Capitolul 3- Secrete

Preotul isi face cruce dupa rugaciune si se ridica din genunchi cu ochii la icoana de sus. Este un om scund, robust si cu parul alb, insa ochii lui caprui – mici si rotunzi, trezesc incredere si respect din partea enoriasilor. Isi aranjaza sutana specifica preotilor catolici si rasufla greu de la ridicarea brusca, pentru ca il supara genunchiul de vreo doi ani. Cand arunca o ultima privire prin biserica, zareste usa la cabina de spovedanie inchisa. Ceasul era aproape zece seara, asa ca nu isi dadea seama de ce cineva asteptase pana la ora aceasta pentru a veni. A oftat inclinandu-si capul in de cateva ori, dupa care a intrat in celalalt compartiment si a asteptat.
– Iarta-ma, parinte pentru ca am pacatuit, a rostit atat de incet ca parintele s-a tras mai aproape.
– Care iti sunt pacatele?
– Sunteti sigur ca vreti sa le stiti? vocea barbateasca se auzea soptit in spatiul inchis si apropierea de urechea lui, ii dadea fiori.
– De ce mai esti aici, daca nu sa le marturisesti? si-a dres glasul.
– Am omorat, parinte! tonul prefacea cainta.
– Care au fost motivele? a intrebat inghitind cu greu.
– Care motive?
– Pentru care ai facut o asemenea fapta?
– Care au fost motivele pentru care am facut o asemenea fapta…cand?
– Ai ucis in repetate randuri?
– Nu repetate…de fiecare data am incercat sa vin cu ceva nou.
Preotul i-a simtit ranjetul.
– Nu pare ca te caiesti.
– Dumneavoastra va caiti dupa ce mancati?
Cuvintele necunoscutului nu aveau sens, asa ca le-a ignorat.
– Atunci de ce esti aici?
– Eram curios sa va intalnesc, parinte Gherard.
– Ce vrei de la unul ca mine?
– Raspunsuri.
– Nu mai am, le-am dat pe toate!
Preotul a dat sa iese, insa intr-o secunda micutul grilaj care ii despartea pe cei doi a zburat si mainile fierbinti ale necunoscutului s-au strans ca o menghina pe fata lui. Ochii de un negru turbat pareau ca ard  mocnind intr-ai lui, intr-o maniera atat de insuportabila, ca parca ii scartaia creierul atunci cand il privea.
– Mi s-a spus ca sunteti un fan la umorului engelezesc, insa umorul meu negru il intrece.
– Julian?
Damian i-a dat drumul si sprancenele lui inguste s-au unit cu furie, de parca ar fi vrut sa aiba capse pentru a se prinde una de alta si sa ramana asa. Era a doua persoana care il numea astfel.
– Numele meu este Damian Salazar!
– Semeni atat de mult si totusi…esti atat de …Dumnezeule, nu ti-am vazut niciodata poza, astfel…
Fata preotului a ramas ca pietrificata si in jurul ochilor mici si acum bulbucati, s-au format doua cerucri violet. Pielea isi pierduse sangele si palise complet, iar temperatura corpului ii scazuse in doar cateva secunde.
Ochii lui Damian nu il paraseau, mai ales acum, cand realiza ca acest om il recunoscuse.
– Stiam eu ca relatiile cu Vaticanul nu v-au lasat neinformat.
–  Trebuia sa imi dau seama de cum am vazut articolul acela cu fata ucisa monstruos in plina noapte. Ce cauti aici? s-a zmucit de apropierea lui sufocanta si s-a indreptat spre altar.
– Aveti ceva curaj daca indrazniti sa-mi intoarceti spatele.
– Daca ai fi vrut sa ma omori ai fi facut-o pana acum.
– Sunteti sigur?
S-a oprit cu palma in jurul gatului sau, ridicandu-l de la sol.
– Cum bagati mana in foc ca aceasta nu ar fi o tactica pentru a face uciderea unui preot plicticos putin mai amuzanta? buzele ii tremurau din cauza cuvintelor care ieseau necontrolat de furie, dar fata lui ramanea la fel de armonioasa si de neutra de parca ar dormi cu ochii deschisi.
– Bar…bara… a rostit preotul tusind si palma i-a eliberat gatul.
Cazand pe podea, s-a inecat in respiratii neregulate si tuse seaca. Dupa ceva vreme in care s-a linistit, Damian l-a ridicat si l-a pus pe una din bancutele de rugaciune din biserica.
– Exact, Barbara! Stiu ca ti-a povestit despre mine.
– Nu inteleg de ce te-a trimis aici?
