cu o duritate ciudata in glas, ca Melissa si-a oprit respiratia incercand sa analizeze cele spuse de el.
– Esti vreun criminal in serie, sau ceva de genul? a intrebat fara sa para intimidata.
– Daca ai afla ca sunt, ce ai face? continua sa o duca pe carari ciudate in conversatie.
– As crede ca te uiti prea mult pe CNN.
– Deci, esti una care nu crede?
– Nu crede in ce?
– Sa spunem…in legende?
– Am fi o lume cybernetica fara legende.
– Deci esti pro legende, insa nu le consideri adevarate.
– Le consider o scapare din aceasta realitate insensibila in care traim, a raspicat fara sa se mai gandeasca prea tare.
Dialogul luase intorsaturi ciudate.
– Realitatea nu este tocmai basmul cu zane pe care ti-l imaginai? a intrebat-o dupa un moment de liniste.
– Am inchis de mult cartea cu coperta roz din care imi citea mama basmele, a raspuns ea avand in fata ochilor imaginea raftului din fata patului, pe care statea iubita carte a copilariei ei. S-a gandit ca era cazul sa mai stearga praful pe acolo.
– Cine te-a suparat?
Tonul lui parea preocupat, intr-o asa masura ca sangele Melissei a inceput sa ii clocoteasca in vene. Il vedea in fata ei, de parca il vedea pe Julian si toate amaraciunile tinute pentru ea, au iesit la suprafata ca un vulcan in eruptie. De ce trebuise sa plece in America? De ce nu o vizita mai des? De ce in ultima vreme o suna atat de rar si nu ii raspundea la apeluri? De ce nu era acum aici, dar destinul fusese atat de crud ca ii trimita o copie care sa o faca sa-si aminteasca distanta dintre ei?
Damian a observat umezeala din ochii ei si tremurul incet al buzei pline. Aproape plangea ca un copil de trei ani.
– Nu este treaba ta!
– Poate ca vreau sa te ajut… i-a eliberat mijlocul pentru a-i cuprinde barbia si nervii ei meniti sa-i camufleze tristetea s-au topit, coplesind-o cu suspine. Se simtea ridicola, asa ca si-a ascuns privirea.
– Imi accepti bautura racoritoare? a intrebat pe cel mai persuasiv ton pe care Melissa il auzise vreo data, asa ca nu a reusit decat sa aprobe din cap si l-a urmat.
Degetele lui fierbinti ii curpindeau strans incheietura si se grabea sa treaca de lumina orbitoare care inundase ringul o data cu melodia hip-hop. Au iesit pe usa din spate a salii de festivitati si o data eliberata de bass-ul agasant, aerul rece al Angliei a izbit-o in piept ca o palma peste fata. Brusc, nu mai era in intunericul care ii manipula gandurile, nu mai era aproape de el intr-atat incat sa ii simta parfumul imbatator, nu mai era supusa vocii blande. Acum era pe un trotuar luminat de un stalp de tensiune si in linistea noptii pasii ei se auzeau lovind cimentul cu tocurile.
– Stai! si-a tras mana. Unde mergem?
– Undeva departe de agitatia aceasta, ca sa te calmezi, Melissa, a mangaiat-o pe brat si a apropiat-o de el. Doar ti-am promis o bautura racoritoare…una care sa…potoleasca…setea, sacada cuvantul din urma intr-un mod care ii dadea fiori.
Pericol! Striga fiecare nerv din corpul ei, insa acelasi fiecare nerv nu o asculta!
– Totul va fi bine…i-a soptit si a urcat cu palma deshisa pana la umarul gol, tragand-o spre el. Becul stalpului a palpait de cateva ori pana s-a stins si mintea ei era in valuri de inconstienta.
– Ar trebui sa ma intorc, prietenii mei nu stiu nimic ce mine de ceva timp…
– De ce sa ne grabim, Melissa? Tu nu simti?
– Sa simt? Ce sa simt? incerca sa vorbeasca mai tare pentru ca amestecul de teama si placere ii ingreuna gandirea.
– Este in aer…ca doi magneti cu poli opusi care vor sa se apropie…i-a susurat peste pielea gatului pasional.
Nici nu mai tinea minte de cand cineva nu o mai facuse sa simta acesti fiori de plecere, asa ca era vulnerabila in fata avansurilor lui, desii nu era sigura de ceea ce urma.
– Julian…i-a scapat printre buze ca un clipocit de durere si mangaierile lui s-au oprit!
– Melissa, ce faci aici singura?!
Cand a deschis ochii, becul stalpului lumina mai intens ca niciodata si Sam se chinuia sa tina de usa pentru ca vantul batea incredibil de tare dintr-o data. Baiatul misterios nu era nicaieri!
Ajungand inapoi in sala balului, parca era trezita dintr-o febra care durase saptamani. Fiecare zgomot si fiecare atingere intamplatoare pareau acum mai vii ca niciodata. Era atat de confuz ceea ce tocmai se intamplase, incat prefera sa nu se gandeasca la asta deloc!
A dansat cu Shan toata seara, cu exceptia datilor in care el mai era invitat la dans de catre alte fete si ea la fel de alti baieti, dar la sfarsit, cand trebuia sa fie chemati pe scena regina si regele balului bobocilor din acea editie, directoarea liceului a rugat fiecare elev sa ia din cosurile aduse langa scara cate un trandafir, pentru a-l arunca pe castigatori, odata anuntati. Dupa ce a ridicat floarea, Melissa si-a agatat varful degetului intr-un spin neprevazut si noroc cu muzica, deoarece a scos un sunet destul de ascutit de la usturime. Atunci, in capatul de sus al scarilor, l-a revazut!
Ochii ii erau fixi pe degetul ei dus la gura pentru a scapa de picatura rosie care i-ar putea pata rochia, incat parea o statuie fara viata. A inhalat profund, cu ochii inchisi, coborand incet treaptele in intampinarea ei. I-a luat din mana trandafirul, rupand coada si punandu-l la buzunarul din dreapta al hainei, dupa care a zambit cu o ironie jignitoare si i-a intins trandafirul lui. Privindu-l, Melissa parea ca aude o vioara cantandu-i intre tample si a ramas nemiscata si inainte sa sa rasuceasca pe calcaie si sa plece, acesta i-a aruncat o privire pe care ea a apreciat-o ca fiind…infometata

