Capitolul 6- Dormitor

         Iesirea cu prietenii decursese lejer. Seara, Melissa fusese sunata de Julian si ii povestise ce facuse toata ziua, realizand dupa ce a inchis ca il omisese pe Damian si ca ii acceptase o intalnire, ba chiar si-o dorise, indreptandu-se astfel spre infidelitate?! Nu, ea nu era genul de fata care sa insele, mai ales un baiat pe care il iubea cu toata inima, cum era Juls. El reprezenta totul pentru ea. Fusese dintotdeauna acolo, undeva in umbra, in spatele ei, conturandu-i personalitatea si facand-o fata potrivita pentru el, iar acum, prin faptul ca era departe, Melissa se simtea nesigura, schimbata si ii era frica de deciziile pe care le-ar putea lua in compania lui Damian. Reprezenta pentru ea un mister si asta o astragea, asa ca avea egoista certitudine ca o data descoperit, il va da uitarii si va sterge cu buretele acest capitol inainte de vacanta de iarna. Aceasi certitudine se batea cap in cap cu entuziasmul manifestat toata ziua din cauza viitoarei seri petrecute in cu el. Incercase destule haine, insa niciuna nu o satisfacuse fara sfatul final al lui Annie.

– Oricum nu sunt de acord cu asta!

– Suntem doar amici, incerca Melissa sa o linisteasca stiind de afectiunea ei pentru Julian.

– Da? Ia spune-mi, care este cartea lui preferata?

– De ce intrebi?

– Dar, filmul?

– A…

– Piesa favorita?

– Nu stiu…

– Lovitura de gratie: data de nastere?

– Annie! a strigat Melissa coplesita de intrebari care veneau cu debitul unui bombardament.

– Daca nu ai raspunsul la niciuna din aceste informatii, atunci sunteti doar cunostiinte.

– Da, chiar mai putin decat amici…a rasuflat usurata de portita de scapare.

– Dupa variate studii sociologice, cand numesti pe cineva “doar amic” sau “doar coleg” sau “doar vecin”, intrevezi o posibila legatura amoroasa cu persoana respectiva.

– Eu nu traiesc in carti, Annie!

Usa trantita. Tipic!

Melissa a oftat cat de tare a putut, si a aruncat o ultima privire oglinzii. Fara sa apuce sa ajunga la imaginea ei reflectata ca sa isi faca o parere a observat doar ca este curata, pe semne cineva facuse curat in camera ei. Claxonul Audi-ului a nelinistit-o si a coborat scarile la viteza supersonica.

Damian ii auzea pasii de mars nebun pe trepte si zambea. Se hranise bine inainte de a veni sa o vada, pentru ca nu vroia sa faca un pas gresit si sa nu isi duca la cap planul. Spera doar ca autostopista sa ajunga si seara sa se termine cu bine…pentru Melissa.

Ca un galant ce era, el i-a deschis portiera si a inchis-o in urma ei, intarziind cu intrarea in masina pe partea cealalta pentru ca erau martori, asa ca a ocolit Audi-ul ca un om obisnuit.

– Buna, Melissa, mirosi…foarte bine, a adulmecat el spre ea si ceva a facut-o sa se retraga.

– M…ulumesc.

– Unde vrei sa mergem? a intrebat aruncand un ochi la imbracamintea ei.

Zero fusta scurta, decolteu sau tocuri. O pereche de ginsi caramizii, o bluza mulata neagra si hanorac sport, iar in picioare, niste cizmnulite pana la glezne, fara talpa.

– Ce ai zice de o plimbare in aer liber?

– Ar fi ceva care nu am mai facut de mult.

– Perfect! a accelerat violent.

– Ce face Satan? a intrebat Melissa dupa cateva clipe de liniste in care simtea ca acceptase de buna voie sa fie dusa in padure si sa fie spanzurata.

– Dormea cand am plecat, dar acum cred ca …mananca.

– O…a exclamat ca sa umple tacerea.

– Care este piesa ta preferata?

– Poftim? a ramas Damian mirat.

– Melodia care iti place cel mai mult?

Nu se astepta ca pentru functionarea planului sa-si spuna preferintele muzicale ca unui oracol, dar pentru arta, se fac sacrificii, iar el de-a lungul secolului, facuse din a ucide o arta.

