Capitolul 22- Declin

Capul Melissei zvacnea si o ardea toata pielea de pe trup atunci cand s-a trezit. Si-a dus involuntar mana la gat, dar nu a simtit nicio rana. Cu toate ca era dezorientata, frica s-a declansat repede, comandand instinctului de autoconservare. Mirosea frumos…colonia era discreta si era nevoie sa inhaleze profund pentru a se bucura de ea, iar fata facea asta pentru ca aroma ii era cunoscuta si o linistea. Se afla culcata intr-un pat cu baldachin, intr-o camera decorata cu gust clasic, fara ferestre, luminata doar de doua lampi asezate pe noptiere.Invingand ameteala, a indepartat draperiile de matase ale patului ca sa se ridice. Nu isi aducea aminte cum ajunsese aici. Ultima imagine care ii bantuia mintea era o privire intunecata care ii otravea inima. A tresarit atunci cand ceva umed i-a atins picioarele goale. Era doar Satan care ii lingea talpile asezate pe covor. Lupul s-a alintat sub palma ei ca un catelus dornic sa fie rasfatat, numai ca atunci cand Melissa s-a apropiat de usa, a emis un marait rusinat, dar autoritar, de parca si-ar fi cerut scuze, dar nu era mod si chip sa o lase sa iese.

–         Inteleg, scumpul meu, inteleg! si-a intins ea mana sa scarpine acel cap mare si alb si a continuat pasii de-alungul peretelui ce gazduia o biblioteca masiva. Degetul aratator ii trecea nepasator peste cotoarele cartilor, pana cand un scartait a facut-o sa tresara. Usa era inchisa la fel ca acum cateva secunde, dar aerul din incapere cu siguranta se schimbase.

–         Te-ai trezit, a grait vampirul asezat sub baldachin.

–         Imi pare rau, dar nu iti reuseste ce ti-ai propus, a raspuns Melissa luand la intamplare o carte in mana cu un aer inganfat.

–         Sa te ucid? A ridicat o spranceana privind peste trabucul tinut lenes intre buze.

–         Sa ma sperii…

–         Esti convinsa ca daca nu te-am ucis atunci nu o sa o fac nici acum.

–         Atunci…a mormait ea…ieri, adica?

Damian a ridicat un colt al gurii si a scos fumul gros printre buzele rosii. Buzele acelea fierbinti si dure, care nu ii inspirau fetei decat o dorinta mistuitoare…erau patate cu moarte.

–         De cat timp sunt aici?

In loc de raspuns, Damian a mijit ochii la cartea din mana ei. Ca la un contact fizic, incheietura Melissei a tremurat, dar a coborat privirea ca sa citeasca titlul auriu de pe coperta.

–         „O mie si una de nopti”, fii serios! S-a intors nervoasa ca sa inghesuie volumul in raft, dar sangele i-a inghetat si cartea s-a lovit de covorul persan cu un buf timid. Spatele ei era deosebit de fierbinte si simtea presata de ea o inima descarcata de viata. Degetele de marmura ale lui Damian i-au dezgolit umarul de buclele rosii ce il tulburau ca pe un taur in arena. S-a impins mai tare in ea si a lipit-o de raft, obtinand un geamat placut din partea ei. Vampirul a inceput sa ii sarute pielea fina rupand bluza acolo unde nu vroia sa se dea la o parte. Melissa asculta sfasiitul fara sa se miste, nestiind ce simte, nestiind ce vrea. Isi musca buza de jos cu disperare atunci cand limba lui Damian ii insemna spatele framantandu-i in acelasi timp talia.

–         La ce te gandesti? Glasul lui i-a pus o ceata densa pe minte.

–         La tine…cred ca esti iadul meu personal, a gafait ea ca sa completeze raspunsul.

Damian era demonul ei, dar nu o mai consuma acum ca o termita ce roade in lemn. Fiind doar ea cu el intr-un loc ascuns de restul, stia ca nu vroia sa o mai corupa ori sa o atraga de partea lui. Pur si simplu ii daruia ce putea si ea trebuia sa ia acum cat avea sansa.