– Pentru ca ea cunoaste secretele taticului ei si mi le-a impartasit. Esti un preot izgonit de Vatican din cauza ca stia prea multe. Singurul motiv pentru care nu te-au anihilat pana acum, este faptul ca fiica ta este un vampir, creata in secret, datorita faptului ca Dumnezeul tau, ii lua viata putin cate putin o data cu cancerul. Ca sa o salvezi trebuia sa o transformi fara sa ordoni tu insati apoi uciderea ei, deci ai cerut consimtamantul Celor Inalti. Au acceptat, facand din ea arma secreta, omul trimis in ultimul moment ca sa va faca treaba murdara. Cum crezi ca am cunoscut-o? Aproape am ucis-o inainte sa o faca ea, dar ceva m-a facut sa o crut. Stim amandoi ca Barbara este o femeie foarte frumoasa. Mi-a fost recunoscatoare pentru asta si am fost parteneri pentru catva timp, insa ea trebuia sa isi continuie misiunile, iar eu trebuia sa aflu! M-a trimis la tine, asa ca…vreau raspunsuri!
Ochii lui Damian s-au ingustat de parca cele doua picaturi de smoala care tineau loc de irisi se topeau in mintea celui interogat.
– Damian, port quartz! si-a ridicat nonsalant crucea de la gat, care in mijlocul celor patru brate avea o piatra mare.
– Nu fi naiv! Nu incercam sa hipnotizez un fost om al Vaticanului!
Ochii lui erau deosebiti, nu doar pentru capacitatea de a manupula mintea. Erau de asa natura, incat simpla exprimare a sentimentelor era evidenta prin intermediul lor si de fiecare data sincera. Cand privea cu ura, era sigur ca nu era disimulata absolut deloc. Asa ca in momentele in care isi cufunda privirea intr-a cuiva, acela ar fi preferat sa sara de pe o stanca decat sa o indure, pentru ca avea un efect psihologic ingrozitor asupra celui privit.
– Bine atunci, este randul meu sa iti fac introducerea, a rostit preotul plimbandu-se in jurul lui cu mainile la spate. Damian Salazar, jumatate varcolac-jumatate vampir, dar in principui, un ratacit! Sangele tau a trecut prin mainile tuturor cercetatorilor renumiti, iar dosarul tau prin toate camerele Papei. Esti un asasin, fara regului, fara credinta, fara scop. Singurul motiv al ratacirilor tale este insasi natura ta care nu iti da pace. Cauti din totdeauna ceva care in inchipuirea ta te va face sa te simti mai bine, insa acel ceva nu este nici pe departe ceea ce iti inchipui. Nu este un obiect, o carte de legende, o licoare, sau o incantatie… “Tu ai nevoie de…tine!”
– Citatele nu o sa te ajute sa nu te omor!
– Nu sunt jocuri de cuvinte!
– Nu are sens!
– Acum nu are sens, insa sunt sigur ca daca cauti in locurile potrivite vei gasi…
Bratul i-a fost dintr-o data cuprins de degetele lui de fier si durerea inainta pana la zdrobirea osului.
– Mos decrepit! Daca eram atat de usor de dus de nas, probabil acum eram doar moaste intr-un laborator!
– Van Helsing…
– Ce este cu el?
– A scris despre unul ca tine…a spus preotul printre vaiete.
Damian i-a dat drumul si i-a ridicat barbia la nivel cu ochii lui.
– A mai…existat candva…unul ca mine?
Dupa cum se stie, Van Helsing a fost renumitul vanator de creaturi malefice al Vaticanului, despre care multi cred ca nu este mai mult decat o legenda. Acel barbat, insa, a trait in jurul anilor 1800 dedicandu-si viata cautarii si anihilarii acestor monstrii eliberati pe pamant. Abraham Van Helsing, a avut nenumarate insemnari si manuscrise in care si-a relatat aventurile cu vampiri, orci, varcolaci. Era foarte posibil ca intr-una din acele calatorii sa fi intalnit o fiinta ca Damian. Speranta s-a citit la fel de clara ca ura de adineauri in ochii lui negrii.
– De unde ai dat citatul acela? Unde l-ai citit? a tipat in fata preotului cu asa o violenta, ca parca un vant rece i-ar fi brazdata fata.
– Este tot ceea ce Vaticanul a reusit sa descopere, pentru ca aceste manuscrise nu se afla in posesia lui.
– Nu a fost Abraham un slujitor de al Domnului? Cum este posibil sa nu-si fi lasat insemnarile in grija Lui dupa moarte?
– In multe din jurnalele lui sunt pagini intregi cu critici la adresa strategiilor pe care Cei Inalti le adoptau pentru a scapa pamantul de demoni, asa ca este foarte probabil ca descoperind o astfel de fiinta, unica, sa vrea sa o protejeze de ochii lor.
