Capitolul 17- Drumuri…

A urcat pe fereastra precum o facea celalalt. Si-a lasat paltonul pe podea si a indepartat plapuma pentru a o imbratisa in timp ce dormea. Melissa era totul pentru el si daca unindu-se cu Damian avea garantata viata alaturi de ea, era dispus sa o faca, insa trebuia inainte sa cunoasca riscurile si ceea ce acest fapt implica. Avea sa ii fie atat de dor de ea! Abea venise in Des Gristiny, abea aflase amalgamul de legende din care ii era compusa viata si abea astepta sa gaseasca un motiv pentru a ramane aici! Dar nu exista niciunul care sa ii incurajeze lasitatea, dimpotriva, erau sute cele care il impingeau sa plece in cautarea adevarului.
– Daruieste-mi o amintire frumoasa, a soptit el pe pavilionul ei si fata s-a matait intrerupt fiind trezita din somn.
– Iubitule! a rostit stiind imediat ca era Julian.
Si-a prins palma micuta in parul sau scurt de la spate si l-a tras spre ea ca sa il sarute. Buzele s-au cautat disperate, afundadu-se unele in altele ca pernele de puf, pana cand, in amorteala, nu mai stiau care era gura unuia si care a celuilalt.
– Trebuie sa plec.
– Unde?
– Sa aflu cat de multe pot despre mine si el.
– Dar de ce acum? Unde te vei duce? Cu cine?
– Shhh, i-a acoperit el buzele umede si nu a rezistat sa nu le sarute iar. Melissa?! a gemut cand pieptul ei era lipit de al lui si palma deschisa ii contura coapsa, talia, coastele, sanii, umerii, totul.
Fata avea un val de simturi peste toata ratiunea, care o impiedica sa renunte la dansul mangaierilor si la cantecul gemetelor pasionale. Il dorea pe Julian din totdeauna si el o dorea pe ea. Tanja cu disperare dupa implinirea feminitatii cu el. Capul ei era plin de aroma lui, de temperatura lui, de vocea lui, de prezenta lui.
– Um?
– Vreau sa fac dragoste cu tine! a murmurat cu gura peste gatul ei arcuit ca de felina.
– Fai ! a raspuns ea oftand de placere si toate barierele s-au spart.
Julian si-a descheiat nastrurii de la camasa si incurajata de degetele fine ale Melissei, aceasta a alunecat suav peste omoplatii lui, lasandu-l in bustul gol. Fata i-a masat si sarutat pieptul si gatul, in timp ce bratele lui ii incinsesera mijlocul si ii presau corpul aproape de al lui. Camasuta ei de noapte a fluturat in camera ca un porumbel alb, atunci cand Julian a scapat de ea dintr-o miscare.
– Iubita mea… i-a murmurat in ureche in timp ce ii masa bratele cu varful degetelor caldute. S-a aplecat si a format un trandafir de saruturi in jurul sanul ei, continuand asa de la arcada pana pe talpa, lasandu-si amprenta buzelor pe fiecare particica a corpului ei. Melissa a lasat capul pe spate inundand cearsaful cu parul de foc eliberat peste puritatea primei iubiri. Vibra de supliciu in bratele lui care desi stranse, nu erau ostile ci incredibil de atente.
– A mea… a rostit din nou afundandu-si nasul sub coastele ei si aceasta s-a curbat din cauza fiorilor de pe spate si si-a prins degetele in perciunii lui.
Pana sa realizeze restul etapelor, cei doi erau goi sub acelasi asternut fierbinte, arcuindu-se molcom in ritmul extazului divin. Julian ii saruta obrajii atunci cand Mel se crispa de durere si aceasta ii stergea fruntea uda cu palma rece de emotii.
Sanii ei s-au remodelat sub palmele lui, pielea a capatat alta aroma si pupele strigau ca ele nu se vor mai putea apropia niciodata odata ce vor fi eliberate de incordarea lui. Trupul Melissei renastea din cauza lui Julian. Devenea femeie in bratele lui. Devenea femeia lui, doar a lui….