–         Cu toate ca focul te arde, nu poti evita sa iti iei ochii de la el, nu-i asa? i-a dus el fraza mai departe, sarutandu-i gatul si prinzandu-i sanii. Degetele care ar fi sfaramat un zid, se jucau frumos cu sanii ei ca si cum erau cele mai dulci fapturi. Palmele Melissei se indesau in carti, apucand de mobila si strangand pentru a-si infunda iesirile salbatice.

–         Nu o sa te inteleg niciodata, si-a dat ochii peste cap de placere si a simtit un strop de sudoare prelingandu-i-se pe tampla.

–         Nu sunt aici pentru a fi inteles, sunt aici pentru… dar a impietrit brusc. Parca fetei i-au tiuit urechile de calmul aruncat peste trupul ei ce exploda de estrogen.

–         …a fi iubit? S-a intors Melissa pentru a se ineca  fara pic de teama in ochii lui negri. Poate acea privire chinuita pe altii ar fi ingrozit, dar pe ea o iubea. Isi vedea fata in pupilele opace si nu avea nevoie de mai mult. De ce ar fi cautat sa inteleaga mai in profunzime, cand insusi sufletul lui era clar oglindit la suprafata? S-a ridicat pe varfuri si i-a mangaiat parul de la ceafa, dupa care, a sarit usor in bratele lui ca o fetita ce isi saluta taticul venit de la serviciu. Bratele ferme ale lui Damian s-au infasurat de mijlocul ei ca niste lanturi, lanturi pe care ea le simtea prea usoare si le vroia mai stranse.

–         Eu nu sunt facut pentru a fi iubit. Eu sunt creatura noptii, cel care vaneaza si este apoi vanat. Eu sunt cel pe care nu ti-ai dori sa il intalnesti niciodata, dar esti indeajuns de imbecil sa nu realizezi ca sunt mereu acolo… asteptand.

–         Iarta-ma, daca ti-am stricat reputatia, si-a ingropat Melissa capul in pieptu lui. Toata imbratisarea era atat de dulce, incat fata s-a simtit completa. Fara sa isi dea seama cum s-a miscat cu ea, Damian a asezat-o in pat si s-a intors la trabucul sau, inhaland elegant de pe fotoliul de piele langa care dormea Satan.

–         Te-am adus aici, ca sa te am numai pentru mine, a vorbit el clar si degajat, insa fata nu putea evita sa nu vibreze. Parea Zeus asezat pe tronul din varful muntelui Olimp. Stapanea tot, inclusiv pe ea si era mandra sa ii fie sclava.

–         Unde sunt?

–         Sub protectia Domnului, a zambit ironic.

–         Inteleg ca o sa traiesti vesnic si nu ti-e frica de Judecata, dar nu mai vorbi asa pentru ca imi dai fiori!

–         Sa inteleg ca iti este mai frica pentru sufletul meu decat pentru al tau?

–         Nu am gresit nimanui iubind. Mi-a luat un timp sa inteleg asta, dar acum stiu, a ridicat Melissa barbia privindu-l printre genele dese.

–         Dragostea nu tine de ratiune sau de religie…dragostea este ca sangele…tipa pana cand ii faci voia.

Damian isi mangaia lin gatul, indepartandu-si din cand in cand firele rebele ce ii alunecau pe ochi. Vocea Melissei l-a trezit dintr-o reverie.

–         Da-mi si mie!

Fata avea mana intinsa spre scrumiera, afisand o figura sigura pe ea.

–         Vrei sa…fumezi? S-a strambat Damian tragand-o din fata ei.

–         Da! A raspuns prompt, de parca incapatanarea ei ar fi trebuit sa il intimideze.

–         Fii cumine! A zambit el tandru stingand trabucul pentru orice eventualitate.

–         Ispita nu doreste sa ma ispiteasca? a intrebat Melissa pe un ton increzator in reusita unei victorii.

–         Ispita nu rasfata, ci distruge…raspunsul lui a plutit pana la ea, lasand-o suspendata in intrebari.

–         De ce nu ma lasi, de ce nu ma imbeti, sau de ce nu ma droghezi?

Damian privea confuz rabuvnirea ei.

