Capitolul 13- Cu mana pe inima

Genunchii i se loveau unul de altul, talpile paseau stramb, pasii erau aleatorii si spatele aplecat de greutatea povarei. Melissa incerca sa deschida ochii cat mai larg posibil ca sa se convinga ca nu este totul doar un cosmar. Ii se parea imposibil ca ea sa traiasca pe bune o asemenea drama din care nu gasea scapare. Il iubea pe Damian la fel cum Eva a fost curioasa sa guste fructul interzis. Il iubea pe Julian precum primavara iubeste florile. Ii iubea pe amandoi si amandoi erau legati la fel de puternic unul de altul, cum ea era legata de ei. Se simtea miza unui joc in care era imposibil sa existe vreun castigator. Va fi doar pasata de la o parte la alta a mesei fara sa apartina cuiva anume.
La sfarsitul zile, ea isi facea calculele cu voce tare ca sa nu inebuneasca, fiind sigura de cinci lucruri precum era sigura de degetele de la o mana:
1. Exista vampiri si Damian este unul dintre ei…unul rau.
2. Il iubeste pe Damian si il iubeste pe Julian. Desii felul in care simtea pentru fiecare era diferit de la Cer la Pamant, ii iubea cu aceeasi intensitate.
3. Era o tradatoare. Il tradase pe Julian cu aceasta dragoste interzisa si il tradase pe Damian fugind la preotul Gherard.
4. Nu putea avea incredere in nimeni. Nimeni nu ar fi crezut-o, nimeni nu i-ar spune ceea ce are nevoie sa auda. Nimeni nu ar intelege nebunia din inima ei.
5. Cei doi baieti ale caror suflete erau legate, nu trebuiau sa se intalneasca niciodata!
Amintindu-si ce spusese preotul, Melissa s-a intors sa priveasca in spate. Soarele apunea dupa un acoperis colturos si norii se ingramadeau de-asupra lui ca sa conceapa noaptea. Si-a strans mai bine la gat gulerul paltonului pentru a se feri de vantul care se intetise. Parea o naluca in raceala serii. Parea ca nu apartine nimanui. Parea ca vrea sa se abandoneze unui somn lung si fara vise, din care spera ca se va trezi o fata noua. O Melissa preocupata cu echipa de teatru si cu iesitul cu prietenii, o Melissa care isi ajuta surioara mai mica la teme si ii face declaratii de “noapte buna” iubitului la telefon. O Melissa acaparata atat de tare in lucrurile superficiale si cotidiene, care sa nu fie in stare sa conceapa fantezia in care se cutremura precum o gelatina intreaga lume. Alta viata…

Claxonul a tiuit violent in timpanele ei. Sunetul in loc sa o faca sa rectioneze, a facut-o stana de piatra din cauza surprinderii. Masina a virat brusc fiind cat pe ce sa loveasca un stalp, in locul trupului ei ametit care mergea de mai bine de cateva minute pe mijlocul strazii.
– Esti bine? a iesit o tanara din masina si a imbratisat-o linistitor.
– Da, cred…
– Daca nu eram atenta te-as fi putut omori, Doamne, ce este in capul tau sa mergi asa cu capul in nori?
– Imi pare rau…sunt doar putin ingandurata, a dat Melissa sa plece.
– Unde crezi ca mergi asa? Vrei ca urmatorul sofer sa reuseasca ceea ce am omis eu? Stai departe de aici?
– La un sfert de ora de mers pe jos in directia centrului.
– Te duc eu.
– Dar mergeati in directia opusa, nu vreau sa va deranjez.
– Nu mi-as ierta daca maine cand as aprinde Tv-ul ti-as vedea numele pe la stiri, a incercat tanara sa zambeasca desi se arata ingrijorata.

Melissa a aprobat aproape lesinata si a urcat in masina. Intre peretii captusiti al spatiului inchis domnea un parfum scump, care te obliga sa adormi. Fata si-a lasat capul pe spate si si-a masat putin tamplele incercand sa iese din starea de fantoma care isi bantuia propriul corp. A intors capul spre femeia de la volan. Era deosebit de frumoasa! Parul negru ii acoperea mijlocul si ochii erau de un albastru infinit. Acea culoare vie facea un londonez sa viseze la o dimineata pe malul marii, in care nuantele apei se cunfunda cu ale cerului intr-un curcubeu de stare de bine. Buzele pline parca isi propusesera fiecare una sa atinga barbia, iar cealalta nasul. Erau deschise ca o floare de lotus in mangaierea soarelui. Sigur barbatul care ii cucerise inima era cel mai fericit din lume!