Oare? Era Melissa in acele momente doar femeia lui Julian?
Vampirul se zvarcolea in asternuturile rosii, fiind scaldat concomitent in bai de extaz si ura. Damain simtea fiecare sarut daruit de ea celuilalt, simtea fiecare por trezindu-se cand palma ei il mangaia pe celalalt, simtea fiecare stimul care se derula in intimitatea camerei ei. Ii venea sa isi smulga inima calda din piept pentru a opri frenezia placerii datorata altuia. Trupul sau era fericit ca ea il facea sa traiasca asemenea senzatii minunate, dar era nefericit cand isi amintea ca le traia prin prisma altei persoane, ca nu erau directionate lui si ca nu avea cum sa impiedice derularea acestui act.
Satan scancea sub pat, in timp ce Damian gemea, injura, transpira, zgaria perne ale caror pufi faceau sa ninga in camera si inebunea incet asistand desi nu era prezent la dragostea dintre femeia iubita si dusman! In final, neputand sa mai suporte, au inceput spasmele si s-a transformat. Fara sa mai gandeasca, lupul a sarit pe geam lasand in urma cioburi. S-a rostogolit aterizand si aproape si-a rupt piciorul din spate, insa s-a ridicat si a continuat sa fuga. Dupa cateva secunde si-a dat seama ca lupul alb il flanca.
– Nu plecam, Satan! Des Grisnity nu a scapat inca de mine! a marait mental Damian si a grabit pasul.

Cateva minute mai tarziu, in camera Melissei, acesta adulmeca fierbinteala din aer.
– De ce trebuia sa imi faci asta? Preferam iadul de o mie de ori! a cazut in genunchi in fata patului ei.
– Nu regret…soptea Melissa printre suspine.
Julian plecase dupa un sarut lung si o imbratisare tandra, luand cu el o jumatate din Melissa. Cealalta, era aici, pentru Damian, care nu venise acum pentru prima data in noaptea aceasta.
In timp ce Julian afla secrete de la parintele Gherard, vampirul fusese aici, linistind-o cu promisiunea ca nu il va omori pe Julian…inca.
– Te-ai folosit de ce ti-am spus! a distrus vampirul lampa aprinsa in palme provocand doar un pocnet scurt.
– Sunt mai rau decat o prostituata! Stiu ca sunt o femeie groaznica, dar ce pot face? Te iubesc si pe tine!
– Sunt vanat. O sa parasesc Des Gristiny.
– Si tu?
– Si el?
Fata a aprobat usor din cap.
– Din cauza mea! Pentru ca v-am ranit pe amandoi cu egoismul meu.
– Te urasc in clipa aceasta, Melissa Clarckson!
– Iarta-ma!
– Nu pot, pentru ca stiu ca nu iti pare rau ca ai fost a lui! Stiu ca esti fericita pentru asta.
– Dar asa simt ca m-am daruit fara sa aleg…
– Nu conteaza! a ridicat tonul. Eu…tu…erai pentru mine o icoana!
– Te vei intoarce vreodata la mine?implora ea simtindu-se josnica.
– Unde esti tu este lumina mea. Cum as putea continua in aceasta existenta de tenebre fara raza care sa imi aline chinul?!
– Saruta-ma ca si cum ai jura!
I-a insfacat buzele lustruindu-le cu saliva fierbinte si rosindu-le cu lava pasiunii rascolitoare si a urii care clocotea in fiinta lui. Limba lui s-a impletit cu a ei de parca gurile le erau sfori inodate pentru eternitate. Un scancet animalic din partea lui si a tras-o de pe saltea pe covor, masandu-i fesele cu palmele tari. Melissa l-a tras de par ca sa fie sigura ca nu mai dispare lasand-o tanjind dupa gustul lui nesatios si a eliberat un suierat care implora mila si amorul adus la maxima intensitate.
– Chiar daca ai facut-o si cu el, ai fost si a mea! a rostit posesiv.
– Intelegi acum, de ce am facut asa? Era singura modalitate de a ignora blestemata nevoie de a alege!
– Melissa, pastreaza-te pentru mine.
– Da…
– Jura-mi ca urmatorul care iti va face asta voi fi eu! a accentuat pe gatul ei strangadu-i sanii ca pe niste fructe ce varsa seva dulce.
– Jur! a inganat ea ca unui zeu pagand, lasandu-se pe pieptul lui fierbinte din cauza epuizarii.
– Si te iubesc! a rostit de parca o avertiza, dupa care draperiile ei au fluturat dureros de lent.

