Capitolul 10- Vin rosu

– Buna dimineata, iubita mea!
– Juls! inima Melissei a inceput sa galopeze prin perna, s-a furisat sub asternuturi si a fugit din camera ca o somnambula in cautarea lui.
– Dupa salutul acesta sa inteleg ca ti-a fost dor de mine?
– Nu am cuvinte sa spun cat!
– Eu am.
– Sa le aud, a zambit trecandu-si mainile prin par de parca el ar fi putut-o vedea.
– Maine vin acasa.
Linistea i-a tiuit in urechi. Juls se astepta sa auda un tipat euforic sau sa trebuiasca sa o convinga timp de o ora la telefon ca nu minte, insa dupa cateva clipe de asteptare, a auzit suspine.
– Iubit-o, s-a intamplat ceva?
– Juls, nu…nimic…eu…sunt fericita pentru ca o sa te vad in sfarsit, dar…
El o cunostea. Stia ca poarta ceva greu pe suflet. Melissa reactiona ca el, gandea ca el, simtea ca el, asa ca Julian a inghitit in sec cu teama de a intreba mai mult.
– Mie, o, Doamne, Juls, imi…imi pare rau…imi pare atat de rau, plangea Mel inabusindu-si gura in palma.
– Parca te saturasei de acel “imi pare rau” din conversatiile noastre, a adaugat stins.
– Stiu! Ai dreptate! a tresarit.
– Uite, inteleg daca te-am luat pe nepregatite.
– Nu este vorba de asta.
– …daca iti este greu sa ma primesti iar in viata ta.
– Prostii, tu esti viata mea, Juls!
– Acum incep eu sa ma indoiesc, Mel.
– Te iubesc! a murmurat fata in absenta altor obiectii.
Dupa un oftat lung, Julian s-a simtit amortit la gandul ca ar putea vreodata sa o piarda pe Melissa si a strans din dinti.
– Uite cum facem: tu te linistesti, pentru ca nu suport nici macar sa te aud plangand, iar eu aman invoirea si ne vedem la sfarsitul lunii noiembrie cum era stabilit.
– Dar eu imi doresc sa te vad…
– Nu ma asteptam sa reactionezi asa, Mel si daca ai facut-o, sigur ceva te preseaza. Stii ca ai sprijinul meu neconditionat, fie ce o fi.
– Fie ce o fi tu vei fi langa mine, nu am de ce sa iti caut sprijinul.
– Poate, dar inainte de viitor gandeste-te la prezent.
– Juls…
– Lasa-ma sa termin! Nu va exista niciodata in viata mea o fata pe care sa o iubesc asa cum te iubesc pe tine si sunt sigur de acest lucru! Chiar daca lumea intreaga spune ca suntem abea niste copii care habar nu au ce inseamna dragostea, eu stiu ce simt si nu ma intereseaza speculatiile lor! Te iubesc, Mel. Vreau sa fii in primul rand fericita, si abea apoi, sa fii fericita cu mine.
– Nu vorbi asa!
– Taci! a ridicat involuntar tonul.
– Imi pare…of, la dracu’, continua!
– Ai grija de tine si fa ce crezi ca este mai bine pana vin eu acasa. Eu nu o sa te mai sun, promit. Cand vei fi impacata cu tine, cauta-ma!
– Juls, stai, a inspirat profund, dupa care a inchis ochii si i-a vazut imaginea zambetului curat, care o facea sa fie mai buna.
– Ascult.
– Cand inchid ochii, te vad pe tine, a soptit printre siroaiele de picuri sarati care ii se inodau in barba si a inchis.