– De ce ar vrea sa protejeze ceva a carui mama si tata ii ucide fara sa clipeasca?
– Intrebarile tale nu au raspuns, cel putin nu aici. Insa este un fapt clar: Van Helsing a luat in trecut contact cu unul ca tine si dintr-un motiv sau altul, i-a ascuns existenta, lasand doar slabe indicii ca ar trai undeva, pentru ca cei de aceeasi natura cu el sa stie cum sa-l gaseasca.
– “Ar trai undeva”? Crezi ca inca mai traieste si astazi?
– Daca nimeni nu i-a pus capat zilelor, batranetea cu atat mai putin nu a facut-o.
– Vreau sa vad acel manuscris!
– Este o pagina pe jumatate arsa, care nu se afla in posesia mea.
– Dar a cui?
– Nu stiu…
– Dar ai vazut-o! Cine ti-a aratat-o?
– Trebuie sa fie la unul din Contii care se ocupa in taina de asta.
– Care dintre ei?
Cei Inali erau preoti, ajutoarele prea sfinte ale Papei, pe cand Contii, erau civili, persoane influente, care ori trebuiau sa-si plateasca vreo datorie, ori sa se razbune, ori din spirit aventurier, cert era ca ei sponsorizau pelerinajele in cautarea vampirilor si nu numai. Trecuse perioada in care se calatoreau luni pe mare cu corabia, iar apoi zile intregi cu trasura pentru a ajunge la hanul mizerabil la care se ascundeau. Acum, depistarea se facea mult mai rapid si se cauta modalitatea de a-l elimina cat mai discret posibil. Poate parea ciudat cum o astfel de fiinta indestructibila trebuia sa stea mereu atenta, dar nu este asa. Sunt vanati doar cei care incalca regulile: care omoara prea mult intr-un singur loc, care se expun in public ca pradator, etc. Ceilalti sunt doar tinuti sub observatie, pentru ca nici o armata de o suta de oameni nu si-ar dori sa se puna cu zece vampiri. Varcolacii sunt cel mai des evitati, pentru ca umbla mai mereu in haita, dar despre vampiri se stie cat sunt de solitari si in acelasi timp independenti. Plus ca, exista in Garda de Fier a Vaticanului un numar destul de mare de vampiri si varcolaci care au preferat o alianta decat continua fuga, numiti Eroi. Nu sunt mai multi de zece, insa sunt suficienti pentru a face echipa si a reusi sa o moare unul singur. Pe langa ei, Vaticanul pregateste inca de mici, oameni care sa fie pregatiti sa omoare un monstru. Sunt vagabonzi, orfani, persoane fara adapost sau viitor decent, care au suferit tragedii sau pur si simplu, voluntari. Cand suferi esti usor de manipulat cu vorba, asa ca acestora li se sterge memoria cu acordul lor, indoctrinandu-li-se ura. Acest tratament este aplicat inca din cele mai vechi timpuri, din el facand parte si celebrul Van Helsing. Vampirii nu au fost dintotdeauna asa de puternici. Miturile cu pumnale infipte in inima sunt adevarate, pe parcursul anilor, insa, au evoluat la fel ca si rasa umana, din rau in mai rau si tocmai de aceea oamenii bisericii sunt atat de disperati sa recapete puterea.
Deci, Vaticanul, cunostea bine in ce se baga in privinta lui Damian. Era singur in natia lui, asa ca nimeni nu ar fi riscat sa il ajute, nu ca el ar fi cautat ajutorul cuiva! Unica sansa de scapare, ca din vanator sa nu ajunga vanat, era gasirea acelui lucru care sa il faca sa se simta intreg. Nici macar nu stia ce avea sa faca o data ce il va gasi, pentru ca nu stia la ce sa se astepte, insa daduse existentei lui acest scop: cautarea.
– Parinte, credeam ca am inceput sa ne intelegem…din doi pasi a fost in fata preotului, ridicandu-si buza superioara de un colt, la fel ca un caine turbat si maraitul infundat nu a intarziat sa se auda.
– Damian, imi pare rau, insa este tot ceea ce stiu!
Vocea preotului nu era inecata in groaza si figura lui nu trada panica, dimpotriva, era scaldata in compasiune si parere de rau. Damian l-a privit in ochi, de data asta nu in cautare de a-l rani, ci in cautarea adevarului. Nu vedea in ei prefacatoria, jalnica dorinta de cruciada impotriva oricarei dovezi ca Raul exista, sau minima placere de a-l ucide pe el.
In urmatoarea secunda, o adiere racoroasa i-a lovit preotului obrajii si s-a trezit singur.