– Orice este semnat Linkin Parck.

– Ma asteptam.

– De ce?

– Ma intereseaza ceva…romantic?

– Pas.

– Ei, haide, trebuie sa fie o piesa care sa iti aminteasca de cineva drag, poate de vre-o iubita? incerca Melissa sa isi raspunda dubiilor.

– Nu am iubit niciodata…o femeie, a continuat dupa ce pauza devenea ciudata.

– A…

– Tu?

– Eu…da…

– Se chema Julian?

– Inca il cheama Julian.

– Da, banuiesc ca nu a murit.

– Vreau sa zic, inca il iubesc…a continuat soptit.

– Inca…

– De unde ai stiut numele lui?

– L-ai spus in seara balului, cand am incercat sa te sarut.

Faptul ca i-a amintit asa de nonsalant de moment a intimidat-o putin, insa s-a facut ca isi aminteste cu nepasare scena.

– Imi pare rau.

– Pentru ce? a intrebat ea nesesizand intelesul de scuza in glasul sau ci chiar parere de rau.

– Pentru ca nu am apucat sa o fac. Sa te sarut…

– Ai facut ceea ce trebuia.

– Poate am fost cam brusc. Poate esti genul care vrea mai intai sa ne cunoastem?

– Stai putin! Imi dai se inteles ca vrei…?

– Iti spun ca vreu sa te sarut.

– Wow!

– Am zis ceva gresit?

– Nu, doar ca ai fost cam direct.

– Haide, Melissa! Credeai ca vreau sa iti recit poezii in seara asta!

Ea a amutit.

– Dar filmul preferat? si-a dres vocea.

– Hm, “Contact”, “Constantine”…

– Din nou nimic romantic.

– “Titanic”si-a dat el teatral ochii peste cap inainte sa franeze.

– Crezi in viata dupa moarte?

– Nu cred in moarte, s-a intors spre ea cu acel zambet interpretabil.

Ajunsesera pe o colina de unde se vedea orasul de sus si in departare Londra. Singura lumina erau becurile strazilor.

– De ce ma intrebi toate astea?

– A, sora mea mai mica este de vina. Crede ca iesind cu tine il insel pe Julian. Eu i-am zis ca suntem doar amici, dar ea zice ca amicii trebuie sa stie astfel de informatii, asa ca vreau sa ii demonstrez.

– Stiai ca studiile arata ca atunci cand spui despre cineva ca iti este “doar amic”…

– …vrei defapt o relatie amoroasa? Asta a zis si ea, deci incerc sa ii combat teoria.

– Deja o plac pe sora ta.

S-au asezat pe iarba si au inspirat cu putere mirosul de verde din jur. Umiditatea era scazuta si vantul adia usor, asa ca nu era nici frig nici cald, ci perfect.

– Tu unde locuiesti? l-a intrebat ea disperata sa spulbere misterul aparitiilor lui bruste.

– La o pensiunea aproape de periferia Londrei.

– Aceea cu ferestrele mari, pana la podea?

– Asta lucru m-a atras si pe mine la cladire. Da dormitorului un aer de libertate… ai sa vezi tu!

– Am sa vad…dormitorul…tau?

– Te indoiesti? si-a ridicat o spranceana si ea a vrut sa ii traga o palma, insa dupa felul in care simtea…ar fi fost ipocrita.

– S…

– Shhh, a impiedicat-o el sa mai intrebe, scotand un suierat pierdut in ochii ei.

Degetul lui ii presa buzele care fiind intredeschise parca ii sarutau pielea si amandoi, au simtit un fior.Fara sa mai faca parte din plan, Damian s-a aplecat si parul sau a mangaiat fata Melissei cu un parfum nebunesc de intens, inchizandu-i automat pleoapele. Cu aratatorul inca pe buzele ei, el ii contura forma plina a gurii, imaginandu-si cum s-ar completa cu a lui. Capul fetei era gol de orice gand, mai putin cel al iubitului ei, asa ca s-a retras atat de putin incat isi dorea ca el sa nu fi observat. Ii parea rau ca avusese acest instinct de aparare si aproape ca s-ar fi dus ea inapoi spre ei, dar acea clipa de tulburare luase sfarsit si vampirul a realizat ca pentru o fractiune de secunda fusese manat de sentimente. In loc sa para indiferent, insa, el si-a luat masca senzuala si a trecut bariera impusa de ea. Ii cantarea ochii albastrii si vedea in ei curiozitate si regret pentru ceea ce inca nu facuse. Isi dorea ca el sa o sarute, dar stia deja cat avea sa se amarasca apoi din cauza cedarii ei.