–         De ce nu te folosesti de mine? De ce atunci cand ajung sa cred ca sunt importanta tu ma ranesti? S-a oprit cu lacrimile sclipind in ochii mari. Nu era infantila, era frustrata.

–         Te-am ranit cu vorbele mele? A intrebat-o calm.

–         De nenumarate ori!

–         Hm, s-a incruntat teatral, as minti daca as spune ca nu a fost cu intentie, dar…nu te-am ranit decat atunci cand am vrut cu disperare sa te omor. Stii cum se spune ca dupa ce te lasi de un viciu trebuie sa gasesti altul mai putin periculos, si in plus, niciodata nu iubesti cu adevarat o persoana pana nu doresti sa ii faci rau. Cand o distrugi, o simti a ta… Dar sa nu revenim la modul cum te-ai consolat si sa ne bucuram de acest timp numai al nostru! S-a ridicat brusc ca sa isi toarne un pahar de whiskey.

–         Damian…

Din nou il facea sa tremure inauntru. Oare era masochist? Cum putea sa ii faca atata bine sa auda acea voce suava, dar in acelasi timp inca se lupta cu dorinta de a o tortura pentru ce facuse? Stia ca se umileste, insa doar in fata lui, pentru ca ea parea incredibil de fericita ca este cu el, fara sa ii pese sa intrebe de restul care o cautau disperati afara. Deci, se injosea in fata lui si asta nu ii pasa, atata timp cat in ochii ei inca era mare. Si-a recompus fata si s-a intors spre ea.

–         Care este povestea ta?

Fata repetase de o suta de ori intrebarea in gand inainte sa i-o adreseze. Dupa ce Julian ii spusese cum de Dracula si Van Helsing se unisera avand un trecut comun, un motiv sa fie despartiti, se framantase mult la gandul ca nu stia ce se intamplase cu Damian de alesese calea raului.

–         Ma asteptam sa vina si asta, a ras el nervos si s-a asezat din nou pe fotoliu. Satan a ridicat putin capul somnoros, dupa care s-a mutat sub pat. Nu o tin minte.

–         Ma minti?

–         De la inceput te-am mintit, de ce ar incepe sa te deranjeze tocmai acum?

–         Nu m-ar deranja…in fata ta oricum nu am vointa, a lasat Melissa cuvintele in aer si a inceput sa se joace cu pernele. Dar…as fi vrut sa imparti asta cu mine.

–         S-a intamplat in alta viata, Melissa, nu reusesc sa imi amintesc si crede-ma ca…am incercat. Cuta de pe fruntea lui certifica asta. M-am nascut din tata vampir si mama varcolac, asa cum ti-am spus. Am lasat trecutul in urma, am fugit de el…mereu…

–         Deci…si-a dus fata mana la gura. Deci esti aici cu mine doar pentru ca vei pleca? Asta este un ramas bun?

–         Desteapta fata mi-am ales sa o iubesc.

Era o declaratie. Se simtea, dar acum era rostita. Poate era chiar logica, dar acum era demonstrata.

–   Merit si eu niste momente cu tine ca sa egalez pe fratele meu divin, si-a rotit el ochii imitand un snob.

–         Unde…? A intrebat ea sufocata de emotii, ignorandu-i ironia.

–         Oriunde. Lumea asta e mai mare decat crezi.

–         Ma lasi…?

–         Ai veni cu mine? a lovit cu paharul gol tavita de pe bar. Nu brutal. Nu entuziastmat. Doar resemnat si cu o scanteie de dreptate in ochi, de parca striga: „Nu mai pretinde ca ma iubesti.” Nu iti cer sa vi. Nu vreau sa vi. Mereu am fi doua umbre care se ascund.

Maraitul discret al lui Satan a facut-o pe fata sa tresara.

–         Scuza-ma, prietene, trei.

S-a lasat tacerea cat timp Damian a facut cativa pasi prin camera, ocolind pe cat putea patul in care fata isi framanta inima ca sa inteleaga odata pentru totdeauna ce simte, ce vrea?!

–   Ia-ma in brate! Si-a tarat ea palmele pe asternut, invitandu-l langa ea.