***

Katy isi zburlea parul in oglinda, maimutarindu-se: isi tuguia buzele, isi ingusta ochii si soptea replici din filme. Samanta si Melissa chicoteau dandu-si coate in pat, unde isi faceau unghiile
– Va aud! a spus ea sec, continuand, doar ca, trebuie sa lucrez pentru a mentine relatia cu al meu intr-o continua dinamica.
– Apropo de baieti, s-a intors cu privire de laser spre Mel. Cu cine ai dansat la bal? Pentru o secunda am avut impresia ca era Julian.
– Semana izbitor de mult cu el…
Amintindu-si de baiatul invaluit in mister, a simtit un amestec de nervi si emotii. Era confuza de felul sau de a aparea si de a disparea ca intr-o poveste de groaza, iar pe langa asta, era curioasa daca avea sa il mai vada vre-odata. Se simtise amenintata de prezenta lui, ca si cum orice clipa o costase viata, insa abea astepta sa il revada, iar acest lucru o facea sa creada ca este nebuna.
– …dar nu mi-a spus numele.
– Dar numarul ti l-a dat.
– Ce numar?
– De la pantofi! a ridicat ea mainile in aer exasperata. Numarul de telefon, Mel!
– Nu…a fost atat de uimita de parerea de rau din glasul ei in cat nu a mai continuat fraza.
– Poate este nou in oras, a presupus ea.
– Mie nu mi-a placut de el, a rostit Sam si parca timpul s-a orpit in loc.
Liniste. Pana la reactia lui Katy:
– Ce tot spui? Esti oarba? Este cel mai tare tip pe care l-am vazut vreodata! Daca m-ar fi invitat la celalalt capat de lume m-as fi dus fara sa intreb nimic.
– De aceea nici nu te-a invitat.
– Ce vrei sa zici cu asta?
– Poate ii plac provocarile, Kat!
– Vrei sa spui ca eu ma las foarte repede, nu, Sam?
– Vreau sa spun exact ce am spus.
– O seara nu ai avut ochelarii la tine si indraznesti sa te contrazici cu mine in materie de baieti!
– Stiu ca nu am experienta ta, dar aceasta este parerea mea si punct! Daca tie iti ticaie antena de fiecare data cand un baiat este pe o raza de 1km distanta, nu inseamna ca ai gusturi bune!
– Fetelor, incetati!
– Nu incetez pana cand Sam nu isi retrage cuvintele, s-a ridicat Kat in picioare cu pumni stransi.
– Nu am ce sa retrag, dimpotriva, imi intaresc spusele!
– Esti o invidioasa!
– Ofticato!
– Tocilaro!
– Curvo!
– Pana aici! a urlat Katy aruncandu-se pe saltea incat aproape a zdrobit-o pe Sam sub ea.
– Da-te de pe mine!
– Da-ma tu! Sau nu ma vezi? Sa iti aduc ochelarii?
– Gata! a tipat Mel atat de tare ca dupa cele doua minute in care cele doua fete isi aranjau hainele si parul dupa scurta tranta, Ann a batut la usa.
– Ce e?
– M-a trimis mama sa vad cine a murit.
– Nimeni, Annie, vezi-ti de treburile tale.
– Atunci nu mai urla ca sa pot sa imi vad de ele fara intreruperi!
Fetita a dat un picior usii si a coborat scarile bolborosind.