***
– Incotro? a oftat Julian luand o harta din bordul masinii.
– Italia, a aclamat Barbara de parca mergeau la festivalul de la San Remo.
– Mda, totul incepe cu Vaticanul.
– Cum a primit vestea? a schimbat vampa tonul referindu-se la Melissa.
– Esti inca o ciudatenie pentru mine! a raspuns el dur.
– Si tu la fel! a ripostat ea.
– Atunci, daca scopul tau este sa iti scapi tatal de hartuirile lui Damian si scopul meu este sa stiu daca am o sansa sa il inving pentru totdeauna, hai sa ne limitam aici. Nu ma intereseaza prietenii cu dublu tais!
– Nu am nevoie de un tais sa termin cu tine, domnule Gray si daca te-am intrebat este pentru ca ai o fata se mort ambulant care are nevoie sa vorbeasca. Ti-am spus ca poti sa ai incredere in mine si punct.
Frana brusca l-a nelinistit pe Julian.
– …dar daca nu adopti o atitudine decenta fata de mine esti liber sa continui singur si sa mori la urmatoarea curba.
– Atat de putin crezi ca as rezista fara tine?
– Sunt sigura.
O bubuitura in plafon a facut-o pe vampa sa maraie.
– Damian.
Nici nu i-a terminat numele de rostit ca silueta acestuia a aparut in fata masinii, cu lupul in dreapta lui. Privirea intunecata cu gheata taia geamul gros al parbrizului, injectand ura in ochii sufletului pereche.
Fara sa stea pe ganduri, Julian a coborat si a mers in fata lui.
– Ai indraznit sa o atingi!
– Javra perversa, ne-ai spionat?!
– Daca as fi fost prezent nu ti-as mai fi lasat capul pe umeri!
Barbara a venit in dreapta lui Julian adoptand o pozitie defensiva.
– Tradatoareo!
– Imi pare rau…a murmurat ea cu sinceritate.
– Sti ca nu imi ia mult sa scap de Eroi. Dupa cum vezi, nu mi-a fost greu sa ii pacalesc pentru a ajunge la voi. Razbunarea mea va fi crunta la intoarcere!
– Lasa amenintarile, Salazar si mai bine spune-mi, ce suntem noi doi acum?
– Eu…simt tot ce simti si tu…
– …cum…?
– La fiecare atingere care iti este daruita tie, raspunde si simtul meu tactil. Ea nu te-a ales pe tine, fiinta neevoluata ce esti, ci a fost cu tine pentru ca stia asta!
– Nu…cum…? s-a indepartat Julian dezamagit si nelamurit.
– Atunci cand am prins-o amandoi pe Melissa ne-am atins. Acesta este primul pas catre Uniune.
– Eu de ce nu am aceeasi reactie?
– Pentru ca nu tu ai luat candva decizia gresita!
– Plec sa aflu cum sa te distrug! a scuipat Julian cuvintele.
– Nu ma poti distruge fara sa sfarsesti si cu tine, dobitocule!
– Trebuie sa o fac! Noi doi nu putem exista concomitent in aceesi lume!
– Ai face bine sa gasesti ceea ce cauti cat mai repede, pentru ca daca voi pasi in Des Gristiny inaintea ta, Melissa va fi numai a mea!
– Melissa este o fata buna. Nu va alege niciodata un demon fara suflet ca tine!
– Fructul interzis este cel mai dulce, s-a lins Damian pe buze.
– Bine. Voi fi de acord ca Melissa sa isi faca alegerea, dar cu o conditie. Sa ne prezentam amandoi cu adevarul in fata ei. Dupa ce ne va asculta si se va decide pentru unul dintre noi, celalalt va trebui sa invete sa piarda.
– Daca ne unim nu va fi nevoie sa aleaga.
– Niciodata!
– Era doar o teorie, a marait vampirul.
– Cat timp?
– Pana in primavara. La prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara vom fi amandoi in Des Gristiny, daca unul lipseste, batalia este castigata.
– Fara capcane, l-a avertizat Julian.
– Eu nu ma indoiesc de alegerea ei, a ridicat Damian dintr-o spranceana.
– Pana atunci eu voi fi investigat cate ceva si tu vei fi scapat de urmariri. Nu pune orasul in pericol cu vanatoarea ta clandestina!
– Bina, domnule avocat! s-a inclinat ironic.
– La revedere, Damian Salazar.
– Sper sa nu te omoare nimeni inaintea mea, Julian Gray, a rostit Damian cu asa o siguranta, incat pariai ca ar fi in stare sa sufere durerile mortii lui numai ca sa il elimine de pe fata pamantului.
Baiatul a chicotit amar si a trantit portiera fiind urmat de Barbara.
– Multumesc pentru sprijin, a soptit el.
– Da, in fine…a fluturat ea mana.
Julian nu putea sa nu observe ca pe cat era de periculoasa, pe atat era de frumoasa. Era inzestrata cu sarm si eleganta in cantitati naucitoare. Si el tocmai de asta nu avea nevoie. Mintea trebuia sa ii fie detasata si limpede, insa la o clipire de-a ei mai lenta sau la un zambet aruncat in vant, nu putea ramane indiferent. Degeaba. Melissa era singura stapana a inimii lui, desi el nu putea spune acelasi lucru despre ea. Un spin ii luase loc inimii atunci cand Damian ii spusese ca Melissa nu a ales. Se daruise lui gandindu-se la celalalt? O farama de speranta ii soptise ca dupa noaptea aceasta, batalia era ca si castigata, dar se hotarase totusi sa faca drumul din cauza principiilor morale. Totusi, acum frica ii manca iarasi oasele si nu stia ce sa mai creada. Suferea ca un sclav privat de libertatea de a-si smulge din piept acea iubire chinuitoare  sau acel suflet pe care il impartea cu persoana pe care o ura cel mai tare pe lume.
– Un lucru doar sper sa iti fie clar, Barbara. Eu o iubesc pe Melissa.
– Imi este clar. Doar pentru ea faci toata calatoria asta.
– Bine…