Dar Damian a privit dur rugamintea ei, fata alungita de suferinta si fantoma veseliei din acei ochi acum cadaverici. Vrusese sa fie cu ea, sa o asculte, sa o simta, sa o vada, insa incerca sa se tina departe, sa o faca sa il perceapa asa cum niciodata nu se aratase…ca un om. Dincolo de mister si moarte, dincolo de…intuneric.

–         Poate ar trebui sa te obisnuiesti cu absenta mea.

–         Nu m-am obisnuit atunci cand toti spuneau ca esti mort si nu o sa o fac acum cand esti langa mine! a batut ea cu palma in saltea.

–         Hm, a ridicat un colt al gurii zemoase facand un pas in spate, ma rogi?

–         Te rog…

–         Acopera-te! Nu asa! Si-a slefuit tonul in asa fel incat sa nu fie nici prea autoritar, dar nici sa nu lase loc de implorari. Melissa si-a tras bluza rupta mai bine peste pieptul aproape dezgolit si s-a afundat in perne rusinata pana in varful urechilor.

–         Am sa plec acum, si-a aruncat Damian sacoul peste umar si i-a facut apoi semn spre tava cu mancare de pe masuta de langa fotoliu pe care nici nu o remarcase pana atunci. Mananca pana ma intorc! Melissa nu vroia sa stie unde pleaca si nici din ce motiv. Ii ajungea sa stie ca se va intoarce, caci pentru o clipa i se oprise inima.

–         Nu sta mult…

–         Nu te teme, cu mine plecat, nu esti in nici un pericol, dimpotriva.

Cand usa s-a deschis, Melissa nu a apucat sa vada decat un zid pietruit care licarise pentru o clipa la lumina camerei. S-a ridicat sa ia tava in brate si spre surpinderea ei, mancarea i-a starnit un apetit grozav. Erau oua prajite cu sunca si un pahar de suc natural. S-a ghiftuit bine, dupa care a intrat in baia micuta ce facea parte din anexa.

Parca ar fi pasit intr-o alta era, Melissa s-a invartit putin ca sa se minuneze de multitudinea de lumanari care faceau sa para ziua in acea camaruta ingramadita. Peretii incaperii erau de un alb imaculat ornati cu figurine de ingerasi , iar ferestrele, acoperite dinafara ca sa nu patrunda lumina, erau decorate cu vitralii avand ca reprezentari imagini religioase. Stilul de amenajare parea rupt din filmele cu printese care se imbaiau in camasuta de noapte si erau ajutate de doici. Pe peretele din stanga ei era o oglinda cu o rama ca in povesti, ce urca pana aproape de tavan, dar fata nu a avut curaj sa treaca prin fata ei inainte de a incerca sa se revigoreze putin. Closetul era ascuns dupa un dulap cu lucruri de igiena intima si faurit ca un jilt. O cada de portelan cu un robinet frumos lucrat din argint centraliza incaperea. La capatul cazii era o masuta crem, sculptata in lemn, plina cu saruri, balsamuri si sapunuri parfumate, toate imbuteliate in sticlute ca de licori. Putin mai incolo era un paravan in nuante pastel ceea ce il facea aproape transparent si langa, pe un cuier de asemenea din argint era un halat de baie de dama din catifea rosie, insotit de un prosop de aceeasi culoare. Melissa a chicotit la aceasta urma a trecerii lui Damian pe acolo. In acel ambient angelic si linistitor, acea nuanta vie parea o insulta, dar ea o gasea perfecta.

A dat deci drumul la apa care se involbura fierbinte pe langa dop. O privea cum curge cu zgomot si din cauza oboselii ii parea ca o hipnotizeaza. Si-a prins parul lejer intr-un coc ridicat si s-a bagat in cada. A lasat jetul ca ii cada pe umeri ca sa ii faca masaj si a inchis ochii. Nu a tinut socoteala orelor pe care le-a petrecut acolo si nu ii pasa. Nu ii pasa de nimic si nu stia cat avea sa o tina aceasta stare de amorteala, dar era recunoscatoare pentru ea, deoarece se saturase de agonie. S-a ingramadit in halatul moale si si-a lasat parul ud in voie pe spate. A incercat toate cremele, hotarandu-se pe cea cu aroma de liliac, apoi s-a pieptanat in fata acelei oglinzi spectaculoase, care o mintea ca este o alta fata: o Melissa de rang nobil, care se rasfata si isi petrece o seara fara griji in asteptarea noptii cand o sa viseze cu logodnicul ales de parinti. A pufait doi stropi de parfum in jurul ei si si-a luat ramas bun de la acel sanctuar care o rasfatase exact pe placul oricarei femei.