In timp ce venea de la scoala, Sam a tras pe dreapta atat de brusc, incat Melissa s-a simtit smulsa si aruncata peste bord. Defapt, prea prinsa in ganduri, nu auzise cand aceasta incercase in repetate randuri sa inceapa un dialog si doar se zgaltaise putin de la brushetea opririi.
– Unde esti?
– Imi pare rau…
Nici nu a apucat sa termine fraza, ca s-a gandit cat de des ajunsese sa spuna aceste cuvinte. Inca de dimineata dupa ce vorbise cu Julian fusese ca o naluca si acum o adusese si pe Samanta la disperare.
– Damian?
– Nu, am…vorbit cu Julian de dimineata si…da, pana la urma, cred ca tot Damian este cauza. O, Sam, Samy, nu stiu ce se intampla cu mine, dar baiatul acela parca s-a transformat intr-un drog!
– Ma sperii.
– Stiu, si pe mine ma sperie acest sentiment, dar daca nu vorbesc cu cineva despre el simt ca ma sufoc!
Sam o privea pe prietena ei si se ura pentru faptul ca ii inspira mila. Avea parul prins intr-un coc neglijent, cearcanele ii erau aproape negre din violet, fata trasa ca cea a unei stafii si ochii albastrii adanciti in orbite. Baiatul acela nu o iubea daca ii facea asta! Baiatul acela o ducea spre nebunie!
– Trebuie sa incetezi sa il mai vezi!
– Stiu ca trebuie, dar nu pot, nu acum. Mi-am propus ceva si daca nu ajung la o concluzie o sa imi fie si mai rau.
– Mai rau de atat nu are cum sa iti fie! Nu te vezi? Nu meriti asa ceva! Melissa, esti cea mai buna si frumoasa persoana pe care o cunosc, dupa mama, in fine…dar tu esti prietena mea, mai mult, tu si Juls mereu mi-ati fost ca fratii si nu am de gand sa privesc pana decazi in halul acesta!
– Te rog, nu incerca sa intelegi, pentru ca nu ai avea cum.
– Ai dreptate, nu inteleg, insa, am un al saselea simt destul de dezvoltat ca sa stiu ca acel Damian ascunde lucruri pe care ti-ai dori sa nu le cunosti niciodata!

Ajungand acasa, s-a dus tinta in fata oglinzii. Trecusera cinci zile de cand il vazuse ultima data pe Damian si in seara aceasta il astepta sa vina la ea. Cum avea sa il primeasca din moment ce arata in halul acesta? Dupa ce a gatit o cina lejera, constituita din friptura de pui si salata, si-a facut repede o baie, s-a dat cu creme si balsamuri, si-a prins parul intr-o coada impletita si s-a imbracat in blugii cei mai lejeri si o bluza destul de subtire pentru sezonul racoros in care erau. A avut grija sa isi ascunda cearcanele cu fond de ten si blush, si-a creionat putin sprancenele care pareau cazute peste ochi si a pulverizat de doua ori parfum in jurul ei. Mereu se iubise pentru naturaletea ei si nu suporta sa aiba tenul manjit de porcarii artificiale, insa acum avea nevoie de ele, asa ca si-a controlat din gesturi ca sa isi tina mainile departe de fata. A stins toate luminile, lasand aprinsa doar lampa de pe noptiera si s-a intins pe pat in camera ei, asteptand ca odata cu intunericul sa apara si el.