De dimineata, Melissa a pipait locul gol de langa ea.
Era abandonata…din nou.
Ametita de durere, s-a lasat sa cada pe pernele care cu o noapte in urma ii fusesera altar si a adormit. Nu pentru mult, caci acelasi vis pe care apoi nu si-l amintea a trezit-o tipand. S-a desteptat in zguduielile puternice ale mamei ei. Dupa ce i-a luat temperatura si i-a dat un calmant, fata s-a afundat intre asternuturi si nu s-a ridicat de acolo decat a doua zi dupa-masa.
Capul ii era gol si trupul usor ca un fulg. Un singur lucru frumos ii canta printre toate rautatile…era vacanta.
A pus mana pe telefon si a marcat numerele fetelor. A inchis inainte sa sune. Ce sa le spuna? Ca este o naluca din cauza ca iubeste un vampir care il uraste pe prietenul lor, Julian si ca acesta din urma a plecat in cautarea explicatiilor cine stie pe unde si cine stie pentru cat timp? Ca pe Damian il idolatriza si ca avea nevoie de el ca de aer?
Si-a luat o haine pe ea si aproape a luat-o pe Annie pe sus la o plimbare. Surioara ei era o fata desteapta, care nu putea multe intrebari deoarece pricepea substratul lucrurilor si singura.
– Nu merita sa suferi asa pentru el.
– Sufar pentru Julian.
– Iti este dor de el? a intrebat fetita izbind cu baschetul o pietricica de pe trotuar.
– A venit aseara.
– Te-a gasit cu celalalt?
– Cam asa.
– Mel, ii placi pe amandoi la fel de tare?
– Aham.
– Dar seamana, nu te poti preface ca ramai cu unul si il ai si pe celalalt?
– Este mai complicat de atat, Ann…mult mai complicat.
– Pune-i la incercare, sa vezi care te merita.
– Amandoi.
“Pentru unul sunt lumina din intuneric, iar pentru celalalt viata insasi.”
– Of! Cel mai bine: gaseste-ti altul si uita de amandoi!
– Vorbea cineva de mine?
– Shan! a zambit Mel vazandu-l pe colegul si prietenul ei in parc cu doi dulai in lesa langa el. Ai cui sunt cainii?
– Vecina mea este bolnava si m-am oferit sa ii plimb cainii astazi.
– Foarte frumos din partea ta.
– Glumeam, a ras el, defapt vara-mea s-a dus sa ia inghetata si ma lasat cu ei o clipa. Sunt ai ei. Tu nu arati prea bine, ai fost bolnava?
– Mda, dar cred ca incepe sa imi treaca.
– Pai, ne mai auzim, atunci, trebuie sa plec!
Urmarindu-l in timp ce indeparta, Mel a vazut-o pe vara lui Shan, care dupa ce a mangaiat unul din caini, s-a ridicat l-a sarutat!
– Halal vara! a ras Annie.
– Da…a aprobat Mel incercand sa ignore sentimentul ca parca ar fi fost tradata. Ura aerul de mister pe care il imprastia Shan in jurul relatiilor lui. De parca ar fi mancat-o pe aceasta fata daca i-ar fi prezentat-o! Se purta ciudat, dar deja isi pusese in plan sa il interogheze odata.
Inainte sa isi continuie discutia cu Annie, i-a sunat mobilul.
– Alo? a raspuns de la primul sunet sperand sa fie unul din ei.
– Domnisoara Melissa Clarckson?
– Da?!
– Numele meu este Oliver Donnel si de meserie sunt impresar. V-am vazut reprezentatia la o piesa de teatru acum cateva seri si pot spune ca aveti talent innascut!
– Multumesc.
– Apelul meu are ca scop o oferta.
– Spuneti!
– Asociatia mea racolteaza tineri cu talent in teatru si ofera studii calificate. Cursul de care vorbesc dureaza aproximativ trei luni si se tine in Paris, Franta.
– Eu…nu stiu ce sa spun…
– Ca “da”.
– Si…, si-a dres fata vocea nevenindu-i sa creada. Cand trebuie sa plec?
– Incepem cu o grupa formata din 15 cursanti incepand de luni. Cazarea este asigurata si…dar detaliile o sa vi le trimit prin mail, asta numai daca acceptati?!
– Clar! Sigur accept! Contati pe mine si va multumesc mult!
– Astept un raspuns oficial si sigur pana maine seara la adresa pe care am sa v-o trimit acum prin mesaj. O zi buna.
– Si dumneavoastra…
O schimbare! O dorinta devenita realitate! Un pas inainte in viata!
Chiuitul Melissei s-a auzit pana la ea acasa atunci cand a invartit-o pe Annie pe aleea parcului de parca era o sfarleaza! Nu conta ca va fi nevoita sa fuga de acasa daca nu va obtine acordul parintilor sau ca va trebui sa primeasca cursurile de la scoala prin internet. Avea sa se intoarca pana la examenele de sfarsit de semenstru si ai ei nu vor reprezenta o piedica in impinirea destinului! Sa isi astepte Jumatatile aici ar fi sinucidere curata, pentru ca nu stia cat avea sa dureze pana cand drumurile lor aveau sa se incruciseze din nou. Dar stia ca se vor revedea. Era scris! Ei se iubeau. Perversitate, nebunie, indecizie, dar Melissa, Julian si Damian reprezentau un lant turnat din ura si iubire concomitenta, care era mai puternic decat ordinea universului insasi.
“Ramai cu bine, Des Gristiny!”