– Cati ani avem, fetelor? a intrebat Melissa calma si cele doua fete s-au strambat. Bine atunci, de cati ani ne cunoastem?
– Destui, a indraznit Sam.
– Se merita o cearta pentru un necunoscut?
Spunand asta, Mel a accentuat ultimul cuvant cu o iritatie exagerata, dandu-si seama de efectul pe care il are el asupra hormonilor feminini.
– Haide, Mel, recunoaste ca te-a miscat, macar putin?! a primit un cot de la Katy. Daca a avut impact asupra mea de la distanta, nu cred eu ca tu, la doar cativa mm de buzele lui, nu ai simtit nimic?!
Katy avea un mod atat de direct de a spune lucrurile, incat o data cu descrierea situatiei, Mel s-a si vazut dansand in bratele lui, in intunericul care iti amorteste ratiunea fara sa conteze cat este de odihnit. Avusese atata dreptate cand spusese ca pana si aerul are senzatia ca sunt doi magneti cu poli opusi care vor sa se apropie. De ce facuse acea afirmatie? Unde vrusese sa ajunga prin intermediul acestor cuvinte?
– Adevarul este ca…
Mobilul roz a vibrat pe noptiera inainte sa isi termine raspunsul si a sarit sa raspunda numai decat.
– Alo?
– Iubito?
– Juls!
Un val de liniste i-a strabatut corpul si s-a lasat sa cada pe pat.
– Te-am sunat alaltaieri…nu ai raspuns…a fost balul si…
– Iarta-ma, Mel, am avut un week-end ingrozitor, a trebuit sa fac practica pentru un proces si ghici ce: l-am castigat! Daca ai fi fost acolo…Vorbeam fara sa ma opresc, martotul ramansese ca o stana de piatra si in final l-am facut sa imi dea raspunsurile de care aveam nevoie.
– Esti cel mai bun avocat din lume! Ma bucur…glasul i s-a muiat privind in jur si fetele au inteles imediat ca trebuie sa isi gaseasca o ocupatie.
– Imi pare rau ca nu ti-am fost cavaler la prima petrecere de liceu, dar iti promit ca am sa ma revansez!
– Cand?
– M-as fi asteptat sa ma intrebi in ce mod, dar cand…
– Cand vii acasa, Julian? Distanta e din ce in ce mai greu de suportat…
– Sti ca depinde de acele examene daca vin in vacanta de iarna sau…
– Sau?
– Sau abea la vara…imi pare rau…
– Te rog, nu mai spune asta! Nu vreau ca jumatate din conversatia noastra sa fie “imi pare rau”.
– Imi…ok…
Melissa a oftat scurt lovindu-si capul de perna.
– Povesteste-mi, cum a fost?
– Frumos…
– In ce ai fost imbracata? glasul i-a coborat senzual.
– Nimic, sexy, asa ca i-ati gandul! Rochie in stilul secolelor XIX.
– Acoperita din cap pana in picioare. Ce fata cuminte am! Julian a ras muzical si iarasi starea ei de disconfort s-a risipit.
– Da…
– Sau nu? Spune-mi, cu cine ai dansat?
– Cu Shan. Este un baiat de gasca, sunt sigura ca ati fi prieteni buni daca l-ai cunoaste.
– Toata seara doar cu el?
– Au mai fost, insa nu le-am retinut numele.