Dupa numai cateva minute, o mana fierbinte ii netezea clavicula si ii mangaia parul cu respiratia rece. Nu putea fi altcineva!
Damian o urmarise toata ziua si bineinteles, auzise discutia ei cu Samanta. Fata aceea ar putea-o indeparta pe Melissa de el pentru ca avea o influenta prea mare asupra ei din punct de vedere emotional. Trebuia sa aiba grija de ea! Dar dupa ce ura pentru Samanta a pierdut din forte si planurile lui de a o extermina s-au terminat, a aparut ea….zana lui. Melissa pufaia agitat in somnul scurt si Damian nu se mai satura privind-o. Arata asa bine! Se facuse si mai frumoasa pentru el! Adevarul era ca in masina o vazuse destul de schimonosita si somnul de o noapte inainte ii fusese la fel de urat, dar el nu indraznise sa ii inlature cumva medalionul si sa ii intre in minte, fiindu-i frica de ce ar putea gasi acolo. Astfel, statuse sa o pazeasca, doar acoperind-o din cand in cand si mangaindu-i tamplele. Stia ca se framanta atat din cauza lui si ca acest delir tinea de duminica, de cand se vazusera ultima data, dar se abtinuse cu toata fiinta lui sa nu ii apara pana acum. Vroia sa fie sigur ca ea il asteapta, ca ea se gandeste la el, ca si in fiinta ei are loc aceeasi nebunie precum intr-a lui si aproape ca ii venea sa se muste singur pentru asta. Ea suferea. Singurul lucru fragil, dulce si bun, care se apropiase vre-odata de el de bunavoie si care continua sa il doreasca desii inteligenta ii spunea sa stea departe, suferea din cauza lui. Dar acum avea sa opreasca asta! Nu va avea curajul sa ii spuna niciodata cine este el cu adevarat, sau ce cauta in Des Gristiny, insa va face ca ea sa nu mai simta acest permanent mister care o nelinistea. Ii va da treptat din bunatatea lui, va invata sa o iubeasca si ea va primi de la el doar suflet, chiar daca nu avea unul, la dracu’, avea sa faca rost!
– Melissa, sunt aici!
– Ai venit? s-a ridicat fata scarpinandu-si ochii obositi.
– Dormi.
– Damian, imi este atat de somn, a soptit intorcandu-se spre el.
– Stiu, sunt aici, promit ca nu plec pana te vei trezi.
– Nu, vreau sa stau cu tine…i-a pus mana in jurul gatului si nasucul carn si-a gasit loc pe gatul lui, inhalandu-i aroma de heroina divina.
– Mi-a fost dor de tine, a spus el moale peste parul ei deranjat din coada.
– Esti un lucru rau, Damian, stiu asta, a soptit cu ochii iarasi inchisi si buzele ei miscate peste clavicula lui i-au provocat acestuia fiori magnetici.
– Sunt un lucru rau, insa niciodata nu iti voi face rau tie.
– Te cred, pentru ca asa, langa tine, mereu ma simt in siguranta, a cascat moale si bratul i-a picat de pe umarul lui.
Damian nu a rezistat sa stea departe si s-a asezat langa Melissa, care imediat si-a pozitionat capul pe pieptul lui rece si a adormit.

