Sfarsit…

Buna, dragele mele!

Tineam foarte mult sa las aceste randuri pe blogul ficului “Nuantele Intunericului” inainte sa devina o bucatica de…trecut.

Vroiam sa va multumesc pentru incurajari si pentru ganduri, pentru emotia cu care imi vizitati mereu pagina sperand ca veti gasi un nou capitol si nu in ultimul rand…pentru ca datorita voua scriu. Am ajuns la concluzia ca pana la urma, nu scriu pentru mine, ci scriu pentru lume, fie ca ea intelege sau nu. Degeaba imi creste inima atunci cand termin o fraza perfecta pe sufletul meu, daca cel care o citeste apoi nu o simte pe sufletul lui, sau macar sa inteleaga  sufletul meu ca sa stie ce am simtit:d…Compliqt of, stiu, dar sper ca mie mi-a reusit;))

Oricum, sa stiti ca aceasta poveste este inspirata din toate povestile din lume. Deci, daca vreodata cineva va spune ca ideea cutare este luata dintr-o anume carte sau un anume film…dap, cu siguranta este luata, pentru ca m-am inspirat de peste tot, fara sa copiez, doar alegand, decupand si muland totul pe legenda lui Damian, vampirul-varcolac. De cand am scris primele randuri am simtit ca aceasta poveste este speciala pentru mine si acum cand am incheiat-o, o consider cea mai matura si consistenta lucrare a mea…de pana acum:D

Asadar, este nevoie sa multumim si actorilor care au dat imagine acestor personaje cu toate ca nu au habar…;))

Ben Barnes (Damian Salazar si Julian Gray)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rachel Hurd-Wood (Melissa Clarckson)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca vre-odata ma voi hotari sa fac un film dupa “Nuantele Intunericului” o sa ii chem la casting:)):P

Acum ca am terminat acest fic, ma tem ca nu am un nou proiect si asta din cauza Bacului…Nu spun ca nu sunt idei, dar spun ca nu este timp. Mi-e frica intr-un fel, pentru ca vin examenele si apoi facultatea, asa ca mi-e frica sa nu cumva sa renunt la scris in perioada asta si sa nu il mai pot relua… In fine, poate sunt doar temeri nefondate, dar va rog sa nu incetati sa vizitati blogul ramas: “Perpendicular de Paraleli”, pentru ca atunci cand imi va veni inspiratia il voi lovi cu ea din plin.

Inca o data va multumesc din suflet pentru sustinere si va urez o primavara de vis, un an frumos si o viata de filme!

Va pupacesc apasat, la reVedere:*:*:*

6 Responses to Sfarsit…

  1. Lori says:

    Te pup si eu si simt un pic tristete (stiu ca nu am de ce, ca daca vreau sa vorbim, o putem face sau daca vreau sa iti scriu ceva o pot face), insa faptul ca s-a terminat ceva ce imi placea ma face mereu sa fiu trista! Am o senzatie urata in stomac, de parca e inceputul a ceva ce nu stiu ce. Iti multumesc pentru gandurile frumoase, iti doresc sa iei bacul cu cea mai mare nota din tot liceul, sa ai inspiratie si timp in continuare, sa termini si PP si sa incepi un nou fic. Sa ai un an plin de multe realizari, sa perseverezi in ceea ce faci si sa ai parte de multa dragoste impartasita!
    Cu drag, Lori!

  2. Anna says:

    Strumphy, mami, eu iti multa bafta la Bac si te asigur ca voi urmari cu acelasi interes de pana acum blogurile tale. Si ori de cate ori voi dori sa recitesc fic-urile tale o voi face negresit.

  3. Dido says:

    Splendida poveste! Bafta multa la bac,sa’l iei cu nota mare, sa dai la o facultate care sa poata sa’ti sustina talentul si sa te ajute Dumnezeu sa “auzim” de tine si pe rafturile bibliotecilor,magazinelor etc.! :*

  4. Dido says:

    Splendida poveste! Bafta multa la bac,sa’l iei cu nota mare, sa dai la o facultate care sa poata sa’ti sustina talentul si sa te ajute Dumnezeu sa “auzim” de tine si pe rafturile bibliotecilor,magazinelor etc.! :*

  5. Floarea_salbatica says:

    Draga Shtrumphy,
    Aceasta poveste este…….
    Nu am cuvinte !
    Ei chiar au murit?
    A,ba nu,nu au murit,dar…au murit!
    Nu mai pot gandi sau spune nimic!

  6. shtrumphy2 says:

    …Este putin coplesitor, dar nu au murit, ci si-au infaptuit vestita Uniune, care la final consta in acest sacrificiu daca il poti numi asa. Damian a renuntat la Melissa pentru binele ei si la cererea ei, iar Julian a renuntat la viata ca sa ii curme fetei permanenta impartire intre cele doua jumatati…Pana la urma nu i-am dat acestui barbat din final niciun nume, pentru ca v-am lasat pe voi sa il interpretati ca pe cel pe care l-ati iubit cel mai tare, ca fiind cel care trebuia sa ramana cu fata… Poate fii oricare dintre ei, dar in final, este amandoi.
    Multumesc pentru aprecieri, pentru ca ai avut placerea sa comentezi si sper sa ne mai auzim. Te pup.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s