In camera era besna si ea nu tinea minte sa fi stins lampile.

–         Ma bucur ca nu tii la silueta, a speriat-o Damian care privea amuzat farfuria linsa de pe tava. Abia i-a distins silueta, caci vocea lui se confunda cu intunericul din dormitor. A chicotit fantomatic pentru ca reusise sa o sperie pana la urma si a aprins apoi lumina. Atunci, Melissa a zarit pe pat o cutie plata si destul de mare, dintr-un carton rafinat. Ochii ei s-au mutat de la ea la Damian.

–         Este pentru tine, i-a confirmat el.

Degetele ei au trecut ca prin vis peste hartia care o invelea si a deschis capacul pentru a gasi cea mai frumoasa rochie de seara pe care o vazuse vrodata. Matasea neagra stralucea ca blana unei pantere pe mainile ei si cu toate ca modelul era unul simplu, iti taia rasuflarea prin eleganta. In sus avea doua pretele subtiri si era stramta atat in talie cat si pe solduri, dar mai jos de coapse izvora intr-un val mladios care mangaia podeaua. Cand a pus-o pe ea ca sa ii vada lungimea, a zarit alta cutiuta asezata langa pat, pe semne era si o pereche de pantofi acolo.

–         Vreau sa o imbraci. Nu imi permit sa te scot la cina, dar vreau sa iti dau toate atuurile pentru a ma cuceri, a ridicat el din umeri indiferent, dar degeaba disimula, caci fata isi daduse seama pentru prima data de teama lui. Lui ii era frica de ea…

–         De ce…faci toate astea? a intrebat ea fara sa isi poata lua ochii de la minunatia de rochie.

–         Pentru ca vreau sa iti arat ce putere ai asupra mea. In noaptea asta  eu voi fi victima ta, Melissa, a adaugat sorbindu-i nuditatea ascunsa sub acel halat de culoarea pasiunii.

Cateva clipe mai tarziu, Melissa se privea uluita in acea bucata de sticla ce ii reflecta o imagine necunoscuta. Si-a trecut degetele prin parul ondulat ca sa arunce buclele grele pe spate si asa sa studieze mai bine croiala speciala a rochiei de seara alese de Damian. Ii venea ca turnata si in acelasi timp in care o imbraca fizic, ii imbraca si spiritul, trezindu-l, revitalizandu-l. Se simtea bine in pielea ei, sau in pielea acelei fete pe care o vedea, deoarece parea stapana pe ea, multumita cu sine si pregatita sa atace. Si-a zambit seducator si a iesit din baie. Pe fundalul intim al incaperii cufundate partial in intuneric, se auzea o melodie clasica cu acompagniament de vioara. Era o balada. Melissa si-a lasat bratele moi pe langa trup si a plecat in cautarea lui. In locul barului era acum o masuta rotunda incarcata cu delicatesuri si doua scaune cu perne mari. Damian statea asezat pe unul din ele fumand, dar cand a vazut-o, a stins trabucul abia inceput si a venit spre ea. Se schimbase si el in tinuta de gala. Purta frac, camasa alba si pantofi de lac. Era ireal de atragator.

–         Moulin Rouge? a soptit el pe gatul ei dupa ce a privit-o in amanunt si a pus un sarut tandru pe pielea subtire ce ii acoperea vena.

–         Interviu cu un vampir? l-a copiat ea.

–         Sau mai bine, sa lasam povestile altora si sa o traim pe a noastra in noaptea asta! a luat-o de mana si a condus-o in mijlocul camerei unde i-a tras corpul langa al sau.

–         N-ar fi trebuit sa ma intrebi daca vreau sa dansez mai intai?

–         Te invart de mult fara sa te intreb.