Dupa cateva ore, in jur de miezul noptii, s-a trezit singura in tipete disperate. S-a speriat de vocea cunoscuta care racnea din adancul plamanilor si a intrat mai tare in panica atunci cand si-a dat seama ca era ea cea care scotea acele sunete acutite de teroare. Palmele lui Damian i-au curpins din neant obrajii si ochii lui i-au vibrat in ochi. Firicelul de lumina al lampii au lasat-o sa-i vada preocuparea din acele pupile imperceptibile si figura lui care spunea ca era gata sa omoare pe oricine o facea sa fie atat de speriata. Fata a cazut in bratele lui si s-a ridicat de acolo mai calma si mai revigorata ca niciodata. Visase urat, ceva ingrozitor cu privire la el, insa nu Damian fusese motivul panicii, si altceva pe care ea nu reusea sa si-l aminteasca si nici nu se chinuia sa o faca avand in vedere cum se trezise.
– Unde ai plecat?
– Eram jos. Ti-am incalzit mancarea.
– Ai gustat?
– Putin, a spus nonsalant.
– Am facut-o pentru tine.
Ii venea sa-si bleseme zilele. Nu stiuse, altfel ar fi spus mai mult de atat.
– Nu am mai mancat pana acum o carne mai buna, a mintit diabolic si s-a urat din nou.
Cei doi s-au ridicat din pat si au pornit spre bucatarie. S-au asezat la masa cea rotunda unul in fata celuilalt si au inceput sa manance in liniste.
– Ai mai vorbit cu Julian? a spart Damian ca un bumerang cantecul tacamurilo lovindu-se de farfurii.
– Azi dimineata.
Nu il mintea.
– Cum ii merge?
– Nu esti credibil, a dezaprobat ea tonul lui indiferent.
– Nu incerc sa fiu.
– Atunci las-o balta.
– De ce? a lovit el cu cutinul in masa.
– Nu vreau sa vorbim despre Julian! a ridicat ea tonul la nivelul sunetului provocat de lovitura cutitului ca sa fie egali.
– Atunci nu vorbi, am sa o fac doar eu.
– Si ce ai avea tu de zis despre el?
– Imi pare foarte ciudata asemanarea noastra izbitoare.
– Nu este deloc izbitoare.
– Dar suntem identici!
– Nu sunteti!
– I-am vazut poza!
– Tu…ai spart rama? Tu ai fost la mine in camera? s-a ridicat Mel in picioare cu ochii mari.
– De cateva ori, a fluturat Damian din mana mestecand calm.
– De cate ori mai exact?
– Te gandesti la el des?
– In fiecare zi.
– La mine te gandesti?
– In fiecare minut…a murmurat ridicandu-se sa puna farfuria in chiuveta.
– Ce urmaresti de la mine? a intrebat el lasandu-se pe spatarul scaunului si fixand-o.
– Sa te cunosc.
– Ce esti interesata sa aflii?
– Nu stiu…cred ca initial, vroiam sa te inteleg, dar, acum, am nevoie sa te vad.
– Tu nu ai idee pe cine ai invitat in casa ta!
– Pe Damian Salazar.
– Asta nu inseamna ca ma cunosti.
– Pentru ca nu ma lasi sa o fac.
A bufnit in ras nervos impingand cu scarba farfuria si inainte ca ea sa isi mute privirea de la geam deoarece o masina tocmai claxonase afara, Damian a fost langa ea.
– Ce simti cand sunt atat de aproape?
– Ca nu esti suficient…de aproape, a inganat Mel cu privirea in jos, deoarece ochii cei negrii ii ardeau pe cei albastrii in cautarea picaturilor de adevar.
– Dar cand te ating? i-a pus palma pe brat, urcand suav pana la umar, oprindu-se in jurul gatului.
– Tremur…de cald…
– Si cand, i-a ridicat barbia ca sa-i intalneasca privirea, te sarut? a venit cu buzele inainte alor ei imobile, in asteptarea raspunsului ei.
– Inca nu ai facut-o, a incercat sa para senzuala, dar vocea ii era gatuita de emotie.
Cand gurile lor s-au salutat Melissa s-a simtit ca o mimoza. Parca acel sarut a fost primul, stergand atingerile rautacioase din seara aceea si tot corpul ei a reactionat la acel stimul, inchizandu-se, strangandu-se, incatusandu-l pe Damian in ea fara sansa de scapare. Buza lui groasa o uda pe a ei si o musca delicat in ardoarea sarutului, care nu era deloc inocent si deloc brutal. Era pura pasiune, drag, protectie si intimitate.
Damian savura cu atata patima carnea lui Mel, incat se temea sa nu treaca in alta extrema. Isi dorea sa o soarba, sa o linga, sa o adulmece, sa o traiasca! Ii era insa teama de reactia ei la eliberearea instinctelor sale erotice, asa ca s-a retras inainte ca vreunul din ei sa fie pregatit.
– Deci? a revenit el la intrebarea anterioara.
– Acum, imi este frica, s-a imbratisat Melissa.
