Capitolul 15- “London brigde is falling down”

– Satan! a strigat Damian si lupul a venit la el rosu pe bot.
– Gata, prietene? l-a mangaiat pe coama si i-a deschis portiera sa se urce in masina.
Lupul s-a pus dezamagit cu botul pe labe.
– Stiu ca nu te multumesc iepurii, dar nu putem parasi inca Des Gristiny.
Ca raspuns a primit un marait de rebeliune inabusit.
– Va fi bine, ai incredere in mine!
Cand sa cale acceleratia, auzul i-a captat un sunet si ochii au inceput sa se transforme de la ideea de a vana. A directionat in intampinarea aromei umane si cand a ajuns suficient de aproape incat sa se orienteze, dar sa nu fie depistat, a coborat din masina lasandu-l pe lup inauntru.
– Acum este randul, meu, i-a facut cu ochiul si a plecat in umbrele copacilor.
Langa o masina rosie, veche, stateau doua fete privind cerul. Radeau in disperare din cauza drogurilor pe care le fumau si pareau cina perfecta. Damian a cercetat bine zona si a iesit la vedere. Ele l-au privit la inceput inspaimantate, insa odata ce le-a vorbit cu persuasivitatea specifica, s-au relaxat imediat.
– Acum ca tot ne-am cunoscut, trebuie sa va rog sa-mi faceti o favoare. Mi-e sete, si-a ridicat spranceana si cele doua fete s-au departat de el. Pe una a adormit-o instantaneu, iar cealalta cand sa fuga, i-a iesit in cale si a hipnoztiat-o.
– M-am saturat de pungile alea cu aroma de spital. O sa iau putin, cat sa ramai in viata.
Dupa ce nu s-a mai putut conteni, secand-o de orice picatura vitala de plasma, a aruncat-o intr-o prapastie si a facut-o pe prietena ei sa creada ca a cazut fiind drogata. Muscatura nu s-ar fi deosebit de restul ranilor provocate de cadere. Totul a iesit curat.

***

– Dormi? a scuturat glasul vibrant draperiile fluturande.
– Te asteptam, unde ai fost?
– Cu Satan sa vaneze.
– Vino aici! i-a facut loc pe pat.
Damian s-a intins cu capul in poala ei si Mel a inceput sa-i pieptene pletele negre cu degele ei albe.
– Ma ierti?
– Pentru ce?
– Pentru raul pe care il fac in jurul meu.
– Daca tu poti trai cu el, este alegerea ta, dar nu implica persoanele la care tin!
– Traiesc inevitabil cu el. Ma bantuie in fiecare noapte si zi.
– Ce vrei sa spui?
– Ah, este un risc pe care mi-l asum. Daca nu as hipnotiza victimele ar fi si mai greu de suportat. Atunci cand ucizi, persoana elibereaza adrenalina in proportii masive si acea frica nu doar face sangele mai gustos, dar…
– Dar ce…?
– Este o treaba ciudata, insa fiecare om pe care l-am ucis fara sa il hipnotizez inainte de dragul aventurii, a ramas cu mine. A durat ceva timp pana sa imi dau seama de asta, dar parte din amintiri, sentimente si trairi ale lor raman impregnate in sange si sunt transmise mie prin frica declansata de moment.
– Deci tu traiesti in fiecare zi cu fiecare persoana careia i-ai luat viata?
– De unde si permanenta neliniste. Nu doar dualitatea ma face sa fiu asa, ci si acest chin provocat de mine insumi.
– Incredibil…a raspuns ea.
– Melissa, este un lucru pe care vreau sa ti-l las clar, a raspicat el ridicandu-se cu ochii intr-ai ei. Tu porti Quartz, o piatra care nu imi permite sa te hipnotizez, insa nici nu as face-o. Te iubesc. Sunt un monstru care nu are limite si este dispretuit de toti. Dar tu…tu esti linia Orizontului meu. Nu iti fie frica de mine, te rog!
– Niciodata! a sarutat ea odata buzele de carne fierbinte, insa nu acolo s-au oprit mangaierile.
Damian a imbratisat-o de parca in ea stateau ascunse toate frumusetile pamantului, i-a sarutat fiecare particica din corp peste hainele subtiri care il acopereau, i-a masat gatul asa cum obisnuia, i-a lins suav clavicula, i-a dezordonat parul… Melissa se simtea cocolosita, stransa, adunata de mainile lui Damian, doar pentru a fi apoi imprastiata tot peste corpul lui, peste el, pentru el! A lasat-o pe spate si s-a presat de ea, continuand sa o alinte ca pe o pana alba care se racorea in zborul cel mai inalt. Gemetele lui le insoteau pe ale ei si nu mai exista nimic inafara de acele sunete de placere incatusata. Cand punctul culminant trecuse, Damian a sarutat-o din ce in ce mai usor, mai calmant, mai dulce, pana cand, revigorata, Melissa a putut respira din nou, apoi s-a ridicat de pe ea si a acoperit-o.
– Te preferam pe tine, a inlaturat ea patura.
– Dar eu nu pot.
– Nu poti?
– Nu sunt invatat sa am grija, sa protejez. Inainte doar luam, fara sa imi pese. Mi-e frica de faptul ca te-as putea rani.
– Daca mie nu imi este frica de tine, tu nu ai dreptul sa inventezi scuza asta!
– Daca ar fi o inventie, pumnii mei nu ar sta acum stransi, ci s-ar mula peste sanii tai!
Desii nu fusesera atinsi, sanii ei raspunsesera gandului lui si fata si-a pus mainile in san ca sa isi camufleze agitatia. La ce ii fusese gandul? Cu Julian nu facuse niciodata dragoste! Nu l-ar putea trada la asemena extreme! Stia ca adineaori vorbise mandria din ea, insa stia si ca ii va fi foarte greu sa reziste atunci cand Damina va fi pregatit.