– Damian…stai…eu…sunt cu Julian…

– Nu si acum! i-a replicat pe ton cald, dar ferm si i-a tras de buza inferioara ca sa o poata cuprinde intre propriile buze. Suflul sau a ametit-o pe fata si s-a simtit parasita de orice incercare de rezistenta. El i-a oferit un sarut patimas, crud, mecanic in dezlantuirea pasiunii, insa atunci cand a simtit cum ea ii raspunde cuprinzandu-i gatul, s-a transformat in unul violent, de parca dorea sa o omoare cu buzele, sa o omoare de dragoste, sa o omoare si sa fuga!

– Lasa-ma! a auzit cand s-a trezit din fanteziile monstruase si fata ii impingea pieptul cu mainile mici ca sa se indeparteze, in timp ce isi tinea capul intr-o parte, departe de gura lui.

– Ce faci? Da-mi drumul!

Mainile lui au fost ca doua crengi uscate si au lasat-o fara sa para ca sunt coordonate. Melissa si-a dus mana la gura, simtind cum buzele ii ard si o ustura.

– Ce este in neregula cu tine? l-a lovit cu podul palmei in umar, dar din cauza duritatii corpului sau, si-a sucit incheietura si un tipat scurt s-a auzit cu ecou in padure. Cu siguranta nu era acel gen de tipete cu care Damian era obisnuit. Nu tipa din cauza naturii lui descoperite, nici pentru ca se temea de moarte, nici chiar pentru ca daduse peste un sarpe. Ea tipase de durerea fizica cauzata lovirii lui. Facand o retrospectiva rapida, nu fusese niciodata pana acum lovit de o femeie in astfel de circumstante.

– Esti bine?

– Glumesti? Porti vesta antiglont? isi strangea dintii cuprinzandu-si cu cealalta palma incheietura bleaga.

– Lasa-ma sa te ajut.

– Doar du-ma acasa, Damian! i-a ordonat cu tristete in glas si cand ochii cei negrii s-au dus in intalnirea ochilor albastrii, au vazut in ei umezeala care statea sa cada pe obraji si i s-a facut mila.

– Nu plange…

Glasul sau pierdut si palma fierbinte cara ii magaia pometii aproape au facut-o pe Melissa sa uite de durere, insa sarutul acela, era sigura ca o marcase mai tare decat orice si ca nu avea sa il uite niciodata. Se simtise concomitent iubita, dorita, folosita, rusinata, hartuita, pana cand…buzele lui nu o mai mangaiau, ci…

– Parca ai fi vrut sa ma pedepsesti…a soptit ea.

Sprancenele lui s-au unit din nou si a cazut intr-o transa de relfectare ciudata. Dupa cateva secunde, fata lui a devenit atat de neutra, de parca cineva o construise ca pe un puzzle…fara viata.

– Te duc acasa!

Mel a trantit usa camerei si s-a oprit in fata aceleiasi oglinzi. Fata din imagine era departe de cea de acum cateva ore. Privirea entuziasmata si aerul de siguranta disparusera, fiind inlocuite de teama, de frustrare si de mii de ganduri contradictorii. De unde aparuse acest Damian si de ce avea sentimentul ca avea sa fie cel mai frumos, dar si cel mai groaznic lucru din viata ei?S-a lasat pe pat cu degetele peste buze, fara sa se schimbe in pijamale si capul greu i-a cazut pe perna adormind intr-o secunda.

____

Imi cer scuze pt scrisul kare se shuchiaza fara motiv…Ma enerveaza la culme pt k strik tot aspectul la pagina. Daca cumva vi s-a intamplat si voua pls zicetzi-mi km atzi rezolvat problema. Sper sa va plaka acest capitol desi nu este la fel de lung ca 5…Muah!!!