Damian s-a retras prudent, jignit, indurerat chiar, dar inainte sa spuna ceva, ea l-a tras de mana si i-a pus iarasi palma peste gatul ei, unde aceasta s-a mulat imediat si perfect.
– Frica de absenta ta…a soptit ea.
Ca sa dreaga aerul inecacios din cauza dorintei din jurul lor, Damian a venit cu ideea de a ciocni un pahar de vin rosu pe care Melissa il scosese pe masa pentru a fi baut odata cu carnea, dar de care niciunul dintre ei nu se atinsese pana atunci. Pana el a pus in pahare, ea a urcat sus in baie ca sa isi dea cu putina apa pe fata. Si-a desfacut parul ciufulit, care se rostogolea in spirale si a coborat numai decat.
– Noroc! a inchinat el paharul in fata ei, privind-o concentrat de peste masa.
Mel i-a copiat gestul fara niciun cuvant si a dat paharul peste cap.
– Care este cel mai rau lucru care mi se poate intampla acum, ca sunt cu tine?
– De ce ti-ar fi cel mai frica? a raspuns Damian cu o alta intrebare.
– Ti-am spus mai devreme.
– Atunci, stai fara grija, nu sunt atat de altruist incat sa te las.
– Ai pe cineva?
Damian era sa se inece cu vinul din cauza rasului.
– Esti geloasa? s-a mirat el amuzat.
– Credeam ca lucrurile sunt clare intre noi, Damian. Eu il iubesc pe Julian si daca tu ai avea pe altcineva ar fi…de acceptat.
– De cate ori ai ocazia imi strigi in fata ca il iubesti pe el!
– Dumnezeule! a sarit ea cand Damian a ramas cu cioburile paharului in palma si sangele ii curgea siroaie pe podea.
– Ramai unde esti! a oprit-o el cu un semn al mainii si a mers la chiuveta sa se spele, infasurandu-si apoi mana intr-un prosop.
– Esti bine?
– Am avut si nopti mai bune! a marait infundat. Deschide-te pentru mine, Melissa! a susurat brusc pe pielea gatului ei, fix de-alungul jugularei. Fata nici nu avusese timp sa clipeasca si Damian ajunsese chiar langa ea, trupurile fiindu-le lipite.
– Cum…?
– Fa-ma sa stiu ce simti cu adevarat!
– E complicat…
– Eu pot sa inteleg, ajuta-ma, a spus rugator sarutandu-i apasat si rar incheietura mainii.
– Nu imi gasesc cuvintele…
– Nu este nevoie de cuvinte. Ai face ceva pentru mine daca te-as ruga?
– Ce?
– Da-ti lantisorul jos!
Mel si-a tras mana dintr-a lui ca sa o duca in jurul medalionului incruntandu-se.
– Ce legatura are?
– Ai incredere in mine!
– Bine, a aprobat fara convingere si si-a ridicat parul.
– Fa-o tu singura! s-a retras el.
Dupa ce a lasat lantisorul sa serpuiasca pe masa cu un clincat moale, Damian i-a cuprins umerii mici si a apropiat-o de el.
– Acum, nu clipi! Uita-te adanc in ochii mei… ii vorbea el persuasiv si molcom, cu glas aproape neomenesc, de parca adierea unui vant de toamna isi povestea aventurile. Relaxeaza-te, i-a masat putin gatul si capul ei s-a lasat de o parte si de alta, in ritmul lui. Melissa… a continuat grav si ochii i s-au marit, reveland pupilele intr-o culoare de visiniu.
Capul ei era amortit si nu reusea sa isi aminteasca nimic, sa creada nimic, sa opineze, sa gandeasca, altceva decat raspunsul la intrebarile lui, care ieseau sincere, fara urma de eschivare. Vocea lui ii inunda mintea, materializandu-se in esenta care o lasa neputincioasa. A imbatat-o cu acel timbru scazut, care cerea si lua fara permisiune tainele sufletului ei.
Cand a fost din nou constienta, nu tinea minte nimic din cele intamplate cu cateva clipe in urma. I s-a parut ciudat doar ca Damian era din nou in capatul celalalt al mesei, cu o expresie diametral opusa celei anterioare, exprimand, un vast…nimic. Renuntase la eleganta si tinea sticla de vin peste buze. Un fir rosu i-a patat barbia cazand lin pana peste camasa alba. Picatura s-a spart pe materialul subtire raspandindu-se intr-o pata aprinsa. Nuanta vie a lichidului i-a trezit Melissei o ardoare de necontrolat, realizand inconstient ca masca retinuta cazuse, revelandu-i-l pe Damian ca intruparea unei pofte mistuitoare. S-a cutremurat in interior, dupa care a infascat sticla si a sorbit cu aceeasi lipsa de finete, lasand vinul sa-i roseasca buzele si pielea din jurul lor. Damian o vedea ca pe o leoaica ce tocmai sfasiase prada. Frenezia i s-a declansat la o intensitate extrema si inainte ca ea sa puna sticla pe masa, un vant rece i-a miscat parul.
Era singura.