Si-a coborat palma incet peste coapsa ei tare si s-a oprit acolo, masand. Fata si-a ridicat mana ca sa ii cuprinda gatul si au inceput sa danseze lent. Fruntile lor se apropiasera si amandoi tineau ochii inchisi pentru a savura parfumul celuilalt.

–         As vrea ca valsul acesta sa nu se termine niciodata, a vorbit Melissa si muzica a pus din nou stapanire pe moment.

Respiratia fetei ar fi taiat otelul la cat era de accelerata din cauza prezentei vampirului cu toate ca se amagise ca ar putea detine controlul, dar nu se amara cu asta acum, acum cand stia ca cel mai frumos moment din viata ei avea sa fie in scurt timp doar o amintire. Stia ca in curand totul avea sa se spulbere si ca in realitatea vietii cotidiene o astfel de cina nu isi avea locul. Parca mergea pe o ata in fata unei tribune dornice ca ea sa cada, insa nu ii pasa absolut deloc. Era gata sa riste totul pentru aceste clipe…totul.

–         Niciodata pana acum nu mi-am dorit sa fiu normal…sa fiu bun. Dar sa fiu cu tine si sa fiu ceea ce sunt defapt, pf, este ca si cum as juca carti cu alter ego-ul.

Damian i-a prins lobul urechii cu buzele tragand discret, dar suficient cat sa ii hipnotizeze mintea. Melissa se alinta pe clipocitul gurii ce se deschidea pentru a-i gusta pielea, fara sa se teama de coltii ascunsi. Constientiza existenta lor, dar nu ii putea asocia cu acel fel de seductie, cu acel stil de sarut, cu acea maniera de a inebuni prin simpla atingere. Poate ca Damian ar omori-o, insa niciodata nu i-ar face rau. Da, suna antitetic, dar o iubea la fel de tare cat o ura si in onoarea acestui fapt ar fii ucis-o rapid. Deci Melissa nu avea de ce sa se teama, pentru ca nu conta cum avea sa se sfarseasca noaptea, ea in zori va fi tot fericita. Si-a ridicat pentru a-i distinge privirea pierduta cand a rostit:

–         Nu conteaza cat esti de malefic, pentru ca ceea ce ai inocent in tine este al meu!

–         Mereu ai fost sigura ca se ascunde ceva in spatele monstrului, a buvnit el scurt.

–         Acum stiu ca nu este asa. Am inteles faptul ca nu cunosti altceva decat raul, insa intunericul nu a fost niciodata mai colorat pentru mine decat este acum, a soptit ea dulce.

–         Melissa, tu dai nuante intunericului meu. Tu langa mine stralucesti cel mai tare, la fel cum licuriciul este special doar noaptea, i-a luat mana ce il magaiase ca sa ii sarute apasat incheietura. Cand Damian i-a pus mana la loc pe pieptul sau, aceasta a simtit ceva sub camasa. Deschizand doi nasturi, Melissa a dat peste medalionul din Piatra Lunii. Uitase de el. Acolo stateau inchisi toti demonii iubitului ei si el ii purta mereu la gat.

–         Candva mi-ai spus ca aici sunt sufletele celor pe care…a inghit cu zgomot fara sa continuie.

Parca trecusera secole de cand Damian ii explicase cum functiona acel medalion. El inchidea toate persoanele nehipnotizate si ucise cu sange rece ale caror suflete nu se puteau ridica la Cer din cauza mortii violente. In acea piatra sidefata, zacea carbunele care mai ramansese din viata victimelor lui. Melissa mereu se gandise ca acel medalion ii va aduce pierzania.

–         Nu chiar cu acele cuvinte, dar ai prins esenta, l-a tras el dintre degetele ei reci ca sa il ascunda din nou sub materialul subtire.