– Iti este frig? s-a intors tanara spre ea incruntandu-si sprancenele si ridicand volumul aerului cald din masina.
Melissa se simtea jenata ca fusese prinsa studiind-o, insa daca ea o admira atat, se gandea ce parere aveau barbatii de ea. Nu parea sa aiba mai mult de 25 de ani si deborda siguranta si incredere in sine. Cand a inceput o melodie din anii ’80, aceasta a inceput sa fredoneze cu placerea unui copil mic, inveselind pana si cerul care se intunecase si nu indraznea sa verse niciun strop.
– Spune-mi, ce te framanta de vrei sa te sinucizi?
– Eu? Aaa, dar nu am vrut sa…
– Stiu, era doar o gluma sa iti ridic moralul. Cred ca nu le am cu umorul vostru englez, a chicotit ea aruncand o privire in oglinda retrovizoare. Te intreb pentru ca si eu am avut o etapta grea fiind adolescenta.
– Viata mi s-a complicat brusc si nu stiu care sunt deciziile corecte.
– Acelea luate de tine insati. Nu te baza pe ce zic ceilalti, asa cel putin vei arunca vina pe tine pentru esec si nu pe cutarescu. Tine minte ca persoana cu care va trebui sa convietuiesti toata viata dupa acea greaseala esti tu insati, i-a facut cu ochiul.
– Ai dreptate, cred ca am sa imi iau un timp sa analizez bine totul. Am nevoie!
– Ce ai zice sa bem o cafea impreuna? a intrebat-o tanara abea dezlipindu-se de oglinda retrovizoare ca sa o priveasca. Instinctiv, Melissa s-a intors sa priveasca in spate. Nu era nicio masina in spatele lor.
– Scuze, sunt exagerat de atenta la volan, mai ales pe asfalt ud. Tind sa ii enervez mereu pe cei din dreapta.
– Exagerearea ta mi-a salvat viata.
– Cum spuneam, imi accepti invitatia?
– Acum?
– Cam in cinci minute, cand ajungem intr-un loc foarte drag mie.
– Imi pare rau, dar am lipsit de la scoala toata ziua, am avut telefonul inchis si nimeni nu stie nimic de mine acasa. Sigur o sa am parte de Apocalipsa cand o sa ajung si o sa am noroc daca mi se mai permite sa ies saptamana asta!
– Auch, s-a strambat ea. Eu ma gandeam ca ai sa ajuti o turista care conduce de atata timp lihnita de foame si ti-a salvat viata, macar insotind-o la masa?! Fac eu cinste, ce spui? inainte sa astepte raspunsul Melissei, a virat pe un drum care dadea spre padure.
– Cred ca…o ora in plus nu imi va mari pedeapsa cu foarte mult, a oftat Melissa incercand sa amane cat mai mult singuratatea camerei ei care ii amintea de toate noptile in care trebuise sa fie spionata de Damian. Dupa un moment de asimilare a ultimei fraze a dialogului, Melissa a simit ca ii se raceste sangele. A aruncat o privire mai atenta necunosutei din stanga de data asta amintindu-si contrazicerea ei: “…cand ajungem intr-un loc foarte drag mine.” si “…ma gandeam ca ai sa ajuti o turista…”. Era nebunesc! Putea fi o turista care nu este pentru prima data in Anglia si care a retinut deja un local dragut in care obisnuia sa ia cina cand calatorea prin partile acesta. Cu toate argumentele pozitive, Melissa simtea ca trebuia sa ia avertizarea in serios.
– Esti pentru prima data in Des Gristiny? a incercat ea sa para la fel de relaxata ca acum cateva secunde.
– Da. Sunt o pasionata de aventuri! Obisnuiesc sa calatoresc in jurul lumii de ceva timp si ma distrez de minune!
Inima ii bombarda pieptul si a inghitit in sec de parca ar fi putut acoperi bataia ei nebunesca. Cand sa se convinga de faptul ca suspiciunile aveau sa o omoare lent, i-au cazut ochii pe mana alba prinsa de volan. Pe inelar, purta un inel cu o piatra alba identica celei pe care Damian o avea la gat ca medalion.