_______!!!_______

Sunt suparata. Da, putin. La capitolul anterior am avut doar 3 comentarii. Nu cer mult. Vad ca am mai multe vizualizari si stiu ca va place povestea. Dar faceti ceva pentru autor: INCURAJATI-L!  De ce sa postez, cand pot sa le trm folderul cu Nuantele Intunericului prin mail doar acelora care au macar un cuvintel de spus pentru mine si asa sa inchei. Poate va par rautacioasa, dar am nevoie de stimulare si nu va cer laude, mereu v-am cerut pareri sincere. Imi pare rau pentru aceste cuvinte pentru cele care le-au luat in nume de rau. Am spus in repetate randuri ca eu scriu pt me in primul rand, pt k imi place si m-am aventurat cu blogurile doar pentru a primii opinii de la persoane straine care nu ar avea de ce sa ma maguleasca. Dar la fel de bine pot scrie doar pentru mine in continuare. Atat am avut de spus si este ultima rugaminte pe care o fac de acest gen.

Multzumesc inca odata fetelor care nu lipsesc niciodata si le spun cu aceasta ocazie ca sunt minunate. Pe curand!

12 Responses to Capitolul 10- Vin rosu

  1. korinuta says:

    Nu trebuie sa te necajesti din cauza commurilor. Nu stiu sigur, dar este august si majoritatea sunt in vacanta la mare , la munte asa ca nu preau au timp de ficuri. Insa mereu vor fii cativa care vor arunca o privire pe aici.
    Ador ficul este absolut fascinant. Este atat de incitant sa privesti razboiul dintre intuneric si lumine, dintre bine si rau. transpui sentimentele atat de bine si frumos incat faci cititorul sa patrunda in lumea creata de tine. Pentru unii cititori mai pretentiosi – asa ca mine- este minunat sa descopere unele lucruri asa bine scrise, atat de frumoase si originale.
    Felicitari pt efort, idei si munca depusa. Astept un nou capitol la fel de fascinant.
    :D:D:D:D:D:D:D:D:D

  2. adela says:

    super…astept urmatorul capitol

  3. dido says:

    Hey,nu fii supi,e adevarat ca anumite pers sunt in vacanta si poate n’au timp dekt sa citeasca insa acum vei spune ca 1-2 min sa scrie un comm nu e mult si iti dau dreptate.probabil dupa ce se va termina vacanta vei avea la comm’uri cu paginile:D,te rog nu mai sta suparata,macar pt noi cele/cei care iti citesc fic’urile acestea extraordinare.sincer, esti o adevarata comoara a scriitorilor! nu o spun doar ca sa ma aflu in treaba,ci pt k iti citesc fic’urile si stiu dsp ce vorbesc.serios acum,ar trebuii sa publici niste carti,sau macar sa’ti incerci norocul. spor la scris si fruntea sus noi te vom sustine intotdeauna! :* si >:D<

  4. shtrumphy2 says:

    Multzumesk din suflet fetele:*:*:*…Poate aveti dreptate cu vacanta si oricum…in fine…nu imi sta in fire sa fiu suparacioasa. Chiar dupa ce am scris nota de autor am vrut sa o streg, insa m-am gandit ca este bine sa-mi descarc oful putintel. Pupaceli si statzi pe fir pentru ca…:D… vreau sa termin ficul pana la inceperea scolii, deci voi posta mai des, sa zicem…cam la doua zile asa…>:D<!!!

  5. dido says:

    asa te vreau! zambareata si plina de viata!:D si cu o veste nemaipomenita:D te asteptam cu drag si cu sufletele la gura:D spor la scris si inspiratie din belsug!>:D<:*