–         Damian, stiu ca dupa toate astea par nebuna ca iti repet, dar…,ii tremura vocea si dorea sa continuie numai ca…

–         Te iubesc! a vibrat vampirul-varcolac si dinamica din incapere a explodat odata cu sarutul infocat pe care l-a trantit de buzele ei nepregatite. Limba fierbinte i-a deschis fetei gura pentru a primi adevarul spuselor lui. Se apasa in ea de parca craniile lor s-ar fi putut inmuia si contopi ca sa nu mai fie nevoie de atata efort sa o simta. Din nou, Damian ar fi inhalat-o in intregime ca sa isi satisfaca pofta de a o avea cat mai repede. Ii musca buzele cat de usor putea, insa picaturi de sange se prelingeau pe barbia fetei. Melissa nu schita nimic. O usturau, dar continua sa le zdrobeasca de ale lui ca si cum de asta depindeau bataile inimii, ca si cum asta o tinea in viata. Se venerau unul pe altul ca niste zei in acea rugaciune de pasiune. Melissa si-a ridicat piciorul ca sa ii sara in brate, dar rochia a impiedicat-o…numai putin, caci in urmatoarea secunda Damian i-a croit o frumoasa crapatura.

–         Trebuia sa ma gandesc la ceva mai practic…a mormait el repede pentru a se intoarce iar in masajul buzelor infometate.

–         Stai! Satan? A privit Melissa sub pat oarecum rusinata.

–         Pazeste usa pe dinafara, a ridicat Damian din spranceana, dar cand sa revina la apogeul extazului, s-a retras dandu-i drumul din brate si plecand sa isi toarne whiskey.

–         S-a intamplat ceva?

–         Mirosul, mi-e…sete…s-a intors cu spatele incretindu-si nasul. Pe semne observase siroaiele de sange care ii alunecau fetei pana de-alungul gatului si pana la clavicula. Dar de ce nu o intreba daca o deranjeaza? Ei nu i-ar fi pasat daca maine era toata o rana, caci avea sa fie o rana fericita!

–         Ai spus ca te vei lasa cucerit, Damian si nu o faci. Ma lasi din nou dorindu-mi mai mult, ca de fiecare data, a murmurat stergandu-si pielea cu un servetel de pe masa. Niciunul din acele feluri rafinate nu o tentau…Cea mai mare pofta a ei nu se afla pe masa.

–         Daca te las sa faci ce vrei cu mine, s-ar putea sa iesi foarte rau din asta. Am mai facut dragoste cu femei umane pana acum, dar, vezi tu, si-a scarpinat barbia oarecum amuzat de acea gluma cruda, niciodata nu m-am obosit sa le conserv pana dimineata.

–         Au fost…,si-a curatat ea glasul, au fost multe?

Nu mai stia daca o deranja numarul femeilor trecute prin patul lui sau numarul victimelor? Toata atmosfera din jurul lui Damian era o nebuloasa care o transforma pe Melissa  intr-o fiinta fara scrupule, dispusa la tradare doar pentru a fi iubita.

–         Melissa, tie nu iti place matematica, a raspuns el sec, descheindu-si camasa cu eleganta. Acea invitatie nerostita ii bantuise fetei toate visele. Era muzeul ei! S-ar fi pierdut pe vecie in ungherele lui ascunse si ar fi fugit oricat daca el fugea langa ea. Damian Salazar va fi mereu astrul pe care vroia sa il atinga, dar ii era teama ca avandu-l, isi va pierde interesul. De ce teama? Teama de a trata cu indiferenta ceea ce candva a murit sa aiba. Groaza de a lovi ceea ce altadata ar fi platit cu sange sa poata saruta. Melissa era pe cale sa il aiba pe Damian, dar… dar de ce exista un „dar”?

Brusc, Melissa s-a simtit vinovata si acest sentiment s-a raspandit in ea ca o panza de păianjen, pustiind totul. Era nefericita  pentru ca il amagise pe Damian ca nu cunoaste finalul discutiei dintre Julian si acea creatura din catacombe, era nefericita  pentru grija celor dragi care sigur o cautau afara disperati, era nefericita pentru halul de degradare spirituala la care ajunsese. Fusese in tot acest timp atat de orbita de atractia mistuitoare pe care misteriosul vampir-varcolac o exercita asupra ei in supradoze, incat nu statuse nicio clipa sa se gandeasca la cum ar decurge lucrurile dupa aceasta implinire trupeasca, ce defapt pe ea ar goli-o.