***

– O, Randem, iarta-ma!
– Nu exista iertare pentru tradare! Exista doar ura.
– Iubitul meu!
– Imi pare rau ca superficialitatea ta omeneasca mi-a furat bunatatea.
Shan interpreta atat de bine, incat ochii Melissei au inceput sa se umezeasca in timp ce realiza cat semana persoana ei  cu Anemona.
– Fi fericita!
– As fi, daca nu m-ai uita.
– La tine nu voi mai putea cobori niciodata!
Mantia a fluturat si zeul a iesit de pe scena. Privirea lui de gheata, tonul dur, cuvintele atat de jignitoare o muiasera de tot. Plangea. Recita si plangea. Era ultima repetitie si doamna La Coupe nu era prezenta. Nimeni nu era prezent, doar ea si Shan. Inainte sa isi continuie replicile,acesta a luat-o in brate.
– Ce faci? Tu trebuia sa fi plecat!
– Nu pot sa te las asa, chiar daca este doar un personaj dintr-o piesa veche.
– Bunul meu prieten! si-a infasurat ea bratele de gatul lui sufland greu.
Damian era insa prezent. El mereu era acolo. Melissa stia, dar incerca sa se obisnuiasca cu ideea si sa se prefaca. Nu l-ar fi respins pe Shan pentru ca stia ca daca ceva rau i s-ar fi intamplat, ar fi fost doar vina vampirului-varcolac. Nu ar fi indraznit niciodata sa il raneasca pe cel mai bun prieten al ei. Asadar, vampirul statea si inghitea in sec, deoarece realiza si el ca motivul pentru care Melissa era atat de afectata era faptul ca iubea, ca si printesa Anemona, doi barbati in acelasi timp si cu aceesi intensitate. Dar ii era frica. Daca acest pasaj ii va da Melissei ideea ca trebuie sa aleaga si nu va prefera personajul fantastic?
– Ce a fost asta? a tresarit Shan la un zgomot provocat in spate.
– Poate suntem bantuiti, a ras Mel amar si s-a ridicat de pe genunchi pentru a se aseza pe scaun. Damian plecase. Stia.
Telefonul lui Shan suna in disperare in buzunarul gecii, dar acesta a privit repede numarul si a inchis clapeta.
– Cine era?
– O fata, a fluturat el mana.
– Cum o cheama? a sarit Mel zambitoare.
– Daria, a raspuns el incurcat.
– De cat timp iesi cu ea?
– Aproximativ o luna.
– Povesteste-mi!
– Nu este nimic deosebit, Mel, daca era asa, ti-as fi spus.
– O…Cand ai sa intalnesti prima iubire am sa fiu prima care afla, promiti?
– Am de ales? si-a dat el ochii peste cap, dar imediat ce fata a mers sa se schimbe a injurat infundat si a bolborosit ceva masandu-si puntea nasului. A redeschis clapeta si a aruncat o privire fetei care statea pe ecran. Blonda, ochi albastrii, buze groase, zambet dulce. Semana atat de bine cu ea, insa nu reusea sa il faca sa o uite. “Cand o sa am curaj, Mel, o sa iti spun ca tu esti prima mea iubire.”
– Ce ai zis?
– Aaa…nimic, vorbeam la telefon.
– Mie mi s-a parut ca vorbeai cu telefonul! a chicotit ea.
– Unde mergem?
– Acasa?
– La mine? Buna idee.
– Shan! s-a incruntat ea. Nu pot sa abuzez de scuzele lui Annie.
– Doar 90 de minute!
– De ce neaparat atat?
– Atat dureaza filmul pe care vreau sa il vedem.
– Groaza?
– Dragoste, a ridicat din spranceana ademenitor si a bufnit in ras.
In urmatoarele zece minute erau asezati pe canapea cu floricelele in brate si ochii pironiti la televizor. Filmul era minunat si masajul pe care il facea Shan cu degetul pe palma ei acompania de minune starea de relaxare. A simtit o respiratie accelerata pe gatul ei si a tresarit. Spera ca Shan sa faca asa deoarece il prinsese somnul, dar nu indraznea sa priveasca in spate. S-a retras putin si el a simtit tensiunea, ramanand nemiscat.
– Te gadilam? a soptit.
– Cum?
– Scuza-ma daca te-am deranjat, s-a intins dupa paharul cu apa de pe masa si brusc lui Mel si s-a facut racoare.
– Shan, stii ca tin la tine, nu?
– Si eu tin.
– Stiu, a zambit scurt si a intins mana din nou. Mai fa-mi, te rog, ma relaxeaza.
– Mel?
– Um?
– Este fix. Ce ai zice daca ti-as povesti finalul la telefon?
Cu parere de rau, Melissa si-a luat ghiozdanul si a mers acasa. Si-a facut toaleta asa cum obisnuia si a profitat de timpul liber pe care il avea singura fara ai ei ca sa puna o melodia la maxim. A dansat, s-a maimutarit in fata oglinzii, a cantat, pe scurt, a facut pe copilul pentru cateva minute si a uitat de iubiri si umbre. A imbracat apoi un tricou larg si putin decolorat pe sub care a pus niste pantaloni scurti de in si s-a aruncat pe canapeaua din living pentru a invata putin la biologie. Inainte de vacanta de iarna care venea peste mai putin de o saptamana, veneau examenele semestriale si vroia sa fie pregatita. Cand s-a intunecat, a mers la fereastra sa traga draperiile pentru a putea aprinde luminile si a ramas impietrita.
Parca Dumnezeu sufla dintre nori papadii care se asterneau ordonat peste asfaltul umed al oraselului. Fulgi mari pluteau magic in aerul cenusiu mazgalit cu portocaliul apusului si Melissa s-a simtit in casuta din globul de Craciun pe care il agiti. Era minunata zapada! Era diferita, era daruita, era simetrica si ea avea nevoie disperata de putina frumusete si ordine in viata ei. Fixul a sunat alarmat si abea s-a desprins sa plece de langa geam. L-a tras de fir pana acolo si s-a asezat pe scaun ca sa vorbeasca privind neaua impecabila care crestea usor in ciuda ploii de o zi in urma. Shan avea darul vorbirii, asa ca ulimele 15 min din film sigur i-ar fi luat o ora de povestit.