– Daca esti amabila, te-as ruga sa ma lasi aici!
– Aici? s-a incruntat ea privind cu ochi schimbati pentru a zecea oara in oglinda retrovizoare. Dar suntem in mijlocul padurii! a pus frana. Esti sigura? a zambit cu o perversitate monstruasa si s-a intors spre ea lingandu-si buza superioara si aratandu-si dintii. Melissa a crezut ca cedeaza psihic in fata certitudinii faptului ca se afla in pericolul de a fi ucisa de o vampiroaica in pustietate. S-a dat in spate ferindu-si trupul de mainile ei intinse, insa aceasta a tras-o brusc spre ea fara sansa de riposta.
– Ajutor, a tipat disperata, dupa care a incercat sa o impinga.
– Mai bine resemneaza-te! i-a impins capul intr-o parte facandu-si loc spre gatul ei. Cand va este frica sunteti mult mai gustosi, a marait ea si panica a facut-o pe Melissa sa se inmoaie precum o carpa fara viata. Erau prea multe in aceeasi zi! A inceput prin a-si vedea genele impletindu-se incet unele de altele si a continuat cu bruiarea auzului. Vocea monstrului parea venind de sub apa si atingerile ei reci molestandu-i corpul deveneau nesimtite. Inainte de a simti orice fel de durere, Melissa si-a pierdut cunostinta.
– Barbara! a urlat Damian azvarlind portiera de copaci dupa care si-a prins palma in parul vampiroaicei si a inlaturat-o de pe Melissa. Dupa aceasta iesire de violenta disperata, s-a intors protector spre fata adormita si i-a ridicat pleoapele ca sa vada in ce stare se afla. Temperatura corpului ei era scazuta si buzele paleau in violet.
– Iarta-ma, Damian nu stiam ca este prada ta! a venit femeia din spate pisicindu-se.
– Te-am urmarit din Des Gristiny! Cum de nu m-ai vazut in oglinda retrovizoare? a strans-o de gat lipind-o de capota.
– Um, mi-au lipsit manierele tale unice, Damy dragule!
Ochii celor doi s-au ingustat precaut si gurile s-au deschis precum doua vortexuri otravite care se uneau intr-un sarut. Picioarele Barbarei i-au cuprins mijlocul vampirului si sanii ei se izbeau de pieptul lui precum marea involburata de stanci.
– Nu am chef acum, Barbie! a impins-o si a intrat in masina sa vada cum se simte Melissa.
– Ai de gand sa o imparti cu mine? Te rog, doar de data asta! Promit ca vom incepe numaratoarea de maine, ce zici?
Damian a ranjit apatic aducandu-si aminte cate persoane era in stare sa ucida pe zi doar pentru a stabili un record si a se intrece cu Barbara.
– Ea iese din orice tipar, Barbara!
– Ce vrei sa spui? se citea oftica si stupefierea pe fata vampei.
– Cred ca in privinta ei, totul iese din tipar. O iubesc! a ridicat el mainile nonsalant, mandru si ingrijorat in acelasi timp din cauza marturisirii.
– Nu cred ce-mi aud urechile!
– Aud bine, i-a facut el cu ochiul in timp ce punea bratul Melissei in jurul gatului sau si o scotea din masina. Abea ii cara trupul de frica sa nu se descompuna in bucatele si sa cada. Ii parea atat de rau ca o lasase sa plece atat de bulversata de multimea de informatii, dar se bucura ca o urmase pentru a se asigura ca ajunge cu bine acasa.
– Unde pleci?
– Cred ca este in stare de soc si am nevoie sa o fac sa isi revina, a scuipat el cuvintele fara pofta de a-i da socoteala.
– Ma lasi pentru o roscata lesinata? a bufnit Barbara fugind cu rapiditate spre el si incercand sa atinga faptura din bratele lui.
– Ia mana sau ti-o zmulg! ochii lui Damian crapasera in vinisioare care se intindeau de-alungul obrazului si roseata turbarii i se prelingea libera in irisi. Acea fata era tipica setei si eliberari instinctului de pradator. Barbara a ramas muta de uimire.
– Cine esti si ce ai facut cu amantul meu?
– Mai bine grabeste-te sa-ti recuperezi portiera, aud un motor la trei km distanta.