Damian era partea cea mai obscura a tenebrelor realitatii, in acelasi timp in care Julian nu era total opusul. Melissa nu trata cu raul si binele in absolut. Melissa trata cu Damian si cu ceea ce era firesc sa existe…ceea ce era perfect pentru ea. Inima i-a luat-o la galop cand a priceput ca nu alegea intre bine si rau, ci alegea intre ceea ce era mai bine si ceea ce era mai rau pentru ea.  Numai ca aceasta alegere fusese luata cu mult timp in urma.

–         Glumesti? a intrerupt-o Damian scuipand cuvantul printre dinti si imediat s-a mutat in dreptul usii ca si cum ar asculta un sunet mult prea fin pentru a fi interceptat de urechile umane. Scalpul i s-a mutat brusc pe craniu, lasandu-i fruntea mult prea neteda ca sa fie sincera. Ochii arzatori de dorinta s-au intunecat in unii plini de otrava, cand i-a ordonat: Nu te misca de aici, vin cat de repede pot!

Dar ea s-a miscat. Imediat ce usa s-a trantit in urma lui Damian, Melissa s-a lipit de ea chinuindu-se sa auda ceva. Nu stia exact de ce tremura din toate incheieturile, insa nu se putea stapani. Ce loc era acesta pana la urma si ce era afara? A incercat de vreo cateva ori clanta masiva, insa nu a reusit sa o clinteasca asa ca s-a asezat pe fotoliu si si-a turnat un pahar de whiskey. Numai ce a pus pe limba si a scuipat lichidul cu gust sarat. Cand a ridicat paharul sa miroase atent, a realizat ca nu de multe ori in viata simtise acel miros de rugina, doar cand se lovise. Pe semne de aceea rezista Damian atat de bine, pentru ca in compania ei se ghiftuia cu sangele altora ca sa nu fie tentat de al ei. Golul din piept devenea tot mai scarbos, asa ca fata a fugit la baie ca sa vomite. Dupa ce si-a dat cu apa rece pe fata, s-a strambat la mutra acra ce o saluta din oglinda.

–         Doamne, te rog, iarta-ma ca iti cer asta, dar te implor, apara-l! tonul ei spart de plans ar fi inmuiat pana si inima diavolului. Melissa s-a ridicat de pe scaun precum o marioneta trasa de ate ca sa intre in camera, numai ca a ramas paralizata in tocul usii. Un trosnet puternic a facut usa sa se sfarme in fata ei precum un castel din carti si din praful gros ce se ridicase in jur, a venit spre ea o silueta agera si subtire. Femeie cu par de zana si ochi de felina s-a oprit sa o studieze pe Melissa cu ochi glaciali.

–         Barbara…? a intrebat Melissa nestiind cum sa reactioneze.

Nici un raspuns. Dupa ce vampa i-a vazut buzele muscate tremurand si fata mutilata de groaza, sprancenele arcuite s-au ridicat protector atunci cand a facut un semn discret peste umar. Cand Julian a pasit precaut in camera in urma Barbarei, orice o facuse pe Melissa pana atunci sa se zbata de durere disparuse.

–  Iubito, te-am gasit! a luat-o el in brate netezindu-i obrajii iritati de lacrimi, dar inainte ca Melissa sa se cufunde in imbratisarea lui, ecoul unui urlet de agonie a facut zidurile sa tremure.

3 Responses to Capitolul 22- Declin

  1. korinuta says:

    Genial…si nici macar nu am sperat ca voi gasi un nou capitol. Foarte frumos,unic si ce mai…incitant.
    Esti un adevarat talent, uneori chiar stau si ma gandesc”De unde Dumnezeule-Mare iti vin atatea idei, atat de originale? ”
    Felicitari>:D<
    Asteptam un nou capitol la fel de frumos :X:X:X:X:X

  2. Shtrumphy says:

    Asteptatzi? Nu mai asteptatzi ca este gata…o sa postez chiar acum ultimul capitol, dar va rog sa nu ignoratzi sa lasatzi comentarii la acesta inainte sa trecetzi la el;)):*:*:*

  3. Anna says:

    Offfffffff! Si eu care asteptam cu sufletul la gura sa vad ce (nu) se intampla intre Melissa si Damian. Din nou m-ai surprins…placut. Trec acum sa citesc si urmatorul capitol. :*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s