– Alo?
– Recunosc, ai avut dreptate, omul de zapada nu trebuie sa aiba patratele.
– Juls… a soptit gatuita de emotii.
– Trebuie sa aiba burtica si sa semene cu Mos Craciun.
– Pentru ca Mos Craciun…
– …exista, a continuat el dulce.
– In Des Gristiny ninge.
– Eu am rugat ninsoarea sa treaca si pe acolo.
– Mi-este dor de tine.
– Stiu.
– Felicitari pentru proces.
– Felicitari si tie pentru rol.
– Tine-mi pumnii! Maine va fi reprezentatia si doamna La Coupe mi-a spus ca vor fi doi impresari in cautare de noi talente.
– Esti cea mai buna de aia te…
– Si eu te…, au oftat amandoi concomitent.
– Sa ai o seara frumoasa.
– Cu siguranta o sa am acum.
– Mels!
– Juls!
– Spune?
– Nu, tu primul!
– Vreau sa sti ca…astept.
– Si eu…te astept.
– Curand.
– Te pup.
– Te sarut!
La final, tonul i-a salutat pe amandoi. Melissa a deconectat fixul si si-a stins mobilul ca sa fie sigura ca nu o deranjaza nimeni. Maine avea sa aiba si ultimul examen la biologie si marea piesa si ultima zi de scoala. Multe aveau insa sa o mai astepte in acea ultima zi…

Rochia ii era crapata pe coapsa si parul strans intr-un coc exotic. Buzele pline erau stacoljii si contrastau cu fata de marmura. Melissa arata ca o femeie in toata firea, una superba. Machiajul ii picta obrajii in rauri negre dupa scena finala, jucata cu maiestrie. Toata sala inlacrimata s-a ridicat in picioare aplaudand rasunator si actorii au facut numeroase plecaciuni pana cand parintii, elevii si profesorii au incetat sa ii aclame. Pentru Melissa fusese o seara unica, in care isi vazuse o parte din viitor si recapatase incredere in ea. De dimineata trecuse cu brio de proba la biologie si pe barem mediile ei semestriale fusesera printre cele mai mari. Parintii nu aveau nimic sa ii reproseze, prietenele ei erau langa ea sa o sustina, Annie era o minune de surioara. Dar in spatele acestor reusite, era acea dragoste ciudata prin dualitatea ei. Nu il vazuse pe Damian de ieri, probabil preferase sa ii lase noaptea pentru studiu si de aceea nu aparuse.
Spre seara, gasca vesela a plecat la unul din localurile cele mai selecte ale orasului unde scoala le rezervase masa ca multumire pentru participarea la acest spectacol de iarna. Chiar daca Melissa si Shan fusesera singurii care jucasera in piesa, Katy dansase cu majoretele, Sam, Morris si echipa de creieri se ocupasera cu efectele speciale si tot asa. Pana si John cu Amanda contribuisera la coregrafii si costume, asa ca erau si ei prezenti.
Muzica era relaxanta si se potrivea cu costumatia Melissei care putea usor sa treaca drept una eleganta de seara si nu neaparat antica. Morris facuse in sfarsit pasul de a o invita pe Samanta la dans, Shan era ocupat sa vorbeasca la telefon, iar Katy incerca sa il strecoare pe Rick inauntru fara sa plateasca intrare.