Inainte ca vampiroaica ce clocotea de foame si nervi sa raspunda, Damian a taiat padurea in fuga, tinand-o pe Melissa ca pe un bebelus care trebuie ocrotit de frig.

***
Genele se dezlipeau cu aceeasi greutate cu care cazusera mai devreme. Pupilele mici ii erau sensibile la lumina si au durut-o ochii atunci cand a vazut focul din semineu. Flacara pocnea si se misca neregulat, precum o umbra portocalie, dand camerei mai mult decat caldura fizica, ci o stare de “acasa”. I s-a facut somn din nou.
– Melissa?
La auzul vocii suave care ii implora trezirea in ureche, Mel a facut un efort supraomenesc sa redeschida ochii.
– Te doare ceva?
– Capul…
Incheietura ei era linsa de Satan, care urcat in pat langa ea ii tinea companie si maraise subtil cand o vazuse miscand pentru a-si anunta stapanul.
– Esti sigura?
– Da…sunt doar putin ametita, ce s-a intamplat? Cine era acea femeie? Era si ea…?
– Da. Era o vampa, una ca mine si prin asta vreau sa zic, una rea.
– O cunosteai?
– Am fost amanti, si-a muscat el buza sugestiv, dar Melissa nu i-a putut privi figura usor perversa pentru ca imaginandu-si-l pe Damian cu acea femeie de o frumusete izbitoare s-a simtit mai rau decat eclipsata sau geloasa. Chiar se gandise ce mandru trebuie sa fie barbatul care o are…
– Ce cauta aici?
– Distractie.
– M-ar fi omorat?
– Fara indoiala.
– Atunci de ce nu m-a hipnotizat?
– Ceilali vampiri nu fac asta.
– De cat timp ma urmaresti?
– De cand ai plecat de la mine.
– De cat timp faci asta in fiecare zi?
– Mai mult sau mai putin din seara balului.
– Iti multumesc pentru azi.
– Placerea a fost de partea mea! a bufnit el intinzandu-i o ceasca de lapte fierbinte.
– Cat este ceasul? Tata o sa ma omoare!
Dupa ce s-a amuzat putin de expresia folosita de ea avand in vedere ca pe ziua de azi o cearta de la parinti ar fi un pahar cu apa pe langa disparitia unui prieten, aflarea vestii ca el este un vampiro-varcolac si sfidarea mortii propriu-zise, Damian i-a spus bland:
– Doua.
– Noaptea?
– Inca nu a rasarit soarele.
– Vrei sa spui ca este marti? a sarit ea ca arsa din pat, insa picioarele nu au tinut-o mult si inainte sa se prabuseasca a simtit muschii fierbinti ai lui Damian curpinzand-o si lasand-o usor pe salteaua care s-a mulat imediat dupa corpurile lor.
– Esti inca foarte obosita, Melissa.
– Vreau acasa…
– Nu te pot lasa sa pleci in conditiile acestea.
– Nu ma lasa sa plec. Du-ma tu!
Ochii negrii au clipit in acelasi timp cu cei albastrii si cu aceeasi intensitate.
– Ma inviti in camera ta?
– Tu ma poti ajuta sa urc pe balcon pentru a nu face galagie.
Dupa ce si-a luat ramas bun de la lup, Damian si-a impletit degetele printre ale Melissei si a mers alaturi de ea, la pas marunt, cu rabdare si placere, simtind ca prin protejarea ei isi protejeaza sufletul insusi.

Odata ajunsi in camera ei dupa ce si-a facut o baie calda si i-a venit din nou somn, Melissei i-a venit chef sa adoarma intre bratele lui calde avand ca medicament siguranta ca nu va disparea din nou.
– Damian?
– Um?
– Nu vreau sa ramai pentru ca sunt o fata care a suferit un soc si are nevoie de ingrijiri. Vreau sa ramai daca ai si tu nevoie de mine.
– Raman.

***

– Cine era acea vampiroaica?
– Ti-am spus deja, Barbara.
– Aaa…da, dar, a venit aici pentru tine?
– Habar nu am, a ridicat Damian din umeri dupa ce si-a aruncat bluza pe jos si s-a asezat pe pat.
– Ce relatie aveti voi mai exact? nu se lasa Melissa cu interogatoriul.