***

Iat-o dormind. Damian ii studia fiecare curba a trupului stand in spatele ei. Era fascinat de ea. Era o sete ingrozitoarea cea care il facea sa o vrea uda de sange intre bratele lui, mai ales dupa ce simtise mirosul lichidului ce il cara in vene. Dupa ce o studiase din departare toata seara, se pregatea sa plece. Nici el nu stia de ce o lasa sa scape, dar ceva ii spunea ca avea sa o mai intalneasca. Cand pasise ultima treapta a scarilor, un vapor gros de miros crud ii tulburase simturile. Noroc cu usuratica de o seara inainte, altfel nu s-ar fi putut abtine sa nu o ucida pe loc din cauza poftei. Singura mandrete a lui Damian cu privire la aceasta natura duala, era autocontrolul, asa ca a inchis ochii strangand puternic din maxilar si inghitind in sec pana cand saliva ei a impiedicat sangele sa mai iese de sub tesut, apoi, plecase. Un lucru sigur ii tipa in minte: lui nu i se trecea niciodata pe sub nas ceva fara sa-l poata lua! Melissa avea sa ii apartina in curand!
Niciodata pana acum nu i se intamplase ca o femeie sa raspunda la atingerile lui cu numele altuia, asa ca pe langa satisfacerea setei, mai era razbunarea.
Asternuturile erau crem, asa ca silueta ei sub cearsaful matasos parea o duna misterioasa in nisipul Saharei. Intai erau umerii micuti a caror rotunzime alba lasa sa se vada un petec de piele tremurand de la racoarea camerei; mijlocul se subtia ajungand la o fragilitate care il facea sa vrea sa-l cuprinda strans; parul de un blond rosiatic se revarsa pe perna alba precum un foc ar mistui un pustiu; ochii intrusului s-au oprit in cele din urma pe coapsa usor ridicata, precum o chitara acordata pentru atingerea artistului. Atat de vulnerabila; usor de invins, nu doar prin forta…pentru ca merita suferinta dupa situatia jignitoare in care il pusese. Dintre draperiile care gadilau podeaua, ochii obscuri trasau fantezii arzatoare cu fata care dormea linistita, pufaind la intervale regulate din cauza visului nelinistit.
Un parc. Statea pe o banca acoperita de umbra asfintitului in asteptare. Stia cine urma sa vina la ea si nu isi putea explica sentimentele care o incercau: entuziasm si teama. Niciodata o persoana nu ii provocase asemenea stari concomitent, sau poate fusese una… Baiatul cu par lung a departat ramurile joase ale arborilor ca sa isi faca loc, intampinand-o cu acel zambet bizar. Buzele intinse peste fata lui sidefata o faceau sa le vrea peste ale ei, dar in acelasi timp, ii pareau o floare carnivora care ajunsa prea aproape de ea, si-ar deschide larg petalele aratandu-si…coltii… Si totusi, ea era acolo, asteptand venirea lui ca pe ultimul lucru care ar conta pe lume. Mana lui i-a atins obrazul facandu-l sa arda si genele lui lungi i-au gadilat ardadele provocandu-i ameteala. Rasufla aer rece peste fata ei, dar parea ca in loc de oxigen, ii injecta un chimical in creier, facand-o jucaria placerilor lui. Era frustrata si mandra in acelasi timp. Se bucura ca era interesat de ea pana la acel punct obsesiv, insa ii era ciuda cu nu putea riposta puterii lui de seductie in niciun fel. Cand buzele acelea pline s-au apropiat de ea nebunesc de mult, si-a dat seama: si daca ar fi putut impiedica sarutul, nu ar fi facut-o. Poate ar fi avut voie sa decida, dar alegerea ei fusese deja facuta: avea nevoie de el!