Involuntar, si-a muscat buza si spranceana urcata in varful arcadei a dat-o de gol in ochii iscoditori ai Samantei.
– Mi s-a intamplat, insa, ceva ciudat. Era un baiat…pe care l-am confundat cu tine. Daca l-ai vedea cat de mult iti seamana, ai ramane masca.
– Deci am o sosie din Des Gristiny! Wow, asta da veste tare! Cum se numeste?
– Nu mi-a spus. L-am vazut doar de la distanta!
– Ce noroc! Gandindu-te ca sunt eu ai fi putut chiar sa il saruti! a rostit cu indoiala.
– Nu mai vorbi prostii! Si daca s-ar fi intamplat asa, nu ai fi avut dreptul sa o iei ca pe o inselare, pentru ca eu as fi crezut ca esti tu!
– Ai spus ca doar l-ai vazut de la distanta, asa ca nu imi fac griji. Oricum stii ca am incredere in tine!
– Tu ce fete ai mai cunoscut? si-a curatat ea glasul intorcandu-i spatele lui Sam si schimband subiectul care incepuse sa o indispuna.
– Multe.
– A, da?
– Pacat ca nu ma intereseaza niciuna. Ma asteapta acasa cea mai frumoasa dintre toate fetele pamantului.
– Juls, nici nu stii cat…
– Stiu, iubito, si mie imi este dor, un dor asa mare ca atunci cand ma gandesc la tine simt cum ma doare pieptul.
– Abea astept vacanta! Nu ma face sa imi fac sperante si sa nu vii, te rog!
– Urasc sa te dezamagesc!
Oftatul lui i-a intepat inima si a simtit nevoia de a-l imbratisa.
– As fi mai linistita daca macar am vorbi mai des la telefon.
– Iti promit ca incepand de maine, nu conteaza cum, o sa te sun in fiecare seara!
– Te iubesc!
– Eu mai mult! Trebuie sa inchid. Sa nu ma uiti!
Melissa a apasat tasta rosie inainte sa auda tonul care ii era cel mai mare dusman.
Baiatul misterios si Julian erau persoane diferite. Daca pana acum, creierul ii lasase o urma de indoiala, acum ii era mai clar ca lumina zilei ca cei doi, desii erau identici, erau cat se poate de diferiti. Totusi, la amintirea avansurilor lui s-a simtit vinovata. Daca nu ar fi ajuns Sam, sigur l-ar fi sarutat ca o nebuna. Motivul pentru care ii era rusine sa accepte asta, era faptul ca nu era sigura ca ar fi facut-o pentru ca el ii amintea de Julian, sau pentru ca o atragea ingrozitor de tare.
Se gandea la asta pana a condus fetele la usa si au stabilit cand sa se intalneasca luni pentru a merge la scoala.
– Mell, a tras-o Sam de o parte pana Katy i-a salutat pe ai ei, cand am zis ca mie nu imi place acel tip, nu am facut-o numai ca sa o enervez pe Kat.
– Atunci?
– Daca ai fi vazut in ce stare erai cand te-am gasit in strada…parca erai iesita dintr-o transa. Tipul acela pare dubios, asa ca ar fi mai bine sa stai departe de el data viitoare. Nu conteaza cat de tare seamana cu Julian, nu este el!
– Data viitoare…a murmurat cu speranta in timp ce cu capul ii aproba spusele lui Sam cu fermitate.