Atunci l-a vazut. La fel ca in seara balului mascat de inceput de an. Era imbracat select si se potrivea de minune cu ambianta stilata a restaurantului. Mel s-a ridicat si a ajuns la el ca plutind. Odata in fata lui, inima ei nu a mai batut pentru a tine in viata corpul, ci a batut doar pentru a se face auzita de stapanul ei.
– Buna, Mels! a vorbit Julian intinzandu-i mana si tragandu-i mijlocul langa el.
– Damian? a spus ea incurcata.
– Cine? s-a incruntat el.
Ironie. Din nou ii confunda.
– Oh, Juls, te-ai intors! i-a sarit de gat simtind cum doua bucati de plastilina se lipesc. Imbratisarea lui era ferma, dar dragastoasa si fata nu s-ar mai fi desprins din ea.
– Mi-a fost atat de dor de tine! Desii te tin asa, inca nu mi-a trecut!
– Te iubesc!
– Micuta mea Mels! a mangaiat-o el pe spate oprindu-se sa-i contureze discret coapsele. Sau doar Mels a mea, a mustacit vazand ca mai ales in aceasta tinuta, Melissa deborda o maturitate si o frumusete care intrecusera de mult pe cele ale unei micute.
– Julian, i-a aranjat ea parul putin crescut de la spate care la inceput crezuse ca este prins pentru ca il confundase cu Damian care avea firele lungi pana la gat.
Micutul Juls se schimbase si el, figura findu-i usor mai matura si mai patratoasa, in stil masculin. Ochii lui erau la fel de negrii ca cei ai vampirului-varcolac, dar in ei nu vedea mister, ci amintiri mai clare decat apa unui rau de munte. In ochii lui, se vedea pe ea. Si se placea. Era atat de frumoasa in ochii lui! Se simtea implinita. Nimic nu ii lipsea in acea clipa, doar aer ca sa poate hrani fluturasii nebunatici care o minteau ca o pot ridica de la sol in zborul lor zbuciumat prin stomac!
– Daca mi-as fi amintit atat de clar cat esti de frumoasa, m-as fi intors mai devreme, dar, nu stiu de ce ma pacaleam ca am lasat aici o copila care imi apartine in totalitate.
– Si ce ai gasit? a coborat ea privirea.
– O femeie care m-a facut sa ma indragostesc din nou. Ai fost briliana pe scena!
– M-ai vazut?
– Nu as fi ratat asta pentru nimic in lume! Vino! a tras-o de mana si Melissa nici nu s-a mai deranjat sa priveasca in spate ca sa isi ia ramas bun de la prieteni. Ar fi mers cu el pana in Alaska fara sa intrebe de ce? Julian le-a facut cu mana zambind si toti au inteles si nu au venit sa il salute.
Au pasit tacuti pana au ajuns la parc, la banca lor, unde pe actrita incepatoare o astepta un buchet imens de trandafiri albi.
– Sunt cate unul pentru fiecare saptamana in care am fost despartiti. Am vrut sa iau pentru fiecare zi, dar florareasa m-a rugat sa nu o bag in faliment.
– Miros incredibil! s-a agatat ea de gatul sau ferm si i-a inspirat colonia care intrecea o gradina de trandafiri. Chiar si asa, Julian ii parea inca departe si continua sa il preseze de ea. De ce nu m-ai sarutat inca?
– Pentru ca nu eram sigur ca vrei, a soptit indepartandu-i o suvita de pe obraz. Vrei?