Melissa a azvarlit cearsaful care parea sa o sufoce si a privit in camera cu siguranta ca este spionata. Visul inca avea urmari asupra respiratiei ei, desii trecusera cateva minute de cand privea tavanul cu palama infasurata in jurul medalionului de la gat, in incercarea de a gasi un raspuns. Si-a trecut mana prin par si a observat ca firele ude se incalceau intre degete si se rupeau de brutalitatea miscarii. Era agitata si tremura, cu toate ca nu mai suporta temperatura inalta din incapere. Picaturi reci de sudoare ii gadilau pulpa pana la glezne. Rochia in care adormise i se lipea de corp si o manca pielea de la cat era de imbibata in apa. De cand venise de la bal, avusese aceeasi stare de incomoditate, de parca ceva in ea se schimbase drastic si iremediabil. Dupa ce Sam o luase de pe trotuarul pustiu, avusese impresia ca dansul cu acel baiat care semana izbitor de tare cu Julian nu fusese decat rodul imaginatiei ei. Dorul trebuise sa provoace aceasta scena fantastica. Nu era nebuna! Trasaturile lui poate doar aduceau cu cele ale lui Julian, in niciun caz nu erau identice! Reintalnirea cu el pe scari, totusi o tulburase profund. Nu stia ce sa creada!
S-a ridicat din pat si si-a indreptat pasii spre fereastra. Dupa ce a deschis-o larg, a stat acolo pana cand adierea rece a vantului a stropit-o cu cativa stropi razleti de ploaie si muschii au inceput sa reactioneze la racoare. A incercuit incaperea ca pe o arena plina de dusmani ascunsi, dar bineinteles ca nu a gasit nimic. Ceva fosforescent i-a atras atentia pe birou. Langa maldarul de manuale si creioane, era cartea cea roz de basme…deschisa. A inchis copertile cu o putere necesara trantirii unei usi care nu ar fi trebuit sa se deschida niciodata. Ce coincidenta ciudata!
Acum patul o tenta din nou si durerea de cap ii provoca un somn ca acela de copil. S-a acoperit pana la brau si s-a rasucit pe partea pe care avea vedere la fereastra, simtind ca ceva lipseste.

9 Responses to Capitolul 2- Doi magneti

  1. alexa says:

    Absolut minunat. Eu chiar am crezut ca acel baiat este Julian. Incepe sa fie din ce in ce mai interesant. Ador descrierile si comparatiile pe care le faci. Nu sunt multe persoane care reusesc sa imbine actiunea cu descrierea. Si mie mi-a fost greu la inceput si nici acum nu pot sa zic ca ma descurc la descriere, dar modul in care o faci tu, pare ca ai fost nascuta pentru a scrie si a duce cititorii in locurile in care vrei tu. Damien este destul de incapatanat si sunt sigura ca a furat ceva din camera Melissei. Ai creeat niste personaje complexe care par reale. Abia astept sa citesc si urmatoarele capitole din ficul tau. Multa inspiratie.
    Te-am pupat
    Alexa

  2. deyna says:

    uau deci ai un mod de a scrie super tare felicitari capitolul este foarte incitant astept continuarea..pup

  3. T. says:

    suspansssss . . . cat imi place sa te citesc ! sunt sigura, ii lipsea medalionul?:-s:))
    astept cu nerabdare continuarea !