  6. Lori says:

    Eu am ratat capitolul trecut si imi pare rau…Daca mai sar peste vreunul, sa stii ca nu inseamna ca nu il mai citesc sau ca nu mi-a placut ceva. Pur si simplu nu am timp uneori. Insa tu stii ca sunt multe persoane care iubesc acest fic, altfel nu ar mai accesa blogul tau si chiar daca nu lasa un comm, ele revin pentru tine, pentru povestea ta si pentru felul minunat in care scrii. Te rog sa nu fii suparata. Esti una din cele mai bune scriitoare pe care le-am citit pana acum si imi pare bine ca am fost norocoasa sa te cunosc prin ceea ce exprimi! Imi place si ideea acestui fic si felul in care te exprimi. Sunt tare curioasa ce a aflat Damian de la Melissa! Sper ca a aflat cat de mult il iubeste si cat de sincere sunt sentimentele ei pentru el. Si s-a simtit atat de vinovat, incat decide sa o faca sa-l urasca, sa-l paraseasca ea, caci el nu are putere sa se dezlipeasca de ea! De aceea scoate la iveala un alt caracter (renuntarea la pahare, privirea, etc), care spera el sa o indeparteze pe el. In alta ordine de idei, sper ca Sam sa vorbeasca cu Julian, sa-i povesteasca de caderea Melissei si acesta sa vina la ea. Si sa avem o confruntare intre cei doi! Pe care, bineinteles ca sper sa o castige Damian!Pupici multi, spor la scris si iarta-ne pe noi cele insensibile, care nu intelegem ca uneori ai nevoie de sprijinul nostru sau de o parere sincera. Dar noi tinem la tine, indiferent ca ne manifestam sau nu. Pupici si un week-end placut!

  7. deyna says:

    ar fii super sa postezi asa repede pt ca fic-ul tau este ca o carte pe care nu o lasi pana nu o termini si imi este greu sa ast,ma omoara curiozitatea asa ca spor la scris si tine-o tot asa…..pup

  8. alexa says:

    Asa repede a “innebunit-o” Damian pe Melissa incat sa nu se mai bucure ca Juls vine acasa. Poate ca venirea lui ar da peste cap incercarile lui Mel de a descoperi ce ascunde Damian.
    Eu sunt team Damian sa zicem asa, dar nu vreau ca Julian sa sufere. Hm, greu sa fiu in locul Melissei si sa am de ales intre doi baieti identici cu caracter diferit. Sper ca pana la urma o sa se rezolve totul.
    Damian face atatea lucruri bune pentru Mel, lucruri care nu-i stau in fire. Ce inseamna dragostea…Sunt curioasa ce a vazut Damian in gandurile ei.
    Stiu ca nu am mai comentat, dar am vrut sa profit de vacanta la maxim si acum am reusit sa citesc. Nu te descuraja pentru ca tu scri minunat si mai ales sunt sigura ca ai multi cititori chiar daca nu sunt decat cativa care lasa comentarii. Ma bucur ca o sa il termini inainte de inceputul scolii pentru ca sunt tare nerabdatoare sa aflu deznodamantul.
    Te-am pupat
    Alexa

  9. ~ Fefe ~ says:

    Lucrurile sunt mai complicate ca la inceput😐
    Inima Melissei a ajuns sa fie impartita in doua.Cat despre Damian,a ajuns sa traiasca sentimente nobile,el e acum cel care ar fi in stare sa cerseasca dupa prezenta ei.
    Simplu nume a lui Julian e o piedica si il aduce la disperare pe Damian.Imi pare rau ca in acest triunghi amoros unul mai toti sufera,dar asa e si normal.Nu il judec pe niciunul,fiecare se lasa purtat de iubire.Julian vrea fericirea Melissei,e altrusit,insa Damian procedeaza exact invers.Nu e ceva gen ca ii vrea raul,dar eu una nu-l vad in postura de a renunta la ea.Secretul e pe punctul de a fi deslusit,poate asta ii va uni pe Damian si Melissa.Acel sarut a fost asa frumos,opusul celui de prima data.
    Mare mea curioziatate e ce a gasit Damian in gandurile Melisei.

  10. bella says:

    Buna imi pare rau ca nu ti-am dat nici un comment pana acum dar nu ma pot opri sa iti scriu fiindca este asa de fain incat de abia astept sa vad ce se intampla mai departe. Este foarte intersanta povestea si rar gasesti asa ceva dar tine-o tot asa si scuze daca nu o sa vezi si alte commenturi numai dupa ceteva capitole.Bravo!!!

  11. Em says:

    am citit tot ce ai scris pana acum si tot ce iti pot spune e ca ai un fel unic de a scrie
    stiu ca poate ti s-a mai spus dar iti mai spun si eu
    imi place ce citesc si sincer nu ma pot dezlipi de ecran pana nu termin ce ai scris
    mult succes in toate si……. nu-ti irosi talentul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s