– Nu iti este dor de sarutul meu? Asta inseamna ca ai mai sarutat pana acum! a batut ea din picior si el a chicotit prefacandu-se speriat.
– Doar de, a inceput el sa numere in gand pe degete si s-a ales cu un pumn in umar.
– Caraghios mai suntei, domnule Gray, s-a ridicat ea pe varfuri ca sa il atinga.
– Am inca niste nelamuriri, si-a presat el aratatorul de buzele ei crapate oftand.
In loc sa insiste, Mel s-a simtit vinovata si s-a retras.
– Stiu si meriti acele lamuri, doar ca nu sunt inca pregatita sa iti spun ce…
– Cum il cheama?
– Damian.
– De cand…?
– Aproximativ de cand a inceput scoala.
– Este din liceu?
– Nu, locuieste le periferia Londrei, singur.
– De ce…?
– Nu stiu.
– Este baiatul care imi seamana?
– Zici ca sunteti gemeni.
– Dar acum sunt aici, eu, nu altul care imi seamana! a accentuat el in linistea din jur.
– Il iubesc si pe el.
– A… a facut un pas in spate aranjandu-si sprancenele cu un gest apasat si retinandu-si respiratia.
– Ce ai de gand? Sa fii cu amandoi?
– Juls, te rog, nu ma judeca!
– Eu am de gand sa lupt pentru tine, pentru ca eu sunt cel care te am de o viata! a strigat. Si tot eu voi fi cel care te va avea, pe viata!
– Asta vreau si eu.
– Hotaraste-te, Mel! a ridicat mainile enervat.
– Nu trebuia sa fi venit in Des Gristiny.
– Inseamna ca il preferi pe el.
– Nu!
Liniste. Incordare. Durere.
– Te duc inapoi la ceilali.
– Vreau sa fiu cu tine, Juls, mi-ai lipsit enorm.
– Te-ai consolat deja.
– Nu ma jigni!
– Spun vreun neadevar?
– Fa-ma cum vrei, dar nu indrazni sa insinuezi faptul ca nu te iubesc la nebunie!
– Pe celalalt cum il iubesti?
– Aproximativ la fel…
– Daca a reusit sa iti castige in cateva luni dragostea pe care mie mi-ai dat-o de-alungul anilor, atunci…
– El nu este ca tine. El nu este ca nimeni. El este un…
– Un nenorocit care se baga unde nu trebuie!
– Juls, cand imi voi gasi cuvintele sper sa ma intelegi…
– Bine, pana atunci taci si haide!
Tonul lui autoritar a semanat lacrimi in ochii ei.
– Te voi vedea maine?
– Am nevoie de ceva timp, Melissa. Nu imi este usor. Stii ca te vreau, dar nu pentru a te imparti!
– Va fi bine pentru toti, Juls, voi avea grija sa nu suferi, tu esti cel mai nevinovat in treaba asta. O sa te protejez cu viata daca este nevoie!
– Nu abera! i-a dat el drumul la mana.
– Unde pleci?
– Intr-un loc linistit, unde sa nu ma deranjeze nimeni.
– Nu in padure! a sarit ea.
– Stii ca acolo mergeam si de obicei.
– Du-te acasa, de dragul meu, asculta-ma.
– Melissa, te rog, lasa-ma! a intors spatele rece.
Vazandu-i silueta departandu-se, a impietrit de nestare. Sa fuga dupa el? Sa il lase sa plece?
– Juls! Vin cu tine! l-a intors de umar si si-a pus apoi capul pe pieptul lui. Esti viata mea! Am sa iti povestesc totul, sper doar sa intelegi.
– Ti-ai gasit cuvintele? a mangaiat-o el molcom pe crestetul capului neputand sa stea impasibil la imbratisarea ei.
– Prefer sa iti zic totul chiar daca nu stiu cum o sa accepti situatia decat sa crezi ca nu te vreau langa mine.