  4. Deny says:

    A fost… mirific! Ai combinat descrierea cu actiunea, rezultatul fiind ceva ametitor.
    Tu chiar m-ai facut sa cred ca acela era, intradevar, Julian.:) Dar era Damian, bestia cu chip omenesc. M-a impresionat foarte mult descrierea dansului. Deasemenea si vorbele, gesturile, dar mai ales, gandurile. El nu a atacat-o doar pentru ca i se parea fascinanta, dar si pentru ca dorea razbunare.
    Era singura care ii rezistase, cu sau fara medalion, si care mai presus de toate, soptise numele altcuiva. Il indigna.
    Acel medalion.. parca era menit sa ii fereasca familia de cei ca El. Poate ca pana la urma, acea intamplare nu a fost doar o simpla coincidenta…:|
    Si a analizat-o pe timp de noapte.:x Ii pasa, il fascineaza.:X
    Si eu cred ca lucrul care lipsea, era defapt privirea lui.:x
    Felul in care ai descris totul, gesturile, mi s-au parut parca scoase dintr-o poveste din Epoca Medievala. A fost superb.:X
    Multumim!:x
    Felicitari pentru inca un capitol extraordinar!:x
    App., imi poti da si mie link-ul de la celalalt fic al tau?:D Era ceva cu paraleli:D

  5. dido says:

    fascinant….ah vreau continuarea cat mai repede posibil…:X:D esti brilianta!>:D<:*

  6. Lori says:

    Chiar daca nu am mai postat de mult un reply, vroiam sa stii ca sunt aici in continuare si iti urmaresc evolutia. Vroiam sa stii ca dupa parerea mea scrii din ce in ce mai bine, surpinzi emotii si imagini mai profunde. Eu reusesc sa vizualizez fiecare scena descrisa de tine. Imi place ca in continuare pui accent pe emotii, pe sentimente si ca reusesti sa le descrii detaliat. In ceea ce priveste povestea, imi plac personajele si imi place subiectul. E emotionant sa vezi in orice roman, film, fic, etc, cum el, un personaj puternic, neclintit emotional, intunecat este coplestit de emotii in fata unei fete firava, inocenta. E placut cum invie in ei nevoia de a o proteja, de a fi alaturi de ea mereu, cum dragostea ii bulverseaza si nu inteleg ce se intampla, de ce li se intampla asta si de ce tocmai ea este cea care le creeaza astfel de trairi. Cam asa vad eu si personajele tale si imi place ca tu reusesti sa le surprinzi aceste emotii mai bine decat mi-as imagina eu. Voi fi alaturi de tine si la acest fic si voi fi trista si la terminarea lui…asa cum am fost si la celalat. Singura mea nemultumire este ca imi doresc sa postezi mai des…dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa ma iei in seama si sa te grabesti. Continua sa scrii in ritmul tau si sa faci ce stii tu mai bine: sa ne incanti pe toti! Sa ai spor!!!

  7. alicce says:

    capitolul acesta a fost incredibil….te pricepi foarte bine sa tranzmiti sentimentele…fiecare sentiment descris parca l-am simtit sie eu si mi se face parul maciuca…vreau sa te felicit inca o data pentru munca ta minunata…si sa iti multumesc pentru capitolul acesta incredibil de bine scris.

  8. ~ Fefe ~ says:

    Paf!Nu incetezi sa ma uimesti,capitolul e mai mult decat minunat. Fiecare mica farama din el ma captiveaza,ma face sa vreau mai mult,pana cand ajung sa fiu captivata total.Am avut presimtirea inca de la inceput,ca baiatul acela nu e Julian.Tocmai asta e si farmecul,Julian a ramas un necunsocut pt.noi,dar a aparut cineva si mai misterios,Damian.Tipul e atat de atragator si are o fire enigmatica,asta duce la un personaj complex,imprevizibil.Modul in care o vede el pe Melissa e fascinat,acea fata il atrage intr-un mod ciudat.Desigur ca si pentru Melissa el e o faptura fermecatoare,visul dovedeste multe.
    Primul punct de plecare e efectuat,destinele li s-au intersectat,acum nu trebuie decat sa aflu daca li se vor uni.
    Cum dispun din nou de timp liber,o sa citesc capitolul urmator.Merita din plin fiecare gram din atentia mea,acest fic surprinzator de frumos,datorita intrigii povestii,dar si a unei descrieri sclipitoare care se imbina atat de bine cu actiunea.
    >:D< :*

  9. Allix says:

    Deci:inspira,expira,inspira…
    Ai un stil atat de patrunzator de a descrie,te face sa crezi ca esti acolo in mijlocul actiunii vazand totul cu ochii tai,simtind totul.Pana si pielea mi s-a facut de gaina si nu am cuvinte sa iti spun cat de magnifc a fost totul.
    Citesti stai cu inima in dinti sa vezi ce se intampla si apoi brusc se termina,ca si cum mi-ar da cineva o palma.
    Cum spuneam nu am cuvinte sa descriu ce simt acum:).
    In orice caz nu ma opresc aici:).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s