11 Responses to Capitolul 17- Drumuri…

  1. Anna says:

    Superb! De cand ne-ai tachinat cu fragmentul acela ma gandeam ca Julian e cel care ii propune sa faca dragoste…Pe cand urmatorul capitol? :*

  2. shtrumphy2 says:

    Sincer, nu stiu pe cand urmatorul capitol. Mi-e rusine sa spun, dar este prima data in istoria ficurilor mele cand nu am un capitol inainte pus de o parte. Sper sa am inspiratie si sa vina cat mai repede, dar m-ati ajuta daca mi-ati spune cam la ce va asteptati mai departe?!Pupiceiii:*:*:*!!!

  3. Lori says:

    Of, asa de mult imi plac scrierile tale!!! Pai, eu ma asteptam sa fie Julian cel care ii propunea sa faca dragoste cu el…e adevarat ca nu ma asteptam sa si accepte, dar…asa esti tu, mereu intorci actiunea si ne oferi ceva ce nu ne-am fi asteptat! Pai, ar fi interesant ca acest impresar sa fie unul dintre eroi, care sa fi fost pus in tema de parinte de legatura lui damian cu melissa si care sa o ia si sa o duca mai departe, ca sa ii piarda urma damian…si sa existe o cautare a ei de catre cei doi, care, spre binele ei, sa devina unul singur, adica Julian sa accepte asta pentru a o salva pe ea…ma rog…ma astept ca tu sa imbunatatesti cu mult aceasta varianta si sa iasa ceva neasteptat! Pupici!

  4. shtrumphy2 says:

    Hey, nu’i deloc o idee rea, ms!!!:*>:D<:X

  5. shtrumphy2 says:

    CAPITOL NOU DIN “PERPENDICULAR DE PARALELI” :X

    http://shtrumphy.wordpress.com/2010/09/10/capitolul-12-cauta-ma/

    Lectura placuta:*!