8 Responses to Capitolul 15- “London brigde is falling down”

  1. korinuta says:

    GENIAL, ADORABIL,MAGNIFIC…
    CAPITOL FRUMOS SCRIS, CAPTIVANT SI ORIGINAL.
    O ADEVARATA PLACERE IN AL CITI, IAR PERSONAJELE ATAT DE COMPLEXE SI FASCINANTE. O ADEVARATA OPERA, ARTA PURA…
    FOARTE FRUMOS
    AST NEXT :d

  2. dido says:

    Nemaipomenit!:X Doamne…esti bestiala:X abea ast cap urmator:D spor la scris pup:*

  3. Anna says:

    O alta rasturnare de situatie… Si totul este povestit cu multa maiestrie!

  4. shtrumphy2 says:

    Mdea, acum oficial exista si JULIAN si sunt curioasa, v-ati mai schimbat team-urile or still “Damian 4 ever”:D?

  5. korinuta says:

    Cu toate ca Julian este un scump si un dulce….tot “team Damian 4 ever”. I love his dark side…:d

  6. deyna says:

    uau super capitolul,in sfarsit a aparut si juls,oare ce se va intampla,ii va povesti mellisa tot,chiar si legatura dintre damian si julian?abia ast next…………..

  7. Lori says:

    Minunat! Da, eu sun tot Team Damian…nu stiu de ce, dar nu prea mi-au placut reactiile lui Julian fata de ea si respingerea lui. As fi preferat sa reactioneze altfel, mai posesiv, mai gelos, mai dur, sa nu o respinga, sa nu o lase pe ea sa aleaga/// In fine Cam asta…

  8. ~ Fefe ~ says:

    Wow!Julian a intrat in scena :X
    Lupta incepe si eu nici macar nu am ales tabara😦
    Sa fiu cinstita mie imi place sa fie cu amandoi :)) Da asta nu se poate:| Melissa nu e o carte sa o plimbi din mana in mana…
    Julian a reactionat atat de diferit pe cat mi-am imaginat…a respins-o😐 Nu a fost intalnirea dulce pe care mi-am imaginat-o.Insa era normal ca sa apara tensiune si durere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s