______________________

Fetele mele:* imi cer mii de scuze pentru intarziere, dar nu lipsa inspiratiei si lenea m-a tinut departe de a posta, ci erorile tehnologiei moderne:))..Am avut probleme cu messul, dar acum am revenit, in forta, sper:D…

La Despre:) gasiti linkul de la Perpendicular de Paraleli cu un nou capitol pentru cine nu l-a citit si sper sa imi iertati si acolo asteptarea, dar am deja si capitolul 11 pe care il voi posta zilele astea. Pana atunci comentati!!!

MS de laude si ma bucura in suflet ca va place ceea ce scriu!!!Nu am nevoie de mai mult ca sa stric tastatura computerului cu fraze pentru mine si implicit, pentru voi!!!

Megapupaceiii:*:*:*>:D<:X:X:X

P.s: Ms celor care au revenit cu comurile pt k imi faceam griji pt ele:D

P.s2: Poate pare stupid, dar am aici un link cu o melodie a Madalinei Manole, Jucatorul de iubiri, pe care as asculta-o la nesfarsit. Nu este melodie de la ea pe care sa nu o plac si desii s-a intamplat sa aleaga acel drum, sunt mandra ca spre deosebire de moartea lui Jackson de la care am invatat melodiile de curiozitate dupa ce el a plecat, pe Fata cu Parul de Foc am admirat-o mereu. Ok, gata cu tampeniile mele, Pupiceiii:*:*:* si aici linkul:

9 Responses to Capitolul 3- Secrete

  1. korinuta says:

    Absolut fanfastic capitolul. Iar povestea este mirifica, atat de complexa si realista. Un fic original care se face remarcat prin fluenta replicilor si prin inlantuirea logica a ideilor. Pot spune cu bucurie ca se diferentiaza de celelalte ficuri destul de puerile – unele dintre ele- si in clipa de fata povestea ta a intrat in top 10 in lista mea cu ficuri favorite.
    Multa inspiratie in continuare si cat mai multe capitole.:D
    Ast next :*:*:*:*:*:*:*:*:*

  2. alexa says:

    Un capitol absolut minunat. Este un fic atat de intens incat nu ma pot opri pana ce nu citesc si ultimul cuvant. Cu fiecare lucru pe care il face Damian imi da impresia ca el este rau doar la suprafata, folosind-o ca o masca impotriva celor care vor sa-i cunoasca secretele, insa in adancul sufletului este total opus si doar acel lucru care il va face implinit ii va arata adevaratul caracter. Ma tot intreb ce legatura are Julian cu Damian si ce o sa se intample pana la urma cu Melissa. Felicitari pentru ceea ce scri si abia astept urmatorul capitol.
    Te-am pupat
    Alexa

  3. Lori says:

    Sunt tare curioasa ce cauta Damian de fapt? Ce doreste sa afle de la Vatican sau de la alte creaturi asemanatoare lui? Ma face nerabdatoare…Hm…si ce legatura mai are cu Mel acum? Cum va reveni in viata ei? Ii va asculta convorbirile cu Julian seara? Va pretinde ca este Julian? Astept cu nerabdare mai multe replici intre ei!
    Sa ai o saptamana usoara, ca sa poti sa scrii mult!🙂

  4. T. says:

    foarte foarte multa actiune si suspans. de unde le scoti doamne?:))
    minunat !
    nu mai e nevoie sa zic ca astept cu nerabdare urmatorul capitol, se stie, cu totii asteptam asta :)) !
    Sa ai o zi minunata ! :*

  5. dido says:

    Fantastic! esti formidabilala fel si tot ceea ce ai scris, scrii si vei continua sa scrii:D imi place mult,si abea ast continuarea;) bafta multa si pupici!>:D<:*

  6. deyna says:

    foarte interesant cata imaginatie ai..si eu am avut probleme cu calculatorul asa ca acum trebuie sa recuperez am o sapt de cand nu am intrat asa ca acum le citesc pe toate……….

  7. Deny says:

    Impresionant.

    Simturile Samantei si – au facut simtita prezenta.
    Poate e un pic bun Damian, daca nu l – a ucis pe preot.🙂

    Supeeeeeeeerb.😡

  8. ~ Fefe ~ says:

    Ehe!S-a intamplat minunea si am ajuns sa citesc cap.3🙂
    E mirific capitolul…mereu raman intrigata in legatura cu cate ceva.
    Discutia dintre Julian si Melissa e asa dulce si plina de dor.Sa fiu cintita am citit de doua ori acel paragraf.
    Povestea cu Vaticanul e mai mult decat interesanta,reprezinta o adevarata istorie.
    Sunt curioasa care e lagatura intre Damian si Julian.

  9. Allix says:

    Ahh..ce cu greu am citit capitolul asta..
    Sorry, ca nu am mai citit de mult si ca nu am mai postat si eu de mult..dar am avut mici probleme cu ochisorii😦.
    In fine,gata cu mine.A fost bestial,incredibil de inteligent:x…:)

    P.s:un nou capitol :p…Te astept cu pareri🙂
    Pupici :*!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s