  6. ~ Fefe ~ says:

    S-a intamplat si asta!Tringhiul amoros a parasit Des Gristiny,da fiecare pe drumul sau.
    Melissa a fost “abandonata” de amandoi…alegerea nu a fost facuta si astfel ea a primit singuratate.Situatia e prea complicata si plina de suspans.
    S-a daruit lui Julian si i-a promis iubire lui Damian,inima ei e destul de mare sa cuprinda atatea sentimente,iar pe langa asta e impartita in doua.Pana cand va decide cine e jumatatea ei …ne putem astepta la nebunie ;)) Orice isi da seama cat de dificil e sa iei o decizie delicata cand traiesti pentru ambele iubiti.
    Julian e hotarat in atingerea scopului,iar Damian era de asteptat sa-si calculeze fiecare pas.Pentru el lucrurile nu merg decat intr-o directie…nu exista decat alb si negru.O vrea cu orice pret pe Melissa.Trebuie de observat ca si Julian ar fi in stare sa se uneasca cu Damian,asta numai cand va cunoaste toate riscurile pe care si le asuma.
    “Treaba” cu “unirea jumatatilor” e complexa si aduce multe intrebari.Cred ca ar fi normal ca cei doi fiind uniti,Damian ar fi cel care ar domina controlul corpului,sau ceva de genul asta,iar Julian nu va aces decat mental.Ah!Nu mai spun nimic ca ajung sa devin prea confuza,numai itele din mintea ta ma aduc in starea asta ;))
    Acum ca am ajuns la zi cu capitolele nu am decat sa astept continuarea.Sunt atat de nerbatoare sa aflu cum va decurge cursul povestirii.La fel era si la inceput,am savurat fiecare particica din fic,mai incantat cu talentul tau,cu ingeniozitatea si ideile tale fantastice,cu o descriere fabuloasa si cu o actiune demne de filme palpitante sau de romane intrigante si marete.Esti un talent inascut si noi suntem onorati ca il imparti cu noi,tocmai de aceea am simtit o nevoie enorma sa-ti las un comm. la fiecare capitol.E ceva ce meriti din plin,intr-un fel suntem obligati sa-ti spunem parerea noastra,dar nu trebuie sa ne simtim constransi,asta vine de la sine si din respect pentru scriitor.
    Fara nici o retinere iti spun ca esti scritoare mea preferata de fic-uri.Totul a inceput de la “Reverse”,atunci cand practic mai cucerit de la primele randuri si ajunsese sa tanjesc dupa povestea emotionanta dintre vampa Bella si Edward un simplu om,care prin ochii Bellei era cel mai frumos si bun.Chiar si acum imi aduc aminte de trairile lui Edward,de zbuciumul sau ca se considera atat de inferior ei si care ar fi murit pentru ea.Tot ce a vrut el a fost sa aiba iubirea ei neconditionata(pe care a primit-o) ,ceea ce implica o etenitate alaturi de ea.Aici fac o paranteza-plecarea lui Edward in acele momente critice a lui Leah imi da aceeasi stare ca cea de acum cand Damian si Julian nu mai fac parte din viata Melissei.De fapt acest dor al Melissei ar fi fost la fel ca al Bellei,asta in conditiile in care cei doi D. si J. ar fi acelasi suflet,insa Melissa are doua iubiri,deci suferinta se amplifica,e la un nivel mai inalat si aici se aduga si acea alegere care atarna pe umerii ei.
    Cu “Perpendicular de pareleli” e putin mai diferit.Cand il citeam nu puteam sa nu ma gandesc decat la un singur lucru:”Ce sfarsit de drum va avea o iubire intre un vampir si o fantoma.” Totul era atat de imposibil,imprecis si chinuitor,nu gaseam o finalitate in actiunile lor.Edward se condamna singur pentru moartea Bellei,iar ea era creatura ratacita care a gasit refugiu in bratele vampirului,cel vinovat de soarta ei.Insa lucruile s-au schimbat odata cu descoperirea faptului ca Bella era in coma,spiritul ei era cel care il vizitase pe Edward.El nu a ezitat si a plecat in cautarea ei si acolo a devenit un necunoscut pentru Bella reala.Asa si in “Nuantele intunericului”,Melissa s-a plimbat din fantezie in realitate.Ca om ea ar trebui sa ramana in lumea reala,nu alaturi de un mit,insa imaginatia depaseste aceste limite si ea poate sa aiba iubirea unei creaturi nascute din legende care traieste in umbra in lumea reala,sau cu ceva noroc va avea parte de un integ,de o fiinta/creatura formata din unirea a doua suflete Damian-Julian,asa nu ar mai avea de ales si ar gasi implinirea iubirii.Insa omul nu e sortit spre usor,asa cum nici eu nu pot decide daca prefer pentru Melissa o viata a ei alaturi cu Julian,ar putea imbatrani si avea copii,iar cu Damian ar putea avea in fata o eternitate.In ansamblu nu trebuie sa uit ca e posibil ca unirea sufletelor e inevitabila,tocmai de aceea te las pe tine sa te “joci” cu vietile lor,sa le hotarasti destinele,asa ca iti urez multe inspiratie.
    Uh!Cred ca as putea sta la nesfarsit sa vorbesc despre creatiile tale extraodinare!De abia acum realizez cat de mare e comm-ul. ;)) Scuze daca te-am plictisit cu analizele mele,degetele sunt de vina ca au mers cu atat rapiditate pe taste,sub influenta ideile din capsorul meu. :D:))
    Te pup :*:*:*