– “Just have fun”, i-a batut el cu palma moale in saltea ca sa o invite langa el. Parul inca ii era umed si pielea ii mirosea a spuma fructelor de padure. Perfect nonsalanta, fata s-a asezat pe partea ei de pat cu picioarele incrucisate si aranjandu-si parul pe un singur umar pentru a se juca cu el.
– Si eu…? a murmurat cu privirea in jos.
– Tu ce? a intrebat-o pe ton nazal accentuat.
– Cand ai sa ma omori?
– Ce ti-a venit cu intrebarea asta? s-a ridicat vampirul pe un cot incruntandu-se sever. Doar imaginea mentala i-a dat fiori.
– Ai spus ca odata ce voi stii cine esti cu adevarat nu vei avea de ales decat sa ma omori.
– Ma gandeam ca vei lua vestea mai tragic, s-a relaxat din nou.
– Si cum ar fi mai tragic decat ca era sa fiu omorata de o masina? s-a alarmat ea.
– Nu stii ce inseamna cu adevarat tragic.
– Degeaba m-ai urmarit. Era dreptul meu sa ma sinucid!
– Ce tot spui?
– Nu aveai de ce sa ma opresti doar ca sa traiesti cu constiinta impacata. Este viata mea si pot face ce vreau cu ea! aceste fraze nu erau tipice Melissei, dar Damian pricepuse ca nu erau decat cuvinte aruncate din cauza situatiei care o facea sa para o victima la mana destinului. Dorea sa sublinieze ca are aportul ei in viata si ca este stapana pe situatie, chiar daca nu era asa.
– Eu nu traiesc cu constiinta in pace din totdeauna, Melissa. Nu stiam ca debitezi atatea tampenii noaptea, altfel as fi venit mai tarziu. Prefer sa te privesc dormind, a bufnit enervat si si-a mutat privirea spre noptiera goala. Unde este poza?
– In sertar.
– Nu ai de gand sa o pui iarasi la vedere?
– Ba da.
– Tu ce relatie ai cu el?
– Nu inteleg de ce il aduci in discutie.
– Pentru ca exista. Si nu doar in discutie, ci in viata ta!
– Acum nu este aici.
– Dar cand va fi?
Tacere. Cuvintele preotului ii rasunau in timpane: “Este vital ca drumurile lor sa nu se incrucisesze pentru a evita o tragedie!”.
– Damian, sunt epuizata! Nu doar fizic, dar si psihic, nu stiu…nu mai stiu nimic, s-a lasat ea pe pieptul sau rece care a calmat-o instantaneu.
– Nimeni nu iti va face rau vreodata.
– Imposibil!
– Poate, dar odata pedepsit isi va dori sa nu se fi nascut.
– Poate ca imi vei face rau chiar tu.
– Iti fac deja.
– De ce?
– Pentru ca sunt opusul tau.
– De aceea te si iubesc?
Damian a inghitit in sec si Melissa l-a urmat atunci cand si-a dat seama ca ii facuse delcaratia.
– Cum se simte, Melissa? Sa iubesti ceva interzis? Sa stii ca este rau, dar sa nu poti evita sa simti?
– Spune-mi tu cum se simte sa iubesti mancarea preferata?
– Nu am cuvinte sa explic. Eu stiu doar ca te iubesc cu tot ceea ce insemn. Fie ca sunt intruchiparea raului, te iubesc cu toata forta de care dispun.
– Nu poti fi rau, s-a presat ea mai tare de el in timp ce degetele lui fierbinti ii trasau cerculete pe umarul gol. O fiinta care iubeste este si demna de iertare.
– Tot ce ma intereseaza este sa ma ierti tu. Iti promit ca voi sta cat de departe pot de prietenii tai.
– Dar restul…?
– Daca nu ma hranesc cu sange mor.
– Dar…
– Nu te ingrijora, am rezerve de sange de la spital.
– Atunci de ce…?
Incordarea lui brusca a facut-o sa inteleaga: “Just have fun”. S-a cutremurat in interior si a tacut. Si Damian a tacut. Era incredibil in ce se tansformase iubind-o pe ea. O vedea acum in fiecare victima si i se facea mila sa mai omoare. Erau cateva zile bune ca in ziarele locale nu se mai scrisese despre nicio crima bizara sau disparitie brusca. Cu toate astea, era firea lui cea care il incita la crima si nu stia cat se va mai juca de-a copilul bun.