  7. shtrumphy2 says:

    Fefe:*
    Multumesc din suflet pt commul tau giganttt:X:X:X!!!
    Iti duceam dorul p’aici, pt k era sg poveste pe care nu o incercasei! La N.I am in cap finalul, pot sa va marturisesc, adica deja am scris ultimul capitol intr-o seara in care ploua groaznic si m-a inspirat:D…Nu deduceti neaparat ca este un final trist de aici, dar o poveste ca aceasta nu poate avea nici unul prea vesel,pt k este vorba despre o alegere, deci cineva sau ceva tot ramane undeva in urma…:D:P
    La P.P in curand o sa postez din nou, iar aici, mai astept sa va surprind cu un capitol bomba.
    Iti multumesc pentru parerea frumoasa pe care o ai despre tot ce scriu si sper sa mai impartasim randuri in proza pe mess daca tot am Id-ul tau.
    Te pup!:*

  8. ~ Fefe ~ says:

    Hei >:D< Cred ca esti prima persoana care mi-a spus intr-un comm Fefe ;)) Ca tot veni vorba de asta ,cel de sus e cel mai mare comm. pe care l-am scris cuiva pana la acum si pot sa spun ca acele cuvinte le-am spus cu mare drag si admiratie🙂
    Pe cuvant de nu intru in fiecare zi sa vad daca ai postat :)) Povestea ta m-a captivat prea tare si acum m-ai facut si mai curioasa in legatura cu finalul😀
    Astept continuarile cu nerabdare la cele doua fic-uri :X
    Multa inspiratie :*:*:*

  9. Floarea_salbatica says:

    Pt. fata care a lasat un comentariu lung mai sus(stiu ca aici critic si de obicei nu-mi place sa fac asta,deoarece nu sunt nici eu perfecta,dar cand vine vorba de unele lucruri,nu ma pot abtine):
    1.Nu-i poti compara pe Edward si pe Bella cu altcineva,pentru ca ei sunt unici;
    2.Tocmai ceeea ce am scris;
    3.Acelasi lucru;
    Edward si Bella mi-au influentat o parte a vietii,chiar daca nu exista.Acest lucru este de fapt unul din motivele pt. care eu sunt azi ceea ce sunt>
    Stiu ca odata i-am spus si autoarei care a scris “Nuantele Intunericului”ca ar trebui sa se documenteze inainte sa scrie deoarece eram enervata ca a scris in “Perpendicular de paraleli”(povestea este foarte draguta) ca Jane Austen a scris “La rascruce de vanturi” cand Emily Bronte a facut-o>m-am enervat din simplul motiv ca aceasta carte este preferata Bellei.Personal,am citit-o si eu si ete foarte frumoasa.
    Daca am suparat pe cineva,imi cer mii de scuze!

  10. Floarea_salbatica says:

    Cand spun ca Edward si Bella nu exista(cu parere de rau),desigur ca ma refer ca nu exista in lumea reala.
    Ei traiesc prin cei care cred in dragostea lor!
    “Toata lumea sa strige:”Traiasca Edward si Bella!”!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s