– De ce pieptul tau este mai rece decat restul corpului?
– Pentru ca inima mea bate atat de incet, incat este aproape moarta. Atunci cand se va opri, evolutia mea fizica va stagna la nivelul de mort viu pentru eternitate, la fel ca la un vampir normal.
Melissa a trecut peste faptul ca ei termenul de vampir nu i se parea deloc normal, intreband:
– Cand se va intampla asta?
– Curand.
– Dar caldura corpului?
– Nu stiu ce se va intampla cu varcolacul din mine. Varcolacii sunt oameni normali, care daca nu se transforma imbatranesc firesc, asa ca nu am idee cum va convietui animalul cu monstrul mort pe care il persecuta.
– Varcolacii sunt dusmanii vampirilor?
– Varcolacii traiesc in haite, sunt frati intre ei, se apara si se respecta, fiind chiar conectati intelectual cat timp sunt lupi. Vampirii insa, rar se reunesc si formeaza “familii”, cel mai des fiind solitari si asasini fara reguli. De aceea varcolacii isi apara natia si prietenii oameni de cei ca ei inca din cele mai vechi timpuri.
– Mi se pare incredibil cum de legendele si magia convietuiesc cu internetul si clonarea in aceeasi lume.
– Sunt multe cele care convietuiesc cu noi in aceasta lume, doar ca oamenii au fost invavati de mici sa le ignore, sau sa le considere neadevarate, incat cu timpul acestea au disparut din calea ochilor lor incapabili de a le observa.
– Ce ai mancat azi? a indraznit ea sa intrebe jumatate amuzata, jumatate terifiata.
– AB si O1.
A incercat sa rasufle usurata subtil, dar nu i-a iesit, pentru ca a simtit cum in parul ei se intind buzele lui Damian intr-un zambet.
– Cine te-a crescut de mic?
– Doi vampiri. Erau niste oameni minunati care se iubeau mult. I-am parasit pentru ca pe atunci eram un adolescent.
– Si…? a intrebat incurcata.
– Este una sa suporti un adolescent cu schimbarile sale bruste de dispozitie si este cu totul altceva sa suporti un vampiro-varcolac care deja nu se suporta pe el insusi. Nu meritau o eternitate de griji, asa ca mi-am luat existenta in maini, pierzandu-mi urmele si incercand sa aflu ce pot face ca sa ma simt intreg?
– Ce ai reusit sa aflii pana acum? indruma ea dialogul in directia convenabila.
– Ce ti-am spus ieri si asta prin metode destul de dureroase. In timp ce tu mergeai la o slujba dupa care sarutai mana celui ce purta cruce la gat, eu eram vanat de un altul din aceeasi breasla.
– Cum asa? s-a speriat gandindu-se ca fusese manipulata emotional de parintele Gherard.
– Vaticanul ma cauta si acum ca sa ma inchida intr-o cusca si sa ma arunce in intuneric, de aceea este important sa pastrezi secretul. Au spioni peste tot, chiar aici, in acest insignificant orasel si crede-ma, chiar nu vreau sa ma stafidesc intr-o colivie!
Tonul sau calm o speria si mai tare gandindu-se cat rau a suferit fiind doar un copilandru si explicandu-si de ce luase drumul total opus.
– Ai spus ca sunt spioni si aici? Te referi cumva la parintele Gherard?
– Mda.
– Daca reprezinta o amenintare de ce nu il omori?
– Pentru ca este tatal Barbarei.
Dupa ce Damian i-a povestit legatura credinciosului cu vampiroaica, Melissa era un lac de sudoare. Doar imbratisarea lui Damian o retinea sa nu fuga sa isi faca inca o baie.
– Puteam sa termin cu el chiar daca ii promisesem Barbarei ca doar aveam sa il interoghez, insa am ajuns la concluzia ca este un om rar printre semenii lui. Desii suntem dusmani declarati, avem o legatura…deosebita…
– Tot ce mi-ai spus in noaptea aceasta este adevarat?
– Ti-am vorbit cu mana pe inima.
– Noapte buna! a mormait Melissa cu glas slab pentru ca genele ei se impletisera deja.
Privind firul portocaliu care patrunsese prin fereastra, Damian i-a raspuns tandru sarutandu-i fruntea:
– Buna dimineata, iubita mea.